268 matches
-
egală măsură. El argumentează că „actorii nu se comportă și nici nu decid ca atomi În afara contextului social” (1985:487). Asumpția economică a actorilor utilitariști ce Își urmăresc propriile interese este mult prea simplistă, dat fiind că aceiași actori acționează utilitarist (interesat și, adesea, oportunist) sau cooperant În funcție de actori diferiți la care se raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de acțiune intențională sunt strâns legate (embedded) de sistemele concrete, curente de relații sociale” (1985:487). Granovetter
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Între indivizi. Aceste relații manifestă un grad ridicat de stabilitate structurală, ceea ce l-a determinat pe sociologul Fligstein (2001) să vorbească de conturarea unei arhitecturi a piețelor. Piața concurențială „clasică” consideră schimburile economice impersonale, discrete, ghidate exclusiv de un calcul utilitarist și Într-o permanentă dinamică a cererii și ofertei. Atât instituționalismul lui Williamson, cât și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își propun să explice o problemă la care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
putea recupera investiția specifică În resurse umane, În sensul că nu ar putea găsi o Întrebuințare alternativă a acestei investiții Într-un alt context social care să producă randamente similare. Costurile de tranzacționare sunt așadar costuri ale relaționării agenților raționali utilitariști În absența Încrederii și a Împărtășirii unor norme ale reciprocității Între parteneri. Tranzacția este un proces de schimb de resurse ce se Întinde pe o anumită perioadă de timp și ale cărei caracteristici variază temporal: anterior și posterior schimbului propriu-zis
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
evoluează și reconceptualizează continuu interesele și rolurile, ceea ce face ca relația agent - principal să fie una dinamică. În cazul abordărilor realiste, analiza pornește de jos În sus, se pleacă de la interese, considerate a fi date, se asumă caracterul egoist și utilitarist al actorilor și se urmărește impactul acestora asupra organizației. În varianta constructivistă, interesele sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
caracteristici și funcții ale legăturilor implicate. În primul rând, acestea presupun Încrederea Între parteneri: așa cum afirmau Molm și colaboratorii (2000) Încrederea se construiește din reciprocare. Actorii care se angajează În relații de schimb implicate nu Își propun să acționeze exclusiv utilitarist, pe cheltuiala celuilalt partener: ei realizează că beneficiile cooperării nu sunt de sumă nulă, ci sunt mutuale și acționează interpretând motivele și acțiunile celuilalt. Ei folosesc o metodă de luare a deciziei „euristică”, În sensul că inferează asupra intereselor celuilalt
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
actorii sunt interesați de investiții În relații sociale, În capital social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările survenite În structura de relații ar putea fi explicate prin tensiunea dintre
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
producție conform teorie neoclasice sunt: capitalul uman (munca), capitalul fizic (mașini, utilaje), resursele naturale, tehnologia și cunoașterea. Acestea Împreună compun stocul de capital. Postulatul maximizării conduce la investiții În factorul de producție cu profitabilitatea cea mai ridicată. Sintagma „actori raționali utilitariști” corespunde definiției weberiene a acțiunii instrumentale, actorii fiind ghidați de scopuri utilitariste (individuale) În alegerea celor mai bune mijloace ce le stau la Îndemână. Totuși concepția acțiunii raționale este mai aproape de definiția lui Boudon decât de cea a lui Weber
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt rezonabile, cele care se înscriu sub controlul rațiunii, al lui cum se cuvine, sunt acceptate. Fără dorințe, lumea noastră nu s-ar clinti din încremenire. Ceea ce sporește cantitatea de plăcere și diminuează cantitatea de durere, e bun. Teleologic, deontologic, utilitarist, oricum ai lua-o, ca să folosesc jargonul de specialitate, se admite că dorințele sunt motorul acțiunii. Nu se poate ca unei priviri critice, oricăt de binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
tiparul său tradițional de participare la NATO și s-a expus la costuri financiare și riscuri umane crescute. Totuși, aducându-și la zi angajamentele instituționale, Germania a urmărit să susțină și să lărgească Alianța Atlantică. Astfel, interpretarea acestor evoluții în termenii utilitariști sugerați de analiza instituționalistă simplifică prea mult situația. Numai o concentrare asupra valorii intrinseci a NATO surprinde caracterul guvernat de norme al evoluției atitudinilor Germaniei față de recursul la forța militară. Baumann și Hellmann au rafinat această analiză în lumina tendințelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și reușește să facă aceasta prin calculul rațional al costurilor și beneficiilor acțiunilor între care trebuie să aleagă. Teoria economică este foarte puternică, pentru că ea ascunde și leagă inextricabil cele două niveluri. La nivelul pieței, dinamica este rezultatul comportamentului individual utilitarist, maximizator de valori. În acest caz, preferințele individuale trebuie să fie asumate și trebuie menținute constante. La nivel individual, așa-numitul efect invizibil al pieței trebuie luat de bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încrederea neclintită în rațiune, în care el a văzut instanța supremă de evaluare a ideilor, formelor de viață și a opțiunilor oamenilor. Este o încredere care îl apropie de gânditori ai epocii luminilor, ca Voltaire sau Kant, sau de gânditori utilitariști ai secolului al XIX-lea. Punctul lor de plecare comun l-a constituit punerea la îndoială a tot ceea ce este asigurat doar prin obicei, prin autoritatea tradiției. Într-un al doilea pas, ei credeau că cercetarea filozofică trebuie să urmărească
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne permite să distingem cauzele bune de cele rele și credea că oamenii cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională a afacerilor omenești. Deși a decis deja în tinerețe să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și pe "introspecție". În acest timp, adepții utilizării matematicilor în analiza utilitaristă consideră că numai așa se poate ajunge la rezultate palpabile și credibile. Diferențele dintre diferitele școli marginaliste sunt deci în principal de natură metodologică. 1.2. Fondul marginalismului utilitarist Dintre cele trei versiuni originale ale analizei utilității marginale probabil că cea mai apropiată de tradiția clasică este cea a lui Jevons. Lucrarea sa principală este The Theory of Political Economy, apărută la Londra în 1871. Avîndu-i ca înaintemergători pe
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ficțiuni" precum divizibilitatea infinită și substituabilitatea bunurilor între ele, mobilitatea perfectă a tuturor factorilor de producție, reversibilitatea relațiilor variabile ce încetează să existe între mărimile economice, ca și absența unei distincții între variabile dependente și variabile independente. După Mayer, sistemul utilitarist nu are valoare explicativă și nu reprezintă decît o imagine statică a unor relații imaginare dintre elemente concepute după principii integral mecanice. În opoziție, autorul insistă pentru stabilirea de relații cauzale între factorii economici și analiza proceselor determinate cauzal. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o problemă secundară. În schimb, în aceeași perioadă, economiștii post-ricardieni își centrau analizele pe probleme de repartiție, de alocare a resurselor ș.a. Treptat însă, analiza fluctuațiilor ciclice se va impune ca un subiect principal al analizei economice. 1.6.5. Utilitariștii americani În Statele Unite, Irving Fisher a studiat aspectele fizice și cele psihologice ale ratei dobînzii. El consideră că valoarea se modifică în timp și insistă asupra oportunității investițiilor cu o rată marginală pozitivă a randamentului net. În analiza factorilor subiectivi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
conceptul de utilitate. Chiar Menger și Bohm-Bawerk nu recunosc nici o influență din partea filosofiei utilitariste. Von Wieser își proclamă și el independența, cînd vorbește despre așa-zisa sa lege a "raționalității subiective". Dar toți acești autori evidențiază caracterul empiric al principiului utilitarist. După Marshall, majoritatea economiștilor abando nează acest principiu, în pofida autoinvocatului empirism și pregătesc, într-un fel sau altul, venirea lui Keynes. Princi palele principii marshaliene sunt: trebuie să obținem maximum de satisfacție cu cele mai mici eforturi; utilitatea totală scade
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
individului. Indivizii ar avea nevoie de astfel de puncte de reper care să-i ghideze, comparații, evaluări, obstacole etc.). Pînă și erotismul, iluziile și amăgirile au rolul lor. Ideea de bază esteun truism: oamenii nu sunt perfect raționali, cum presupuneau utilitariștii, dar sunt în bună măsură previzibili. Vorbim despre o raționalitate limitată. Astfel, în locul unui model abstract și ideal, avem teorii care își apropie realitatea. Se încearcă o "umanizare" a lui homo oeconomicus și astfel o rafinare aștiinței economice în ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
5. Alte contribuții 36 1.6. Vulnerabilități ale analizei marginaliste 42 1.6.1. Probleme metodologice 42 1.6.2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48 1.6.5. Utilitariștii americani 50 1.6.6. Critica analizei utilității marginale 52 Capitolul 2 INCIPIENTE HOLOTROPICE 56 2.1. Economia instituționalistă 56 2.2. Școala suedeză 62 2.3. Economia comportamentală 68 Capitolul 3 ECONOMIA HOLOTROPICĂ VS: NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ 73 3
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat (ceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cultura americană, pe cele deductive. Cele două tipare de discurs se asociază de obicei cu două stiluri distincte: stilul retoric (sofisticat, amplu, controlat, [auto]reflexiv, colectivist, respectând distanțele ierarhice, orientat spre autoexprimare și relația dintre interlocutori) și, la antipod, stilul utilitarist, non-retoric (clar, concis, sincer, pozitivist-empiric, individualist, egalitarist, orientat spre transmiterea eficientă a informației). În exemplele de mai sus se observă că primul text, construit pe tiparul inductiv, nu este asumat de un vorbitor (persoana I), preferându-se pluralul colectiv-impersonal, termenii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
al unor evaluări și decizii administrative și/sau politice. Evaluarea este însă imperfectă, din cauza asimetriei informaționale sistematice dintre birocrați (beneficiarii alocărilor bugetare) și politicieni (reprezentanții cetățenilor în numele și pentru interesele cărora sunt alocați bani publici birourilor). Birocrații, fiind actori raționali, utilitariști, vor manipula strategic situația de asimetrie informațională în propriul avantaj și în detrimentul eficienței sociale (de exemplu, prin omiterea informațiilor neconvenabile și promovarea indicatorilor ce îi avantajează, creând astfel o imagine distorsionată a performanței proprii și a biroului în care activează
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
care aceste teorii nu se regăsesc în capitole separate în cuprinsul ei este acela că nu sunt foarte sigură dacă utilitarismul și libertarianismul sunt teorii ale dreptății în distribuția serviciilor medicale în mod radical distincte de egalitarianism, prioritarianism sau suficientism. Utilitariștii sau libertarienii apără, de obicei, e adevărat, doar în mod instrumental, unul sau altul dintre aceste trei idealuri. Libertarienii care și-au îndreptat atenția spre problema distribuției juste a serviciilor medicale apără, de obicei, idealul suficientist al acesteia 42. La
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
adevărat, doar în mod instrumental, unul sau altul dintre aceste trei idealuri. Libertarienii care și-au îndreptat atenția spre problema distribuției juste a serviciilor medicale apără, de obicei, idealul suficientist al acesteia 42. La fel stau lucrurile și în cazul utilitariștilor 43. Așa cum vom vedea pe parcursul lucrării, există apărări ale idealului accesului egal la serviciile de îngrijiri medicale făcute și în numele utilitarismului 44. Chiar și libertarienii sunt adepții unei forme particulare a acestui ideal. 5. Obiectivul secundar al lucrării În afara obiectivului
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
adoptării raționării de tip maximin, ce urmărește ca fiecare individ să-și asigure pentru sine și pentru cei dragi cel mai mare posibil nivel minim de îngrijiri medicale, observă Green, agenții din poziția originară ar respinge atât distribuția de tip utilitarist a serviciilor medicale, cât și distribuția lor în funcție de criteriul meritului. În orice caz, ei ar respinge distribuția serviciilor medicale în funcție de venit. Această concluzie, explică Green, "rezultă din valoarea pe care serviciile medicale o au în cadrul planurilor agenților raționali și din
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
și puternici ar fi motivați să preseze autoritățile în această direcție). Dat fiind că utilitarismul este teoria care consideră dreaptă acea distribuție care produce cea mai mare sumă de utilitate sau bunăstare (satisfacție, plăcere, fericire) în cadrul societății pare evident că utilitariștii ar trebui să fie susținători fervenți ai idealului egalității de acces. Unul dintre principalii autori de orientare explicit și dominant utilitaristă care a argumentat în favoarea accesului egal la serviciile de îngrijiri medicale este Peter Singer. Singer a oferit două argumente
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]