270 matches
-
părinte în Kant. John Rawls, la rândul său, a fost profund influențat de acești filosofi intuiționiști și nu a socotit necesar să documenteze într-un mod prea amănunțit descendența kantiană a vederilor lor. În consecință, istoria potrivit căreia Kant și utilitariștii trebuie să fie în dezacord este acum povestită în mod constant tuturor începătorilor care studiază filosofia morală.” (M.R. Hare, „Could Kant have been Utilitarian?”, în M.R. Hare, Sorting out Ethics, Clarendon Press, Oxford, 1997, pp. 147-148.) 2. Critica rațiunii practice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trezește și Încurajează acest mod de a privi lucrurile, stimulându-l printr-o problematizare și interogație permanentă ce pune subiectul În situația de a se reanaliza și redefini continuu 62. Astfel Înțeles, antrenamentul dedicat creativității reprezintă nu doar un imperativ utilitarist (economic) În cadrul societăților industriale aflate În expansiune, unde invenția și inovația sunt cheia succesului pentru Întreprinderi, grupuri și indivizi, ci totodată un adevărat exercițiu spiritual (invitând la conduită etică), exercițiu care promovează sinele (eul ca vocație), capabil să se repună
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
trezește și Încurajează acest mod de a privi lucrurile, stimulându-l printr-o problematizare și interogație permanentă ce pune subiectul În situația de a se reanaliza și redefini continuu 62. Astfel Înțeles, antrenamentul dedicat creativității reprezintă nu doar un imperativ utilitarist (economic) În cadrul societăților industriale aflate În expansiune, unde invenția și inovația sunt cheia succesului pentru Întreprinderi, grupuri și indivizi, ci totodată un adevărat exercițiu spiritual (invitând la conduită etică), exercițiu care promovează sinele (eul ca vocație), capabil să se repună
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
un individ care nu ar putea obiecta sau chiar ar putea accepta să i se facă rău. În general, o conduită non vătămătoare are o stringență mai mare decât una care vizează simplul rol benefic, chiar dacă, din punct de vedere utilitarist, scopul urmărit s ar putea obține doar acționând activ spre a face bine. Datoria de a face bine semnifică, pe lângă respectarea autonomiei și înfrânarea vătămării, o contribuție activă la bunăstarea individului. A face bine este o normă etică considerată de către
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
unui tertium datur. Pentru el arta este, ca și pentru Croce, un exercițiu cu valoare intrinsecă, structural diferit de toate celelalte activități ale spiritului și nesuportând nici un fel de subordonare, nici față de formele cunoașterii (știință, filosofie), nici față de orice demers utilitarist. Spre deosebire de modalitatea științifică și filosofică de reflectare a existenței, arta reflectă lumea la modul antropomorfizant. De aici specificul, „autonomia” ei. Autonomie nu în sensul unei izolări absolute, al neparticipării la ansamblul vieții sufletești, ci exclusiv în acela al independenței esteticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ori materialist, sau a merge la Liceu ori în Grădină, a trăi ca un epicurian, a te reclama de la hedonism, a suporta cu stoicism, a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat (ceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mod fundamental politică, ocu-pînd noul spațiu creat, sub forma unei filosofii sociale. Primii economiști politici s-au interesat de economie deoarece și în măsura în care ea este un sistem de gîndire socială. Fiziocrații vor considera economia ca știință a dreptului natural. Gînditorii utilitariști erau filosofi, ca D. Hume, sau juriști, ca J. Bentham. Înainte de a scrie Avuția națiunilor, Smith însuși scrisese Teoria sentimentelor morale, pe care o considera mai importantă. Astfel, ieșită din filosofia politică și împărțind cu aceasta același obiect de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1. Utilitatea și noua economie a bunăstării Preceptul lui Bentham e dublu, deoarece el propune nu numai un criteriu normativ (cea mai mare fericire pentru cît mai mulți), ci în egală măsură, un concept fundamental pen-tru economie (utilitatea). Acest criteriu utilitarist de bază necesită totuși ca preferințele individuale să fie comparabile, deoarece utilitățile individuale trebuie agregate. Or, ce se întîmplă atunci cînd această posibilitate de a compara diferitele bunăstări individuale este refuzată? Cum poate fi stabilită o măsură a utilității colective
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
situațiile conflictuale. Re-gula alegerii sociale paretiene reclamă o clauză de unanimitate. Welfarismul (Hicks, 1939; Sen, 1979) se bazează în aceeași manieră pe optimul lui Pareto, dar el operează în spațiul vectorial al utilităților și nu asupra corpurilor reale, pre-cum criteriul utilitarist. Welfarismul nu reține comparația utilităților, chiar dacă aceasta nu e exclusă. Noua economie a bunăstării are o abordare normativă și prescrie mijloacele de obținere a stadiilor sociale totodată juste și eficace. Or, analiza economică a stabilit de mult faptul că cel
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost un vlăstar al meditației filosofice din Anglia și Franța secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Pe parcursul evoluției sale însă, știința economică s-a izolat tot mai mult de alte științe sociale, cu rezultate nefericite. Filosofia morală a utilitariștilor supraviețuiește însă într-o formă destul de elaborată. Gunnar Myrdal remarca că aproape toți termenii utilizați în mod curent în economia politică au cîte două înțelesuri, unul din sfera lui "ce este", celălalt din sfera lui "ce trebuie să fie." Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și teoria alegerilor raționale în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și mici întreprinzători care urmăreau să elimine ultimele vestigii ale privilegiilor feudale. Ulterior, la noțiunea „proprietar” a fost adăugată aceea „utilitate”. Hume demonstra că justificarea pentru proprietatea privată stă în ideea de utilitate<footnote Richard Schlatter, op. cit., p. 242. footnote>. Utilitariștii au fost printre primii teoreticieni moderni care au făcut distincție clară între proprietate ca lucru pe care cineva îl posedă și proprietate ca instrument pentru a spori fericirea umană. Metamorfoza modului de a gândi despre natura proprietății a urmărit schimbările
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Hypothesis ethike, De officiis secundum naturae jus (1660). Sharock a reformulat teoria dreptului natural în așa fel încât ipoteza legii naturale să permită o morală în care acțiunea umană să rezulte din alte considerente decât teama de moarte și calculul utilitarist. Cum teoria lui Grotius despre sociabilitate nu oferea și o sursă convenabilă pentru obligația morală, Sharrock a mai făcut un pas înapoi, la Cicero, de la care a preluat ideea că onestitatea se definește prin ceea ce este util. Sociabilitatea este un
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
coerent din perspectiva politică a loialității față de suveran, dar este un argument de tip realist care redeschide în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe caracterul optimist al religiei creștine, Locke eludează aspectul utilitarist al contractului. Aceasta îi permite să respingă justificarea absolutismului prin ideea calculului pesimist, ca la Hobbes: tirania nu-și poate afla originea nici în starea naturală, nici în contractul social. În interpretarea optimistă a naturii umane, contractul nu servește numai
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3. Fascinația biocentrismului / 84 4. Argumente pentru etica mediului / 88 4.1. Argumentul valorii intrinseci sau "argumentul ultimului om" / 89 4.2. Un argument bazat pe științele vieții / 92 4.3. Un argument utilitarist bazat pe interese / 94 4.4. Un argument antropologic bazat pe "diferența ontologică" / 98 4.5. Un argument teologic sau bazat pe credințe religioase / 101 Partea a II-a. Paradigme în etica mediului / 107 1. Land Ethic / 107 2. Eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sistemelor biologice a determinat o altă abordare a temporalității, dat fiind faptul că proprietățile enumerate mai sus, mai cu seamă ultimele două, se referă la procese în care acțiunile din prezent au efecte în viitor. Această concluzie vine împotriva argumentului utilitarist construit de G.E. Moore și J.J.C. Smart după care acțiunile prezente influențează minimal viitorul. Ca urmare, nu putem neglija efectele pe care acțiunile actuale le au în viitor. Astfel, în cazul problemei generațiilor viitoare, din această perspectivă, recunoaștem efectele în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ridică problema delimitării sferei moralității. Cum o delimităm? O putem face fie pe baza unor principii și reguli, așa cum se întâmplă în etica deontologică de tradiție kantiană, dar și în teoriile contractualiste, fie pe baza unor valori, inclusiv de tip utilitarist, fie pe baza virtuților etice, caz în care vom recupera tradiția aristotelică, în fine, pe baza unor criterii ce au legătură cu limbajul moral și judecățile morale, așa cum se întâmplă în filosofia morală de tradiție analitică. Cred că cei mai mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că delimitarea se poate face pe baza pe baza redefinirii noțiunii de valoare, mai precis, înlocuirea unei perspective relaționale cu o perspectivă ce pornește de la noțiunea de valoare intrinsecă. Eventual, ar mai putea fi menționată și posibilitatea invocării unui principiu utilitarist de genul principiului precauției. Sfera moralității trebuie delimitată pornind de la noțiunea de comunitate morală. De aici ar rezulta că extinderea sferei moralității se poate face prin luarea în considerare a unor entități de același tip din interiorul comunității morale. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prăbușească este mică, pe când economia de timp pe care o obținem este mare și sigură. Așadar, a fi rațional nu înseamnă a elimina orice risc, altfel ar însemna să refuzăm să zburăm cu avionul. A fi rațional în sens practic utilitarist ar presupune alegerea a ceea ce aduce beneficii. Atunci, de ce să nu riscăm dispariția unei specii pentru a construi o hidrocentrală care ar aduce beneficii comunității? Cel mai bun răspuns din perspectiva argumentului ignoranței ar fi acela că nu avem capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
poate admite chiar și sclavia prin reconsiderări la nivel ontologic. Altfel spus, teoria etică a virtuților poate fi compatibilă cu o ontologie în care demnitatea ontică a ființelor umane este diferențiată în funcție de anumite situări teoretice externe. Din punct de vedere utilitarist, așa cum am precizat deja, putem să luăm în considerare cazul ființelor capabile să simtă durerea și putem chiar să ne comportăm într-un fel anume față de animale. De ce nu, o vom face pe baza unui calcul de utilitate. Nici din
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
evidențieze insuficiența tradițiilor morale occidentale predominante, constă în prezentarea de contraexemple, adică de exemple de acțiuni care sunt evident rele, dar care nu sunt condamnate și puse la îndoială de principiile antropocentrice menționate mai sus, principiul absenței prejudiciului și principiul utilitarist al valorii. Din punct de vedere logic, Routley propune un raționament de tipul modus tollens: dacă e posibil să deducem dintr-un principiu moral general o judecată morală greșită, atunci principiul moral însuși este greșit. Dar dacă o propoziție se
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
încercările eticienilor mediului de a-și susține punctele de vedere. Astfel, chiar în construcția argumentului următor, al unei etici bazate pe interese, voi susține că rezolvarea problemelor se poate face prin arbitrajul dovezilor furnizate de știință. 4.3. Un argument utilitarist bazat pe interese În etica tradițională se discută despre interesele omului, în etica mediului se formulează întrebarea cu privire la existența unor interese ale naturii. Dar este consistentă o asemenea susținere? În continuare voi lua în considerare o încercare de respingere a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
alții. Din perspectivă utilitaristă acțiunile corecte trebuie să maximizeze beneficiile ori fericirea, pe când cele rele produc daune. Nici o acțiune nu este în principiu sau intrinsec greșită sau rea, împrejurările sunt acelea care o justifică. În opoziție cu punctul de vedere utilitarist, putem considera că unele acțiuni sau lucruri sunt greșite sau rele prin ele însele, fără a le raporta la consecințe, ceea ce înseamnă că drepturile morale trebuie să elimine asemenea acțiuni sau lucruri. Există limite ale acțiunilor chiar dacă obținem beneficii, în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
considera că unele acțiuni sau lucruri sunt greșite sau rele prin ele însele, fără a le raporta la consecințe, ceea ce înseamnă că drepturile morale trebuie să elimine asemenea acțiuni sau lucruri. Există limite ale acțiunilor chiar dacă obținem beneficii, în sens utilitarist, la nivelul societății. Corespunzător, un teoretician al drepturilor animalelor va susține că anumite tratamente aplicate animalelor sunt greșite sau rele chiar dacă ele aduc beneficii, ceea ce înseamnă că, pentru a nu intra într-o contradicție, ele nu ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
un teoretician al drepturilor animalelor va susține că anumite tratamente aplicate animalelor sunt greșite sau rele chiar dacă ele aduc beneficii, ceea ce înseamnă că, pentru a nu intra într-o contradicție, ele nu ar trebui să fie justificate nici în mod utilitarist. Contradicția nu poate fi însă evitată dacă suntem consecvenți în raport cu punctele de pornire de natură principială ale celor două teorii. Dar Singer este un utilitarist, prin urmare el nu poate fi un teoretician al drepturilor animalelor. Este neîndoielnic că în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]