114 matches
-
Mircea Mihăieș Că ideea de stânga nu e un simplu concept politic, e limpede. Cu cât trece vremea, îmi dau seama că „stângismul” - derivatul comportamental născut din utopismul „egalității, libertății, fraternității” - e un concept mai degrabă psihiatric: e boala oamenilor care nu acceptă, nici în ruptul capului, că în realitate lucrurile se desfășoară cu totul altfel decât au fost dresați să creadă sau își imaginează ei. Născut din
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
singurul lucru căruia-i resimte absența pare să fie antologia acestuia, din care-și făcuse un obicei să citească. In ordine concretă, nimic din toate acestea nu are atingere cu plauzibilul. In ordinea cărții însă, totul e la locul lui. Utopismul estetic, iată cheia de lectură a Apropierii. Cum de reușește Marin Mălaicu-Hondrari ca, punând exces lângă exces, să rezulte nimic altceva decât o normalitate turbionară, nu știu. Se întâmplă însă, la scară mai amplă, exact același lucru ca în pasajul
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
ba chiar elementar, ca într-o lume bipolară alternativa occidentală (americană) să fie constant confruntată cu alternativa sovietică. (...) Poate că, dacă ar proceda așa, M. ar fi silit să admită că fictivei Ťtoleranțe represiveť de aici îi corespunde un real utopism represiv acolo (utopia pretinzându-se știință și realitate); și că așa-numitei tiranii a faptelor de aici îi corespunde acolo tirania ideologiei și a negării faptelor prin minciună, direct și intens opresivă. Chiar dacă ești de acord cu premisa Ťgândirii negativeť
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
o sârmă din vremuri de altădată, pe când transformase grădinile în S-Bahn-uri și U-Bahn-uri (citește metrou și, respectiv, tramvai). 2 Sorin Antohi ne încredințează, într-una din cărțile sale, că Pansophia ar fi să fie o "metaforă intelectuală clar înrudită cu utopismul și milenarismul" de dinaintea "marilor schisme" ale anului 1500 (Utopica, 1991). Pansophia aceasta, dragilor, ne încredințează că lumea, fiind ea perfectibilă, poate ajunge în cele din urmă structural (și ontologic) bună. Putem noi trăi altfel, adică fără Utopia și fără Pansophia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acestea, proiectul reformatorului utopist Henri de Saint-Simon (1760-1825) a exercitat o mare influență în epocă, impunându-se ca o adevărată chartă-model a ideii europene în secolul naționalităților. Fiind un proiect al Statelor Unite ale Europei, el încorporează ideile liberalismului, pacifismului și utopismului într-o formulă federativă: Reorganizarea societății europene sau necesitatea și mijloacele de a uni laolaltă popoarele europene (Fondation Robert Schuman, 1993, 27-28). Este semnificativ faptul că ideea lui Saint-Simon de unitate europeană trebuia să se întemeieze, în primul rând, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
soluția pe care socialdemocrația rusă o dă provocării re pre zentate de urgența revoluției. Centralismul democratic, fetișizarea unității de partid, predilecția pentru demonizarea adversarului sunt mărcile identitare ale acestui nou fanatism ce contaminează societatea rusă. Intelighenția este patul germinativ al utopismului. Îi va fi dat acestui socialism rus, stihial și sangvinar, să modeleze secolul XX. Cotitura luteriană a lui Lenin, spre a relua formula memorabilă a lui James Billington, împinge până la ultimele consecințe ipotezele pe care se sprijină proiectul revoluționar. Ceea ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este considerată cea mai semnificativă caracteristică a peisajului post-comunist. Dacă această teorie poate fi susținută, ea va constitui o importantă revenire a unei teorii internaționale despre care s-a crezut că fusese serios zdruncinată de Carr prin critica sa la adresa utopismului liberal, în anii 1940. De asemenea, ea va fi o provocare serioasă pentru o disciplină care, până cu ceva timp în urmă, fusese dominată de ipoteze conform cărora războiul este o trăsătură endemică a vieții internaționale (Doyle 1986: 1151-69). Război
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poate fi niciodată justificată. Grotius a conceput o societate internațională în care violența dintre statele catolice și cele protestante ar fi înlocuită cu o situație de coexistență relativ pașnică. În conferințele sale, Wight deplânge faptul că dezbaterile dintre realism și utopism în perioada interbelică au condus la neglijarea acelei "via media", orientată către societatea internațională. Pe scurt, membrii Școlii Engleze susțin că sistemul politic internațional este mai civilizat și mai ordonat decât sugerează realiștii și neorealiștii. Totuși, faptul că în viziunea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
limitat al intervenției umanitare și în argumentul lui Keal pentru schimbări care să îmbunătățească poziția popoarelor indigene (Wheeler 2000; Keal 2003). Într-adevăr, este de așteptat ca aceia care susțin o perspectivă aflată între cei doi poli ai realismului și utopismului să exploreze posibilitățile îmbunătățirii societății internaționale și ale eliminării constrângerilor care o împiedică. Niciun membru al Școlii Engleze nu este naiv cu privire la posibilitățile de schimbare radicală; dar în ultimii ani au apărut dezacorduri din ce în ce mai mari între "radicali" și "conservatori", inclusiv
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
concentrează asupra a ceea ce ar putea fi primele zvâcniri ale unei forme mai umane de organizare politică mondială. Rezultatul acestui argument este că teoreticienii internaționali din curentul dominant s-au grăbit prea tare să respingă marxismul numai din cauza reducționismului și utopismului său economic. Ceea ce lipsea din discursul lor era recunoașterea faptului că marxismul nu este numai o sociologie a ceea ce se găsește "în realitate"; este o prezentare politică conștientă a formelor de dominație și a forțelor care lucrează împotriva lor. Unul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
contribuie la teoretizarea normativă orientată mai mult spre filozofie în două moduri: legitimează o astfel de teoretizare, demonstrând posibilitatea ca ideile să provoace schimbări la nivel internațional; și ajută prin clarificarea dinamicii și mecanismelor unei asemenea schimbări, continuând astfel dezvoltarea "utopismului realist" propus de E. H. Carr. Constructivismul după 11 Septembrie De la începutul noului mileniu, dezbaterile în cadrul constructivismului au continuat și mai îndârjit, chiar dacă traiectoria lor generală a rămas în mare parte aceeași. Așa cum am menționat mai sus, patru dezacorduri au
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
21, 117, 198, 273 turism, 194, 238 tutelă, 116, 119 umanism, 69, 153 umanitate, 21, 120, 124, 131, 134, 163, 166, 174, 177, 202, 261, 279 unipolaritate, 53, 77 universalism, 164, 173, 242, 249 utilizarea forței, 37, 40, 72, 108 utopism, 74, 102, 106, 147, 226 uzufruct, 268 valori, 19, 28, 36, 61, 65, 67, 104, 107, 114, 117, 118, 141, 157, 160, 162, 180, 202, 212, 215, 218, 225, 226, 229, 268, 277 valută, 93 vechiul regim, 166 violență, 48
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Sub semnul postmodernismului și cu precădere al deconstrucției derrideene, aceste perspective ajung însă să accentueze cel de-al doilea termen al opozițiilor. Majoritatea cyberfeministelor, sub influența manifestului cyborgic al Donnei Harraway, imaginează o existență fără gender, înscriindu-se în direcția utopismului și a idealismului, dar dorind și să critice contextul tehnocultural masculin, capitalist. În special când rediscută problematica identității în conjuncturi virtuale, amplasând-o în direcția postmodernismului (vezi discuția despre Sherry Turkle în capitolul al doileaă, acestea celebrează mediile computerului în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologismului și acțiunea socială, inclusiv politic-democratică, comercială și culturală. Fie că urmărește celebrarea activității subversive a femeilor online, fie că se angajează să conteste practicile de excludere, violență și hărțuire, cyberfeminismul este o multiplicitate de voci, care se întind de la utopism la distopism. Dacă perspectivele cyberfeministe optimiste descoperă noi posibilități pentru conexiune rizomatică și pentru democrație și noi spații publice în rețea doar pentru femei, această descoperire înseamnă cel mai adesea neglijarea problemelor realității fizice și virtuale, de la corporatism la globalism
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să recurgă neapărat la filozofia analitică, cât de dificilă este întemeierea societății bune pe fiecare dintre cele două concepții. Consensul rațional universal, care ar permite atingerea celei mai bune forme de viață pentru toți (în ultima vreme, din toată lumea, fiindcă utopismul modern este global, nu local), nu este altceva decât o himeră, ca multe alte viziuni ale Luminilor, chiar și atunci când ideea de „cea mai bună formă de viață” este serios moderată de pragmatism, antropologie politică (sau metafizică) negativă, experiență istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
doctrină, chiar „autolimitată” de mari precauții retorice, rezerve și îndoieli, trebuie sever judecată atunci când apare pe piața ideilor. În fond, și utopiile cele mai brutale au început adeseori modest: nu doar ceea ce am numit în altă parte „principiul promisiunii” organizează utopismul, ci și ipocrizia prin care utopia, lacomă de ființă din capul locului, își ascunde ambiția de a dezlocui realitatea și a o înlocui cu pseudorealitatea opresivă a unei ordini fantasmatice pe care imaginarul social n-o mai poate conține 7
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
celălalt vizitator celebru din epocă al localității, Marx. Dar organicismul s-a relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de publicații (cum ar fi Der Jude, 1916-1924), activist civic și politic. Buber este fără îndoială cea mai importantă personalitate a sionismului cultural-educativ, alternativă polemică la sionismul politic inițiat de Theodor Herzl (acesta din urmă era mult mai apropiat de utopismele seculare și de naționalismele clasice ale secolului al XIX-lea). Ca artizan al relansării unei identități iudaice moderne prin „redescoperirea” tradițiilor aproape total abandonate de asimilaționiști și de alți reformatori secularizanți, Buber este în același timp complementar lui Gershom Scholem
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
globalizarea pare modelul cu cea mai vizibilă expansiune. Diversitatea, eterogenitatea comunităților izolate spațial nu era luată în calcul în mod serios nici de cei mai toleranți și mai izolaționiști, era cel mult o concesie temporară sau expresia unei resemnări. Istoria utopismului e saturată de fantasma „contagiunii” ordinii perfecte: dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte) tind să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inițial să o expediez cu formula clasică: Brave New World 23! Totuși, consultându-mi numeroasele note de lectură pentru a scrie acest text, m-am hotărât să tratez în amănunt tentativa lui Amitai Etzioni. Ca adversar de veche dată al utopismului, știu prea bine că lumea nu poate trăi în utopii. Dar nici fără a visa la ele, fără a se abandona din când în când, cu mai multă prudență decât cei care au vrut să treacă brutal din ficțiune în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
jos rândurile despre libertarian). Să revenim la filologie și la popularitatea termenului comunitarian la noi. Fenomenul este inevitabil, uzul va fi probabil dictat de această majoritate bilingvă (români anglofoni). Am văzut chiar termeni mai problematici, ca utopianism în locul mai vechiului utopism (luat din franceză), cosmopolitanism în loc de cosmopolitism, conservativ în loc de conservator. O mențiune aparte merită termenii românești libertar și libertarian: primul, derivat din francezul libertaire, ar putea foarte bine traduce și anglo-americanul recent libertarian, cu eventuale explicații la prima folosire într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fondator, ale cărui integritate textuală și interpretare canonică au traversat secolele cu minime (deși esențiale) amendamente, și realitatea Statelor Unite este poate cea mai impresionantă dovadă că omul concret rezistă destul de bine celor mai nobile idealuri. Pentru o introducere în problematica utopismului american (în sens larg, incluzând, alături de experimentul utopic, ficțiunea și speculația teoretică), recomand, dintr-o gigantică bibliotecă, următoarele lucrări: Lyman T. Sargent, British and American Utopian Literature, 1516-1975: An Annotated Bibliography, G.K. Hall, Boston, 1979 (cea mai fiabilă astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ficțiunea și speculația teoretică), recomand, dintr-o gigantică bibliotecă, următoarele lucrări: Lyman T. Sargent, British and American Utopian Literature, 1516-1975: An Annotated Bibliography, G.K. Hall, Boston, 1979 (cea mai fiabilă astfel de lucrare, opera celui mai bun bibliograf internațional al utopismului, el însuși un atașant supraviețuitor nostalgic al „comunelor” hippie din anii ’60); Robert S. Fogarty, Dictionary of American Communal and Utopian History, Greenwood Press, Westport, 1980; Michael Fellman, The Unbounded Frame: Freedom and Community in Nineteenth Century American Utopianism, Greenwood
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Communes: Hippies and Beyond, Syracuse University Press, Syracuse, 1999; Rosabeth Kanter, Commitment and Community: Communes and Utopias in Sociological Perspective, Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1972. 19. Am vorbit despre acest „raccourci eschatologic” în legătură cu Fourier, într-un studiu despre originile utopismului românesc, prezent acum în cartea mea Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). 20. Pentru o privire în lumea colorată a „comunităților intenționale”, la întâlnirea dintre utopie, sectă și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un fel special de liberal, până la urmă tipic nord-american, tentat deopotrivă de conservatorism în primul rând grație scepticismului - care a atins la straussienii ca Bloom cote de Kulturpessimismus -, grație moderației, prudenței, neîncrederii în mitologia progresului, în orice alt mesianism și utopism. Ca și Aron, Lilla a învățat de la Tocqueville o profundă rezervă față de tăvălugul ineluctabil al „egalizării condițiilor”, îngemănată cu o la fel de profundă convingere că democrația liberală e răul cel mai mic din lunga listă a relelor omenești. În fine, e
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]