155 matches
-
involuntar („Voi pe mine mi-ți pușca, / da nu și credința mea”; „Tovarăși, după cum e știință, / noi om avea ceva ședință”). Strident false în infrastructura lor ideologică și etică, Prima baracă, Naționala nr. 7 și alte „reportaje lirice”, precum și reveriile utopiste din Spre țara visată conțin și pasaje de oarecare lirism și vervă și vădesc o anume ușurință a versificației - drept care autorul le menține în culegerile sale până la cea din 1980. Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
că urmează o nouă eră de aur a omenirii, denumită "Renașterea internetistică". Nu numai foametea, dar și războiul va dispărea, pentru că va deveni inutil. Istoria ajunge pe culmi nemaipomenite: un viitor perfect. Un optimism febril s-a instaurat în mediile utopiștilor tehnologici, vizînd un progres infinit, firesc și natural. Bill Gates, de pildă, afirmă că "o estimare realistă a condiției umane obligă la o viziune optimistă asupra lumii". La rîndul său, Țvetan Todorov consideră că viața umană va fi "ghidată de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sistemică. Și atunci, nu e bine să fim ceva mai temperați, mai echilibrați ? Și să ne întrebăm întotdeauna, cum ne îndemna H.-R. Patapievici, ce se pierde atunci cînd se cîștigă ceva ? Nici Gates, nici Sachs nu se consideră deloc utopiști, ci realiști. Ei văd realizată, pînă în 2025, o lume fără sărăcie extremă, datorită progresului tehnologic desigur. Vom realiza un surplus peste nevoile umane pentru întîia oară în istorie, un plus de avuție echitabil aranjată. Profețiile lui Sachs ar reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ale lumii sărace. Reînvie dictaturi pe alocuri, în timp ce în unele mari puteri emergente poate că necrologul comunismului este scris, dar ceea ce se dezvoltă este un capitalism autoritarist, neliberal, ce pare a avea mai mult succes decît varianta liberală. Optimiștii și utopiștii tehnologici au început să-și anunțe victoria paradoxal sau nu tocmai cînd bruma de consens politic, economic și ideologic, realizat după 1991, începuse să se erodeze Oamenii au oscilat mereu între exaltare și disperare, trecînd prin numeroase situații intermediare. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
omul vrea să fie respectat. Dumneavoastră, bancherii, aveți sentimentul că o faceți? Autorul e convins că a găsit optimul reglemen tărilor, plecînd ca și K. Menger, fondatorul primei școli austriece de economie, de la psihologie, școală care avea să dea numai utopiști, începînd cu L. Walras și W.S. Jevons, continuînd cu F. von Wieser și E. von Bohm-Bawerk și culminînd cu fascistul Vilfredo Pareto cu "optimul" său. Premisele lor de plecare sunt false, au apoi meritul considerării utilității ca sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
își poate proiecta existența ca pe un tot indivizibil", "înțeleasă ca o singură ființă suferindă", dar și în măsura în care profesează "realizarea individuală, deplin singularizată, a vocației umane" (Op. cit., p. 252). Citit sub acest unghi, am putea spune că Istrati e un utopist în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
caduc. Stocul de valori ale coeziunii sociale s-a topit sub dogoarea catastrofelor. în malefice circumstanțe, sub constelația nudei necesități, însăși noțiunea de libertate a suferit o fatală corupere redefinind-o în sfera necesității acceptate. într-un asemenea start, atât utopistul propovăduind o nouă orânduire pentru un mileniu, cât și politicianul obsedat de coșnița zilnică a alegătorului au avut de ținut seama de amănuntul că speța umană are obișnuința de a se hrăni zilnic, foamea prelungită pricinuind moartea. Și unul, și
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
Rădulescu se bazează pe o cercetare personală, cu totul nouă. Heliade rămâne un scriitor de redescoperit, pentru că, din secolul al XIX-lea, a fost cel mai ostracizat de cenzura comunistă. S-ar putea discuta mai mult de acum încolo despre utopistul, filosoful, revoluționarul, publicistul politic Heliade decât despre poetul Heliade, perimat și mai puțin interesant, fie și ca vizionar.
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
se poate spune despre discuția teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate și prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relația utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii. Deși volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier, Lapouge, Krumar, Antohi
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
descendență "naturală" și "nefilosofică" de care a fost vorba mai sus.) Culturile minore sînt "naturale" și "eterne", au nostalgia neschimbării și a anonimatului, boicotînd istoria, evoluția, individualismul, dizarmoniile și excesele. Așa ar fi cultura română. Culturile majore sînt nefirești, istorice, utopiste, progresiste, individualiste, tensionate și excesive. După părerea lui Noica problema aceasta (fie în termenii săi, fie în aceia ai lui Blaga) e sortită a rămîne nesoluționată și deschisă. Oricît ar părea de curios, căci chiar faptul de a o conștientiza
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
Cercetări ulterioare au dovedit că de fapt noi filtrăm ceea ce percepem, o concepție complet opusă celei a lui Pavlov. Și așa mai departe, și așa mai departe... În momentul actual, neurofiziologia (precum și genetica) dovedesc fără putință de îndoială că teoria utopiștilor cum că mintea noastră ar fi o tabula rasa este complet absurdă. Dar, în momentul în care mi-am luat diploma de la Stanford University, problema aceasta se evaporase din mintea mea. Uitasem complet de ce fusesem așa de interesat în copilărie
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
e capabil să le cadorisească o lume mai bună. Comentatorii evenimentelor, de dreapta sau de stânga, atrag, ce e drept, atenția că marțienii, pardon, marxizanții autori ai cărților sunt pe deplin convinși că Marx cel adevărat și inspirator nu e utopistul dogmatic de odinioară. Doar că, fiind vorba să ne spună ce e, autorii și comentatorii se dovedesc deopotrivă în pană de idei. Toată discuția constă în a raporta unele la altele diferitele interpretări date doctrinei marxiste de către marxiștii din toate
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
condusă prin jghiaburi strîmte aplicate pe podeaua de lemn rezistent, cu fîntîni arteziene, covoare, iar în unele încăperi pe pereți opere de artă atîrnate, deseori reproduceri ale Renașterii... Exact ce ar fi trebuit ei să înfăptuiască, fabrica radioasă a tuturor utopiștilor de la Pico de la Mirandola încoace... Printre operele de artă expuse, agățate pe pereți, să nu uit furcile, greblele de lemn prinse și ele pe pereți între tablourile Renașterii, ceea ce e de mare efect. Apoi restaurantul din Colerville, lîngă Iowa-City, o
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Roxana Racaru Henry David Thoreau a fost unul din utopiștii secolului al XIX-lea, implicat în mișcarea transcendentalistă a lui Emerson, bun eseist, dar destul de puțin cunoscut la noi. Analiza operei lui, realizată de Marius Jucan din perspectiva proiectului cultural alternativ pe care Thoreau l-a căutat și, implicit, a
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
Deși ar fi putut-o face fără reticențe.) Păstrează un rest de ambiguitate. Așa încât, ne putem gândi, decriptarea admite și o variantă benignă. Aceea în care autorul moral al acestei transformări n-ar fi numaidecât fostul dictator scelerat, ci micul utopist de liceu, visând în intimitate să devină, prin sacrificiu, cel mai mare utopist. Titulatura aceasta misterioasă, omul care urma să-și ia puterea de a o face, nu-l exclude, din privilegiile ei, pe Victor. La urma urmelor, Capitala, așa cum
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
Așa încât, ne putem gândi, decriptarea admite și o variantă benignă. Aceea în care autorul moral al acestei transformări n-ar fi numaidecât fostul dictator scelerat, ci micul utopist de liceu, visând în intimitate să devină, prin sacrificiu, cel mai mare utopist. Titulatura aceasta misterioasă, omul care urma să-și ia puterea de a o face, nu-l exclude, din privilegiile ei, pe Victor. La urma urmelor, Capitala, așa cum arăta ea la începutul deceniului al optulea, nu mai există oricum. E o
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
industrială (bazată pe acel dispozitiv principal care era camera de gazare) un popor întreg, numai pentru vina de a fi fost ceea ce era, cum au făcut naziștii. În al doilea rînd, ideologia comunistă care se revendică de la idealismul filozofic hegelian, utopiștii sec. 19 și teoriile lui Marx, nu numai că nu era criminală ca atare, ci pornea inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea invoca nici o tradiție
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
conducerea departamentului pentru cultură la Consiliul Europei de la Strassbourg. Dar, înainte de toate, a vrut să fie scriitor: nutrea cele mai îndrăznețe proiecte, multe dintre ele au rămas nerealizate și foarte puține au fost duse pînă la capăt. Charles Fourier și utopiștii veacului al XVIII-lea l-au fascinat într-atît, încît pînă și în notele lui diaristice entuziasmul stîrnit de aceste obsesii intelectuale lasă urme, repetitiv și agasant pe alocuri ... Încercarea de a-l reabilita pe împăratul Wilhelm al II-lea se
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
W. Griffith sau naziste precum Leni Riefenstahl. În acest context, criticul disociază între filmul de propagandă, construit în acest scop, și filmul care servește propagandei, punând în joc o viziune ulterior apropriată și speculată în scop propagandistic, între motivația revoluționară, utopistă a regizorilor ruși și cea mercantilă, conformistă a regizorilor români. Al treilea palier vizează analiza filmului românesc urmând o selecție reprezentativă care include atât capodoperele filmografiei românești în perioada comunistă, cele câteva, cât și filme de duzină. Criticul identifică acele
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
ale căror urme sunt evocate, fie prin opere picturale la care face aluzie, printre acestea gravuri ale lui Werther, fie prin imagini filmografice. Un spațiu mai circumscris este consacrat, pe de altă parte, tripticului Sade, Fourier, Loyola, în care libertinul, utopistul și misticul, logoteți sau fondatori de limbi, sunt prezenți prin gravurile din cele 120 de zile ale Sodomei, caiete manuscrise despre Noua lume amoroasă și planșe care ilustrează Exercițiile spirituale. Numeroase alte faze sau momente ale activității intelectuale și creatoare
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
și promisiuni care, fiind contradictorii, nu se realizează niciodată. Nu este aceasta cauza tuturor revoluțiilor ? Căci între statul, care nu precupețește promisiunile imposibile, și publicul, care a conceput speranțe irealizabile vin să se interpună două clase de oameni : ambițioșii și utopiștii. Rolul lor este în întregime trasat de situație. E de ajuns pentru acești curtezani ai popularității să strige la urechile poporului: "Puterea te înșeală; dacă eram în locul ei, te-am fi umplut de binefaceri și te-am fi eliberat de
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
infernale ale odioșilor exploatatori; singurii având dreptul de a purta asupra lor acele mult râvnite aparate de lux de măsurat orele și minutele. Fascinația uzbecilor, calmâcilor, uigurilor la vederea Sfinților binecuvântându-i. Era, spunea amicul ceh, umanist prin excelență, un utopist coborâtor din Jan Hus, ars de Roma pe rug din cauza protestelor; era, voia să spună el, ideea unui Timp atotiertător, înghițindu-i pe toți, victime și călăi, nu mai conta... Un fel de Havel? Posibil. Dar, oare, mai zicea, barbarii
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
însușit pe Darnton, devenit un obișnuit al caselor de editură Gallimard și Laffont. Pe bună dreptate: nimeni n-a reînviat cu mai multă aplicație arhivistică și cu un mai mare spirit veacul lui Rousseau și al lui Brissot, amestec de utopiști, reformatori, mesmerieni, ocultiști, ateiști, pornografi și raționaliști. Ceea ce n-a reușit nici un francez, a reușit acest american instalat o bună bucată de vreme la Paris ca și eroul lui Henri James.
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
dl. Ungureanu, probabil admirator al d-lui Stolojan, îi interzice d-lui Manolescu să sprijine pe cine crede de cuviință, ba chiar îl scoate vinovat de ascensiunea lui Vadim și alte asemenea enormități. Cît despre pasajul cu Platon și alți utopiști, evocați de dl Ungureanu la urmă, cronicarul nu poate spune decît că e adînc, dar de neînțeles. Confuzia e suverană în datul cu părerea politică în numărul pe martie al Literelor dîmbovițene. A cui ceafă o vedem Am ajuns să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea celor de față lecții aprinse despre comunism și cum va schimba acesta viețile tuturor. Vera îi lua apărarea lui Axente recurgînd la argumentele marilor utopiști ai Renașterii de care strungarul nici nu auzise... Vera îl aproba sinceră, era pe la început cînd pînă și celor mai mari atrocități, încă în fașă, li se dă, istoria parcă le-ar da o șansă... În momentele cele mai înflăcărate
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]