223 matches
-
încă fără îndoială credincioși a căror speranță naivă într-un sprijin providențial insuflată încă din copilărie asigură pe tot parcursul vieții lor menținerea credinței în dogme, care merge pînă la acceptarea participării la ceremoiii la fel de stînjenitoare ca și orice alt uzaj convențional bazat pe forța sugestivă pe care o exercită asupra mulțimilor. Aceste luări de poziție înrădăcinate încă din copilărie riscă însă toate să constituie o piedică în calea maturizării funcțiilor reflexive 32. Nu este deloc vorba despre o deviere de la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și întemeindu-se tocmai pe așezarea fiecăruia la locul pe care-l merită. Individul nu are nici un drept asupra avuției sociale, prima clasă fiind cea care muncește, produce, schimbă, celelalte două fiind clase întreținute, fără proprietăți și ferite chiar de uzajul monedei. Nu se pune problema unei superiorități a individului față de stat, dar nici invers, cele două entități conlucrînd pentru atingerea Binelui obiectiv și colectiv. În Politica, în principal, Platon încearcă să explice funcționarea cetăților reale, cauza și măsura îndepărtării lor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care amenința însăși existența fizică a Cuplului Divin, aflat prin grație proletară în fruntea țării. O bună parte din cele 69 de file (numerotate și sigilate conform normelor interne ale departamentului) fuseseră rupte, fie de la început sau sfârșit (ceea ce presupune uzajul igienic) fie din interior (fapt implicând intenția premeditată și anume orientată de distrugere a informației prezentând risc pentru siguranța statului). Coroborând paginile disponibile (nu mai știu exact câte au fost, carnetul a fost de altfel distrus de un vecin, care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Mânie", "furie" în dicționarul lui Condeescu&Co, apărut la Editura Științifică în 1967. Probabil racontorul visului nu dispunea de această lucrare când l-a transmis vectorului textual de la care ne-a parvenit. ffff Exclamație admirativă din "parler jeune" intrată în uzajul curent. Poți auzi "putain, la classe" fără ca să fie vorba de o praxioloagă a amorului tarifant și fără ca în vizorului să apară vreo "meuf". gggg AS: S-ar putea scrie un eseu aparte asupra oniricului consemnat de LP dar operația
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai putea speria lumea cu sintagme-lozinci gen "axa răului", "fascism islamic", "război preventiv", "teroriști irecuperabili" și altele asemenea cu o mare încărcătură emoțională și cîștiga electorat de pe urma lor semănînd frică. De fapt, acest gen de propagandă e mai vechi în uzajul americanilor. Am aflat astfel, pe rînd, că americanii luptă cu un "nou Reich" și cu un "nou Hitler", reîncarnat fie în egipteanul Nasser, fie în palestinianul Yasser Arafat, sîrbul Slobodan Miloșevici, irakianul Saddam Hussein sau, mai nou, iranianul M. Ahmadinejad
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ar fi cel al lui P.A. Samuelson sau cel al lui R. Barre în Franța, furnizează definiții compozite, ce caută să înglobeze cît mai multe puncte de vedere. Astfel, pentru P.A. Samuelson, "economia urmărește cum oamenii decid, făcînd sau nu uzaj de monedă, să afecteze resurse productive rare producerii în cursul timpului de mărfuri și servicii variate și le repartizează, în scopuri de consum prezent și viitor, între diferiții indivizi și colectivități ce constituie societatea"6. Această definiție este una eclectică
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
textele se desfășoară printr-o relaționare retorică unul cu celălalt. Este important de subliniat efortul derridarian de constituire a unei noi retorici filosofice, care se articulează pe studiul metaforelor filosofice, mai ales că "metafora pare a angaja în totalitatea sa uzajul limbii filosofice"232. În concepția autorului francez, metafora nu este un simplu ornament, ci este o modalitate eficientă de vehiculare a ideilor; în discursul filosofic, metafora este aceea care va fi aptă să reprezinte "conținutul unei gândiri" sau al unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât în discursul literar, cât și în cel științific sau cotidian. Derrida susține indiferențierea de gen dintre filosofie și literatură și pe baza elementelor metaforice (general retorice) care sunt cuprinse în interiorul lor, astfel încât "metafora pare a angaja în totalitatea sa uzajul limbii filosofice, fără îndoială uzajul limbii zise naturale în discursul filosofic, și chiar al limbii naturale ca limbă filosofică"310 (s. a.). La rândul său, Rorty afirmă posibilitatea unei culturi postmetafizice care nu s-ar mai construi pe teorie, ci mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și în cel științific sau cotidian. Derrida susține indiferențierea de gen dintre filosofie și literatură și pe baza elementelor metaforice (general retorice) care sunt cuprinse în interiorul lor, astfel încât "metafora pare a angaja în totalitatea sa uzajul limbii filosofice, fără îndoială uzajul limbii zise naturale în discursul filosofic, și chiar al limbii naturale ca limbă filosofică"310 (s. a.). La rândul său, Rorty afirmă posibilitatea unei culturi postmetafizice care nu s-ar mai construi pe teorie, ci mai ales pe genurile literare, dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se accentuează logosul se va obține un tip de retorică în care va prima viziunea logică și argumentativă. Asumând ideea conform căreia manipularea, seducția, informarea sunt posibilități înscrise în însăși natura discursivității, precum și că vor exista permanent două tipuri de uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea auditoriului, impunerea unor idei prin ocultarea mecanismelor discursive ce sunt puse în joc pentru a realiza acest lucru (retorica neagră), M. Meyer concluzionează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caz, avem de-a face cu o schemă de incidență caracteristică unei succesiuni narative. În (22), ne aflăm în prezența fie a unui răspuns la o întrebare propoziție decupată dintr-o secvență dialogală , fie în cea a unei formule specifice uzajului lingvistic al unui istoric ("viitorul istoricilor"). Exemplele (23) și (24) prezintă o ambiguitate comparabilă: răspuns la o întrebare sau propoziție narativă legată de alte propoziții la perfect compus în exemplul (23), la prezent în (24), conform uzajului prezentului așa-zis
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei formule specifice uzajului lingvistic al unui istoric ("viitorul istoricilor"). Exemplele (23) și (24) prezintă o ambiguitate comparabilă: răspuns la o întrebare sau propoziție narativă legată de alte propoziții la perfect compus în exemplul (23), la prezent în (24), conform uzajului prezentului așa-zis narativ. Atunci când D. Combe ia în considerare următoarele fraze complexe: (25) Marchiza ieși la ora cinci, se duse la teatru. (26) Marchiza ieși la ora cinci, apoi se duse la teatru. (27) După ce marchiza ieși la ora
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
elemente de gramatică, să ajungem la povestire? Caracteristicile reținute corespund unor propoziții descriptive, însă ele nu demonstrează că o anumită propoziție este, de la sine, de un anumit tip. Folosirea perfectului simplu nu garantează nici măcar dacă e să luăm în considerare uzajul formelor de perfect simplu izolate, caracteristice presei contemporane că avem de-a face cu o propoziție desprinsă dintr-o succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de glisare terminologică duce la confuzia între planurile enunțiative și secvențialitate. Dacă perfectul simplu este, așa cum nota Roland Barthes într-un celebru articol, "piatra de temelie a povestirii", uzajul acestui sertar verbo-temporal nu poate transforma o propoziție izolată precum (11) într-o povestire completă. Din punct de vedere secvențial, faptul că o propoziție este fie un argument, fie o concluzie, corespunde unui tip particular de înlănțuire: o secvențialitate locală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă cel mai bine această reorientare individualistă și novatoare. Formele literare precedente reflectaseră tendința generală a curentelor lor care confereau conformității uzajului tradițional valoare de adevăr: subiectul (plot) poeziilor epice clasice și ale Renașterii, de exemplu, se baza pe trecutul istoric sau pe poveste, iar stilul autorului era apreciat, într-o largă măsură, în funcție de ideea formată despre o convenție literară derivată din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
au drept consecință configurarea unui altfel de "timp-spațiu". Ian Watt, în 1973 (pp. 530-536), explicitează: Cînd Defoe, de exemplu, a început să scrie opere de ficțiune, el acorda prea puțină atenție teoriei critice predominante în epocă, pe atunci încă subordonată uzajului subiectelor tradiționale; în schimb, el a făcut ca succesiunea narativă să fie după cum credea el de cuviință că trebuie să se desfășoare în mod plauzibil acțiunile protagoniștilor. Procedînd astfel, Defoe a fost la originea unei noi tendințe importante în opera
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
artificiile cele mai ingenioase ale spiritului", el ajunge să definească "figurile de gîndire dezvoltate" și să consacre zeci de pagini "feluritelor tipuri de descriere" (p. 420). Situînd această a doua parte de reflecție lingvistică și textuală în cadrul unei "tipologii a uzajului propriu-zis discursiv, adică hiperfrastic, al discursului"1, credem că o trecere în revistă a istoricului ce urmărește modul în care retorica a tratat descrierea ar putea să ne ajute la o mai bună situare a cercetării noastre. 1. Originile descrierii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
precum analiza discursului, analiza conținutului sau sociolingvistica operează plecînd de la altfel de excluderi pentru a discerne alte regularități. Schema relevă ramificațiile teoretice. Trebuie reținut mai ales faptul că noi considerăm DISCURSUL ca fiind încadrat de INTERDISCURS. Rezervăm denumirea de "discurs" uzajului comun ce permite să desemneze discursurile ca fiind publicitare, jurnalistice, politice, literare etc., și îl raportăm la GENURILE DE DISCURS considerînd poemul, teatrul, romanul, cu sub-genurile respective ca fiind genuri ale discursului literar; editorialul, faptul divers, reportajul fiind genuri ale
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
descriptivă desemnînd tema-titlu, subtitlul "sau cum Chrysler Simca 1307 / 1308 face să se descopere comorile confortului și ale echipamentului" declanșează de partea cititorului așteptarea unei secvențe narative. Or, în ceea ce urmează se vede că nu este vorba decît de un uzaj particular al "semnalelor" povestirii, și nu de alegerea unei veritabile structuri narative. Structura secvențială de la (55) rămîne deci descriptivă. Fiecărei acțiuni înde-plinite de Ali Baba îi corespunde un element de descriere a mașinii. Astfel, în al treilea paragraf, pentru "Ali
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din pulpa legumei. Refaceți petalele trandafirului crestînd adînc miezul legumei. Odată scoasă partea din mijloc ați format astfel trandafirul. Bocuse, Menus pour la table familiale În exemplul (57), structura secvențială este omogenă: este de tip injonctiv-instrucțional. Aceasta se traduce prin uzajul dominant la imperativ. În măsura în care finalitatea pragmatică a acestui tip de secvență este de A FACE SĂ FACĂ (fr. faire faire), ordinea temporală a acțiunilor este primordială, reușita rețetei depinzînd imperativ de respectarea cronologiei sale. În (11), în schimb, suita de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se mulțumească cu citate rezumative sau să se oprească la semnalarea de exemple paralele din culturi înrudite, fie și distanțate în timp și în spațiu. Nu este vorba numai de forme destructurate sub presiunea vremurilor și de ieșirea lor din uzaj, dar și de amalgamarea, de suprapunerea, de contopirea unor valori sinonimice pînă la tautologie. Ne trezim cu o mare migrație de semne amestecate, de limbaje incoerente, care pot fi puse, ca izvorînd inițial, cînd pe seama riturilor ezoterice egiptene, cînd a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
culturile prealfabete nu se află la același nivel de „maturizare”; în consecință, nu trebuie nivelate prin aplicarea unei categorii unice de concepte, funcții, comportamente. Cercetătorul are de ales între a valoriza tradiția în baza aparatului terminologic deja stabilit pe calea uzajului cult și găsirea unor formule noi, impuse de specificul fiecărui areal etnic în general și între compartimentele creației, sensibil diferite de la o zonă la alta. În caz contrar, aplicăm aceeași grilă și Mioriței și unei balade cu tematică voinicească ori
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
titlul "Limbaj și putere în câmpul mediatic". 62 Pierre Bourdieu, Langage et pouvoir symbolique, préface de John B. Thompson, Editions du Seuil, 2001: "a vorbi înseamnă a-și însuși unul sau altul dintre stilurile expresive deja constituite în și prin uzaj și marcate în mod obiectiv prin poziția lor într-o ierarhie a stilurilor care exprimă în ordinea ei ierarhia grupurilor corespunzătoare." 63 P. Bourdieu, op. cît., p. 99: "discursurile nu sunt doar (sau numai prin excepție) semne destinate să fie
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
semnificații colective, care se opune mișcării ce conduce la obiectivare." Moscovici, 1976, p. 173 Ancorarea permite elementelor reprezentate să fie transformate în funcție de tipurile de raporturi sociale și divers formulate în multiplele straturi ale societății. Acest mecanism se manifestă printr-un uzaj finalizat, incarnînd interese sau, cu alte cuvinte, printr-o instrumentalizare a obiectului reprezentat de către actori. Un anume sens sau o orientare evaluativă sânt date categoriilor descriptive care au fost selecționate, structurate într-un model figurativ, iar apoi naturalizate. De exemplu
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
un demers extrem de critic, furnizând cititorilor săi o imagine negativă a societății românești, atât din perspectiva instituțiilor, cât și a oamenilor care le ilustrau. Nu a negat legăturile românilor cu Occidentul, pe care le vedea, tranșant, reconstituindu-se doar prin uzajul unei limbi de sorginte latină, respectiv prin fizionomia lor care aducea cu "aerul" sau "trăsăturile" spaniolilor și italienilor. "Dar, spunea el încă din introducere, urmele înrudirii morale au dispărut; Orientul le-a întipărit Moldo-Valahilor adânc în minte legile, moravurile, obișnuințele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]