122 matches
-
mod de a gîndi corpul la altul, că părăsește o hartă mentală în favoarea alteia. Lejeritatea acestui gest dinamitează efortul antropologic de a stabili coerent definiția corpului modern. Modelul acestuia, spuneam, e construit în carte doar pentru a fi în parte uzurpat. Excelentă strategie de analiză, interesantă într-un sens metodologic mai larg, pentru că ea e mai mult decît o tactică de a respinge eventualele critici la adresa cărții. E încercarea de a scurta drumul dintre teorie și realitatea socială într-un fel
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
o poșirca, cele mai scumpe licori. Practic, totul se transformă într-o caricatură. Ceva asemanator se întâmplă în România când forță de ocupație distruge elită țării și o înlocuiește cu tot felul de neisprăviți. Uzurpatorii îi maimuțăresc jalnic pe cei uzurpați. Parlamentul este înlocuit cu o caricatură de parlament, presa cu o caricatură de presă, comerțul cu o caricatură de comerț ș.a.m.d. În mod inevitabil, și literatura este înlocuită cu o caricatură de literatură. Datorită Anei Selejan, "vedem" tot
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
Constantin Țoiu Cîte zile mai calc pe pămîntul nesigur al Californiei bîntuit de cutremure, știu că pășesc pe un teritoriu uzurpat. Ceea ce nu înseamnă că statul mexican de astăzi mai poate să revendice ținutul californian pierdut în secolul al nouăsprezecelea... Dacă l-ar redobîndi, să zicem, ar fi cum am cădea din lac în puț: în loc de atîtea premii Oscar, n-am
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
desigur) a lui George Pelimon (care dintre cei doi?), în Gara Titu, cu tatăl său, mort de mult (cap. 15 din Cartea a patra. Trenul de Pietroșița), mi se pare o parafrază ironică după dialogul lui Hamlet cu fantoma părintelui uzurpat, cerând răzbunare. Cursul epic este gata în orice moment să suporte capriciile prozatorului: personajele (sau dublurile lor) pot să moară și să-și reia apoi cursul vieții, rejoacă episoade ale trecutului lor sau sunt preocupate de clipa prezentă, se supun
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
astăzi și tovarășa de ieri Rodica Stănoiu. Nu știm dacă pentru asemenea lucruri, rahatul din zicală n-ar trebui preparat după o rețetă specială. * Nu e prima oară cînd uzurpatorul Aristarc dovedește tupeu. În JURNALUL LITERAR (nr.1-6, 2004), titlu uzurpat și el, ca și, în bună măsură formatul (a pune pe copertă pe G. Călinescu drept director fondator, fără a-i putea solicita acordul nu scuză procedeul), falsul Aristarc e supărat că România literară a reluat doar parțial un interviu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
când undele lacului de acumulare scad, din funduri de ape răsar turla și zidurile vechii biserici de piatră. Atunci, probabil ca într-o amarnică vrajă, zidirile celor de demult se înalță iarăși spre Cer și își cer iarăși locul lor uzurpat de sub Soare. Revin, cu o majestuoasă nepăsare la timpul și vremurile scurse, iarăși spre vechile lor rosturi, încercând să aminteasc doar că a apelor vremelnicie este, din când în când, biruită de taina fără margini a Luminii chemătoare. Această Lumină
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
dăm drumul cînd va începe vînătoarea și goana se va apropia? ș...ț Atunci e mai bine. Totul pare verosimil, ca un adevărat accident de vînătoareť". Crima are drept scop consolidarea noii dinastii: nimeni să nu mai perpetueze sîngele neamului uzurpat. "ŤN-aș mai putea opri nimicť, se gîndi cancelarul încă o clipă și urechea lui exersată și atentă auzi trosniturile unui pas greu, doar el le auzi și apoi ursul, ca și cum ar fi avut înalte rațiuni politice, sări în spatele femeii
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
sunt trăitori în zona gri dintre sat și oraș, subiecți ai unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului. Ei evoluează aproape mecanic într-un spațiu profan, fantomatic, într-un ritual mimat de foști stăpâni uzurpați. Ei joacă cele mai diverse roluri, de părinți ce-și vizitează copiii mutați la oraș, la bloc, fără să-i găsească acasă, bineînțeles, de bărbați suspicioși și geloși, de creștini cu frica lui Dumnezeu, de bețivi și detracați mintal, hulpavi
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
a formei și tot atîtea strategii de manipulare a privitorului; prima cale este aceea a imitației directe (cazul paginii scrise, al cărții, al bibliotecii, al insectarului etc.) prin care imaginea devine autonomă față de obiectul inițial, a cărui esență este acum uzurpată. Cea de-a doua cale ar putea fi numită a imitației analogice și ea presupune invocarea unei realități prin substituții sprijinite pe analogii formale: un dovlecel uscat, de pildă, se substituie drugului de salam într-o compoziție care comentează ironic
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
lor, de natură cerebrală. Putem afirma chiar că mulți dintre compozitori aud ceea ce scriu și nu scriu ceea ce aud interior, statornicindu-se o anume civilizație a ochiului în dauna unei civilizații proprietară de drept a teritoriului sonor, dar, iată, silnic uzurpată: cea a auzului. Consecința imediată? Muzica savantă se rezumă la a fi receptată și gustată de o elită insignifiantă cantitativ; mai mult, publicul acestei muzici este alcătuit masiv din specialiști, care își tămâiază confrații in cel mai familiar spirit cu
Bi-polaritatea by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
destin. Autoritatea totalitară se bizuie pe frica de acest stăpîn autoproclamat, cu intenție provocată supușilor și întreținută ca un principiu sacrosanct al statului. Deși nu e o divinitate, ci un om aidoma nouă, acest Celălalt scelerat posedă atributele unui Dumnezeu uzurpat. Terorii absolute îi corespunde frica absolută. Ea cauzează pervertirea caracterelor, naște suspiciunea, duplicitatea, lașitatea ce se află la originea unui șir nesfîrșit de infamii: Frica, subliniază Antonio Patraș, apare ca o ultima ratio a întîmplărilor, este un fel de gaură
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
înțeles ca o dimensiune imprescriptibilă a libertății. De facto, comunismul n-a cultivat politicul în înțelesul său pozitiv, de participare liberă a indivizilor la viața polis-ului, ci un pseudopolitic, al supunerii obligatorii la o ideologie abuzivă, la o putere uzurpată. Alături de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, I.Negoițescu se plasează în acest fel pe poziția esteticului. Reproșurile pe care le adresa unor confrați pentru "dezangajarea" lor păgubitoare apar coroborate cu notele emoționante ale unei autocritici vizînd eroarea de-a
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
ale profesorului de Filosofia dreptului, Eugeniu Sperantia. Cel pe care aveam să-l cunosc mai de-aproape și să-l apreciez cu adevărat ani de zile mai târziu, era una din personalitățile eminente ale Universității din Cluj. O eminență deloc uzurpată. Dar, cu toată autoritatea de care se bucura pe drept, cursul său despre natura legilor mă intriga și, de ce să nu spun, mă irita. Profesorul analiza, dispuse parcă pe același plan, reguli, cutume, norme, formule generale, principii, sub denumirea comună
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind, de fapt, incantația îngemănării, a descoperirii celui cu "îndoită față", mereu același, de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pretextul că ar fi fost artist dramatic, un om de care lumea râdea ținîndu-se de inimă de câte ori [î]l vedea jucând tragedie, și sfârșind cu saltimbancul politic C. A. Rosetti; punând la mijloc toată seria de cumularzi și de reputății uzurpate câte trăiesc din bugetele statului, comunelor, județelor, vom vedea că aceasta este noua aristocrație care suge măduva poporului, că aceasta este cauza adevărată a relelor economice ce ne bântuie. Și n-o descoperim noi aceasta, în mod izolat și individual
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i] pe terenul de ingineri! Călătorie sprîncenată! Ducă-se unde a dus surdul roata și mutul iapa toți Gianii și toți cei asemenea lor. Atâta pagubă și dobândă pe neamul românesc cât ar pierde din emigrațiunea tuturor reputațiilor improvizate sau uzurpate. Pare că, dacă s-ar duce polcovnicul, orice absolvent al unei școale politehnice nu i-ar putea ține locul în tot bunul? Ba încă cum! Fără a fi favoritul politic al nimănui, căutîndu-și în conștiință de treabă, neavând câte șase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unui Lucullus ar trebui să existe sclavia anticității, robia maselor. Și iată ceea ce nu voiește statul modern, a cărui țintă este a nu lăsa ca poporul muncitor să fie măcinat și să degenereze sub pături superpuse de feneanți, de reputații uzurpate, de săbiuțe ce gonesc liste civile regale cu cotul de măsurat butoaiele. Leafa dar e un echivalent al muncii reale, al cheltuielii de forță nervoasă sau musculară; arareori ea poate fi o compensare a meritului, adecă a superiorității organice. Care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sfială un membru al majorității docile, de protecțiune și favoritism. Acesta e răul care ridică nulitățile în sus, care preface spirite de mâna a doua ce, plătite conform muncii lor, ar rămânea oneste și folositoare, în tripotori politici, în reputații uzurpate, în ambiții nejustificate prin nimic, acesta e răul care ridică patru clase primare la directorate de bancă. Răposatul Strat avea dreptate admirând natura democrației române. Democrată la dări, arhiaristocratică la lefuri. Aci unul ia drept leafă de la națiune, numai pentru că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scuipând pe un senator în față, să aibi mii de franci pe an din Casa Pensiilor? Când dar toate acestea se 'ntîmplă, când un popor întreg asistă la priveliștea de-a vedea risipindu-se banul public între feneanți, cumularzi, reputații uzurpate, caraghioși, plagiatori și abecedare aristocratizate, de ce să nu pretindă și țăranul ca un stat care hrănește pe nulități cu câte zeci de mii de franci pe an și pe C. A. Rosetti cu câteva mii de galbeni să-l hrănească
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
franceze; muncă, nu pornoscopie pe bulevarde; muncă, nu pomadă, iată mijlocul care va ridica poporul nostru. Această "Dacie viitoare" nu e însă nimic alt decât un mijloc de-a crea celor ce numără pietrele și mână muștele la apă reputațiuni uzurpate, pentru ca, reîntorși în Țară, să aibă vreun cuvânt aparent de-a pretinde lefuri enorme de pe spinarea și din munca reală a poporului lor. Nu credem că mai credeți în ceva, când știm pe paiațul țarigrădean care vă inspiră, și numai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pitici n-au fost numiți eroi glorioși, câți oameni în adevăr de merit, la rândul lor, n-au fost trași în noroi! Să nu se admită însă că lumea care aplaudă e totodată și convinsă de gloria falsă a reputațiilor uzurpate. Cei mai mulți nu au nici o opinie, o seamă cari cunosc adevărul nu au curajul de a-l spune și astfel victoria timporară a răului și a neadevărului e aproape totdeauna sigură. Dar cititorul va putea și fără călăuză să aplice alegoria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că trebuie să se desprindă, să se cufunde din nou În noianul de gânduri, pe tărâmul neîmplinitelor posibilități, pe tărâmul nimănui”) devenise deja plăcerea ilegitimă obținută de ființa Înstrăinată și regăsită În același timp, memoria iubirii Își revendică drepturile. Drepturi uzurpate, s-ar zice, prin experimentul eretic-erotic, dar pe care noua-veche persoană le revendica, cu o nouă forță, datorată tocmai culpabilității: „Părea că se oferă tuturor, aparținând Însă doar celui iubit”. Autorul riscă o comparație aproape blasfemică. Formularea o găsim În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]