510 matches
-
Marcus Fulvius Rufus (d. c.249) a fost un uzurpator roman din secolul III. este cunoscut doar după câteva monede și după scrierile lui Aurelius Victor, Zosimus și Polemius Silvius. Iotapianus făcea parte dintr-o familie aristocrată din Siria. Probabil se trăgea din regii din Commagene, a căror putere locală
Iotapianus () [Corola-website/Science/312232_a_313561]
-
membru-fondator al Partidului Libertății și Justiției, în anul 2011, iar mai târziu a fost ales în funcția de președinte al noului partid. În 2010, Morsi a declarat că "soluția celor două state nu este altceva decât o iluzie născocită de către uzurpator brutal al teritoriilor palestiniene." La 28 ianuarie 2011, Morsi a fost arestat împreună cu alți 24 de lideri ai Frăției Musulmane. A fost eliberat din închisoare, două zile mai târziu. La 30 ianuarie 2011, , un membru al Fraților Musulmani, a telefonat
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
de Ludovic al XVIII-lea, chiar înainte de a părăsi teritoriul francez. Prima ordonanță pur și simplu desființa armata, făcând rechemarea sub arme anevoioasă și controversată, iar cea de-a doua interzicea să i se plătească impozit lui Napoleon, catalogat drept „uzurpator”. Mai mult decât atât, suveranul detronat își aduce contribuția sa la subminarea unei eventuale păci europene, scriindu-i împăratului austriac în termenii următori: „N-am aflat la trupele noastre decât nerăbdarea de a merge să servească un șef al cărui
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
fost un "vir bellicosissimus" ("bărbat foarte belicos"). În 839, în conformitate cu "Chronica S. Benedicti Casinensis", Landulf a luat inițiativa eliberării lui Siconulf, fratele principelui Sicard de Benevento care fusese asasinat. Astfel, Landulf l-a sprijinit pe Siconulf în războiul acestuia cu uzurpatorul Radelchis I. Siconulf a fost proclamat principe în Salerno, iar Landulf i-a garantat acel oraș. Anterior, Landulf luptase pentru Sicard împotriva Neapolelui, insă încheiase un tratat de pace cu napolitanii tocmai pentru a se dedica integral luptei împotriva lui
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
fost nevoit să se retragă, iar în apropierea cetății de scaun de la Argeș a avut loc o altă confruntare, din care otomanii au ieșit învingători. Domnitorul român s-a refugiat în Transilvania, iar tronul a fost uzurpat de Vlad I Uzurpatorul. Domnitorul, nevoit să își schimbe radical opțiunile politice, la 7 martie 1395, a depus omagiul față de regele Ungariei, Sigismund (care la rândul sau, a fost înfrânt în iarnă în Moldova după ce a încercat să-l supună pe Ștefan I) și
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
-se în posesiunile ardelene, fie în Făgăraș sau în cetatea Bologa de lângă Cluj. După ce s-a întors în Transilvania, voievodul Stibor a mobilizat o nouă oaste cu care a intrat în Țară Românească în iarnă 1396-1397,capturandu-l pe Vlad Uzurpatorul și înscăunându-l pe Mircea. În acest context, Mircea a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. Cu ocazia dietei de la Timișoara, regele maghiar a organizat armata, a constituit un sistem de state tampon între regatul Ungariei și Imperiul Otoman, Serbia și Bosnia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fiul lui Maximian, a fost proclamat împărat, iar Maximian care se retrăsese, se întoarce pentru a pretinde puterea. În condițiile destrămării tetrarhiei, la conferința de la Carnuntum (11 noiembrie 308), Constantin este recunoscut oficial "caesar" în Apus, iar Maxentius este declarat uzurpator. În înțelegere cu Licinius, noul "augustus" al Occidentului, Constantin ocupă Spania (310), apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forțele lui Maxentius la Turin, Verona și în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lîngă Roma, în care Maxentius își găsește
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
ar fi vrut să mai dea un profet lumii, alegerea sa ar fi căzut asupra lui ‘Umăr. ‘Umăr este văzut în negativ în literatura și῾ita duodecimană și foarte des este considerat ca fiind un trădător al lui Muḥammad, un uzurpator al drepturilor lui ῾Alī și de către unii, chiar un criminal. Potrivit majorității scrierilor și῾ițe duodecimane, soția lui ῾Alī, Fatima, ar fi fost chiar agresată fizic de ‘Umăr, unii crezând chiar că acesta ar fi ucis-o. Zaidiții, cea mai
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
fi Balduin în persoană. Acest fapt a condus la o serie de revolte în Flandra, îndreptate împotriva contesei Ioana aflată la conducerea comitatului. Cei care îl cunoscuseră pe Balduin anterior plecării sale în cruciadă au respins categoric această pretenție, însă uzurpatorul a reușit să atragă mai mulți partizani, în special din rândurile țărănimii. În cele din urmă, dovedindu-se că uzurpatorul nu este decât un servitor burgund, el a fost executat în 1226.
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
la conducerea comitatului. Cei care îl cunoscuseră pe Balduin anterior plecării sale în cruciadă au respins categoric această pretenție, însă uzurpatorul a reușit să atragă mai mulți partizani, în special din rândurile țărănimii. În cele din urmă, dovedindu-se că uzurpatorul nu este decât un servitor burgund, el a fost executat în 1226.
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
a condus cu un pumn de fier și care a sacrificat și asuprit pe cei capturați. A aplicat o fuziune între Islam și ritualurile religioase tradiționale Songhai. Muhammad I Askia a condus Songhai din 1493 până în 1528. Cuvântul "Askia" înseamnă "uzurpator", venind la putere prin înlăturarea fiului-moștenitor a lui Ber Ali . Deși a luptat pentru a obtine coroană Songhai, Askia a fost mai mult decât un dictator militar.A fost cunoscut drept un reformator, organizator, și om al lui Allah. În timpul
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
(lat. Historia Augusta) este o colecție târzie de biografii romane, în latină, ale Împăraților și ale unor apropiați ai acestora precum și ale unor uzurpatori din perioada 117 - 284. Se prezintă ca fiind un ansamblu de scrieri a șase autori diferiti, denumiți colectiv Scriptores Historiae Augustae, redactat în timpul împăraților Dioclețian și Constantin. Situația este însă mult mai complexă: autorul (sau autorii), datarea și eventualul scop
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
a operei lui Suetoniu. În legătură cu lacuna de la mijlocul secolului al III-lea, s-a mai emis și ipoteza că ar fi deliberată, pentru a evita tratarea unor împărați ale căror domnii erau prost documentate. Deși sunt dedicate cărți întregi unor uzurpatori efemeri sau chiar complet inventați, nu există nici o biografie independentă a împăraților Quintillus și Marcus Annius Florianus, domniile lor fiind amintite succint la sfâșitul biografiilor predecesorilor lor Claudius Gothicus și respectiv Tacitus. Timp de aproape 300 de ani de la ediția
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
proveni din surse mutiple. Unele porțiuni sunt compilații ceea ce ar putea explica acest ultim aspect. Un aspect unic al "Istoriei Auguste" este ca prezintă nu numai biografii de împărați ci și biografii ale asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
asociaților lor la domnie, urmașilor desemnați și uzurpatorilor care au încercat să ajungă pe tron. Astfel biografiile despre personalități din secolul al II-lea și de la începutul secolului al III-lea îl includ pe urmașul lui Hadrian - Lucius Aelius, și uzurpatorii Avidius Cassius, Pescennius Niger și Clodius Albinus, pe fratele lui Caracalla Geta și pe fiul lui Macrinus Diadumenianus. Nici una dintre aceste biografii nu conține prea multă informație de încredere, toate sunt încărcate de artificii retorice și ficțiune evidentă. (Biografia asociatului
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
cele care îi permit autorului să-și exerseze liber imaginația fără a se împotmoli în fapte istorice și în timp ce lucrarea progresează, aceste exerciții imaginative devin din ce în ce mai elaborate, culminând cu adevărate performanțe de virtuozitate artistică precum cartea Triginta Tyranni, care prezintă uzurpatorii ce s-au ridicat împotriva lui Gallienus. După biografia lui Caracalla și biografiile împăraților (cele primare) încep să aibă turnuri retorice și să prezinte elemente de ficțiune care până atunci rămăseseră specifice biografiilor secundare. Biografia lui Macrinus, spre exemplu, este
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
modă să citești Suetonius și Marius Maximus. Ammianus Marcellinus scria istoriografie în stilul sobru a lui Tacitus. ("Istoria" face din împăratul Tacitus (275-276) un descendent și cunoscător al istoricului.) De fapt, în pasajul "Quadriga tyrannorum" - 'carul cu patru cai al uzurpatorilor' cara au aspirat la tron în timpul lui Probus - "Istoria" însăși îl acuză pe Marius Maximus de a fi producătorul uei 'istorii mistice': "homo omnium verbossissimus, qui et mythistoricis se voluminibis implicavit". Termenul "mythistoricis" nu apare în nici o altă sursă în
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
Acast, ale poetului liric Alcman (sec. VII î.e.), ale filozofului Ferecide (sec. VI î.e.) - maestrul lui Pitagora, ale filozofului Speusip (sec. IV î.e.) - discipolul lui Platon, ale mamei regelui Arcesilau, ale lui Casandru - fiul lui Antipater și uzurpatorul tronului Macedoniei, ale regelui Antioh sau ale dictatorului Lucius Cornelius Sylla ș.a. În afară de această capacitate de a determina afecțiuni grave la om și animale sălbatice sau domestice ("miaze"), studiul bionomic al Calliphoridelor mai relevă numeroase aspecte deosebit de importante în legătură
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
(în ) este un roman publicat în 1844 de scriitorul francez Alexandre Dumas tatăl. Romanul povestește viața lui Édmond Dantes care a fost închis, fiind considerat informator al „Uzurpatorului” (Napoleon Bonaparte). A fost arestat de către autorități chiar în ziua logodnei sale cu Mércedes și dus la închisoarea din satul său, urmând ca apoi să fie judecat de către procurorul de Villefort. Pe drum spre Marsilia, la dorința căpitanului ce tocmai
Contele de Monte-Cristo () [Corola-website/Science/308417_a_309746]
-
supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. În anul 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
generalii lui Probus i-au învins pe blemienii nubieni în provincia Egipt, Probus a dispus reconstruirea podurilor peste Nil și a canalelor de-a lungul fluviului, unde era concentrată producția de grâne a imperiului. În 280-281, Probus a doborât trei uzurpatori, Iulius Saturninus (în Siria), Proculus (în Galia) și Bonosus (în Colonia Claudia Ara Agrippinensium, astăzi Köln). Anvergura acestor revolte nu este clară, dar există indicii că nu erau doar probleme locale. În 281, împăratul era în Roma, unde și-a
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
estică, întârziată de revoltele din vest. A părăsit Roma în 282, îndreptându-se întâi spre Sirmium, orașul său natal, când a primit vestea că Marcus Aurelius Carus, comandantul Gărzii pretoriene, a fost proclamat împărat. Probus a trimis trupe împotriva noului uzurpator, dar, la vestea că acestea au trecut de partea lui Carus, Probus a fost asasinat de propriii soldați (septembrie/octombrie 282).
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
le dădeau drumul aproape goi pe străzi. Și toate acestea s-au întâmplat timp de o zi întreagă. Tatăl lui Georgios, Nikephor Paleologul, spre deosebire de fiul său, partizan al lui Botaniates, a propus să-l atace și să-l ucidă pe uzurpatorul abandonat de armata sa nedisciplinată, însă basileul a hotărât să intre în legătură cu Nikepfor Melissenos și să-l distrugă pe un răzvrătit cu ajutorul celuilalt. Însă flota pe care ei au încercat s-o trimită la Melissenos a ieșit de sub ascultare. Borilos
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Regatului Vandal din Africa de Nord. Motivele Imperiului Bizantin de lansare a unei campanii de asemenea proporții erau atât de natură politică și strategică cât și de natură economică și religioasă. Regele vandal Hilderic de orientare pro-bizantină fusese detronat și omorât de către uzurpatorul Gelimer, oferind un pretext legal împăratului Iustinian de a lansa o expediție militară. Totodată, persecuțiile comise de către vandalii Arieni împotriva creștinilor Niceeni din propriul regat, cât și atacurile frecvente ale piraților vandali asupra navelor comerciale bizantine, afectând comerțul cu regiunile
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
săi, Arcadius luând partea de răsărit, iar Honorius luând partea apuseana, desi imperiul era încă perceput ca un întreg de către contemporani. În Imperiul Român de Apus, între 410-420, Constantius, "magister militum" sub Honorius, a restaurat unitatea vestică a imperiului, înlăturând uzurpatorii și respingând goții, vandalii și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]