436 matches
-
de noapte îmi răzuiesc asemeni vechilor învățați sarea de pe cămașă (o parte din noi se evaporă?) Viața mea: o sare amară Scenă de vînătoare (cu leul în final) E caldă încă în vatră cenușa - nu pot fi departe Săgețile lor vîjîie cu o jumătate de zi mai încolo S-au pictat în culorile pădurii au cîntat și-au bătut în tobe au desenat în țărînă vietăți de care se mai tem cu sînge de animal și-au scris numele pe tolbe
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
-lea. Nu chiar un secol mai târziu, în prag de adolescență, urmăream, la Bușteni, o animată conversație între tatăl meu și Radu Budișteanu, fost legionar și în acel moment ministru carlist. Cu ochii pe șoseaua ca-n palmă, pe care vâjâiau în sus și-n jos tineri sași pe noile lor motociclete Puch 125, amicul îi destăinuia lui Șerban Cioculescu planul său ministerial de a-i obliga pe fabricanții de căruțe să adopte la roți tălpi late, care să cruțe pavajul
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
vis. FOAMEA Parcă de veacuri, parcă de cinci ani n-am mai prânzit, n-am mai șezut la cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
n-am mai șezut la cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sacrific în fiecare clipă. Numai ravagii a făcut această iubire când prea cerebrală, când prea senzuală. Aș vrea să-mi regăsesc sufletul de altădată, sufletul liber, încrezător în sine. [...] La picioarele mele doarme Red încolăcit. Ce va fi mâine? Afară vâjâie vântul și zgâlțâie pereții. Am terminat capitolul Gradowicz din vol. III cu acest cuvânt obsedant: "sinucidere?". 18 ianuarie 1985 Un moment de tandrețe, valoarea lui inestimabilă. Felul cum un bărbat aproape necunoscut, dar care are încredere în tine, vrea să
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
informații dintre cele două emisfere echivalează (cantitativ, dacă nu chiar și calitativ) cu ăla din hala serverelor de la NASA. Aud chiar acum, în timp ce scriu, în capul meu, zumzăitul inteligent a zeci (poate sute?) de computere. Aud biții cum zbârnâie, fluieră, vâjâie și șuieră, sărind cu viteză pârleazul, din partea rațională a creierului în partea creativă, și invers. Creierul nostru are treabă, dragi jumătăți masculine, nu stă să se gândească la prostii, la lucruri minore, la banalități! El pune cap la cap, clipă
Avantajul de a nu fi prea bună prietenă cu logica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18565_a_19890]
-
menghină - concept filozofico-gastronomic pe care i l-am propus la ultimul Revelion. Din acest motiv, am petrecut noaptea dintre ani fiecare la părinții proprii, și am văzut că era bine; alte pagube: trei ghivece de flori mutate pe balconul vecinului, vâjâind exact prin dreptul urechii cu care acesta recepționa scandalul nostru; masa din bucătărie cu un picior rupt, iar tabloul nostru dintr-un moment de iresponsabilă tandrețe, transferat pe deasupra capului meu, la foarte joasă înălțime, din sufragerie în dormitorul fiului nostru
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
Și iat-o și pe a doua: A doua oară S-a întâmplat din nou. Acum patru ore, în timp ce Dan era la coadă la bilete. Așteptam pe o băncuță, privind trecătorii, când a început să se învârtă gara cu mine. Vâjâit în urechi, o plasă lăptoasă pe ochi, panică... Un fel de gheară uriașă în inimă, însoțită de gheruțe mai mici, câte una pentru fiecare celulă a corpului. Și, brusc, n-am mai știut cine și unde sunt. M-am ghemuit
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
un pont? -Mi-e tare dragă! Și-mi face trebuință s-o văd mereu, s-o protejez, s-o bucur... și să râdă, căci râde așa frumos!! -Ei, nu mai spune?! Ce fulgurante spuse îmi-arunci?! -În miez de noapte aud vorbe-ghiulele vâjâind prin cameră și-n loc de somn mă faci să degust trezie...Nu e prea confortabil pentru mine... Prefiră-ți gândurile, iar de-ți aduci aminte ceva lămuritor, expune-le cumva mai deferent... -Cum?! Sunt chemat și mă prezint la
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
mă privesc trei frunze mici, Eu le-adun cu grijă-n palmă și pe-ascuns mă joc cu ele, Le voi duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre, Vâjâind turbat de dorul nopților de vară pline, Ele îmi vor spune-n șoaptă a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr se joacă-n
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
tras cu aceste tunuri peste oraș! Erau câțiva tehnicieni foarte buni, care știau să dirijeze tirul peste oraș; și au tras spre Fratelia, unde erau nemții. Îți dai seama: au tras peste Elisabetin, unde eram noi și auzeam obuzele cum vâjâiau! Rușii trăgeau sute de catiușe, era ceva înfiorător să auzi. Nemții s-au speriat de obuzele alea grele, s-au speriat de ruși și au fost învinși[8]. Ce noroc au avut Timișoara și evreii din Timișoara! Getta NEUMANN: Am
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-o omor...trebuie...trebuie...cu ce? O strâng de gât...sau un cuțit de la...prostii...Ea
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
ușa a intrat în birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și nu am emoții. Corpul s-a destins, privirea i s-a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
la 25 de ani, de la evenimentele din decembrie 1989 pe care unii le numesc Revoluție a poporului român, iar alții lovitură de stat ai eșalonului doi cu sprijin extern, aduc propria-mi mărturie pe baza textelor scrise atunci, când gloanțele vâjâiau și pe lângă pereții Casei Scânteii. Cred că, pe lângă cele reținute în cartea ” Adevărul și corupția”pe care am lansat-o luna trecută la Târgul Gaudeamus, dețin încă multe adevăruri pe care încă nu le-am văzut descrise, oricât de multe
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă mine! Alo, domnu, vedeți că v-a căzut spada!” și altele, și altele. într-un târziu, cu aerul vâjâindu-i pe la urechi, căpitanul Tresoro se trezi leoarcă de sudoare, tremurând din tot corpul: cunoscuse femeia. Episodul 168 VISUL DOCTORULUI PELETO De mai multe nopți la rând, cu mici, neînsemnate variații, doctorul Peleto visa același lucru: se făcea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc. L-am lăsat acolo și-am plecat. Mă clătinam pe picioare, urechile Îmi vîjÎiau, vorbeam singură. Săpunul... nu știe ce să facă cu el. Nu știe ce să facă cu el! București septembrie 1986 - octombrie 1989 * Tobă din măruntaie de porc. FILENAME \p \\Gabitza\d\Carti BP\Sapunul lui Leopold Bloom\Operat\NORA IUGA Sapunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deja s-o distingă urcând de la orizont, atunci se va vedea dacă bărbații și femeile care locuiesc în apartamentele din aceste clădiri vor pleca la serviciul lor, dacă primele autobuze îi vor aduna pe primii pasageri, dacă vagoanele metroului vor vâjâi cu viteză prin tunele, dacă magazinele își vor deschide ușile și-și vor ridica obloanele, dacă ziarele vor ajunge la chioșcuri. La această oră matinală, în timp ce se spală, se îmbracă și-și beau cafeaua cu lapte de fiecare dimineață, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă făcea în toate felurile. Cred că gândul ăsta m-a făcut și să zâmbesc puțin. Când am ajuns la bariera orașului, eram ud și înghețat. Mi-era frig la picioare, dar gândeam din nou limpede. Capul nu-mi mai vâjâia, deși băusem. Trăsura era acolo și mulți oameni gesticulau în jurul unui căpitan de geniu, părând că îi cer socoteală pentru ceva. M-am apropiat. Ofițerul încerca să discute cu toată lumea. Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ochilor, scene din viața sa. Cu o rapiditate uimitoare, flash-uri, secvențe amestecate, oameni, locuri. Nu-și amintea, nu înțelegea nimic. O durere cumplită de cap, totul se învârtea în mintea și în jurul său ca într-un carusel nebun. Îi vâjâiau urechile, toate furtunile iadului se strânseseră împotriva sa. Simțea cum toată vlaga și energia i se scurgeau din trup, se volatilizau transformându-i sângele într-o gheață care-i ardea carnea. Oare așa era moartea? Știa că îți trece viața
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-ajunge nuiaua, ne-ajunge nuiaua! Să
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat de ea bieții lupi, că au luat-o la fugă, văicărindu-se : aoleu, ne-ajunge nuiaua, ne-ajunge nuiaua! Să leșine de râs
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
același timp. Le orânduise în ordinea în care erau înscrise în listă, nemulțumit că erau amestecate acțiunile penale cu cele civile. „De ce naiba nu procedăm la toate penalele și apoi la toate civilele? Sau invers..., nu se putea? O să ne vâjâie capul toată ziua, ca de obicei, de altfel”, pufnea el, destul de supărat pe acest „sistem odios”, cum îi plăcea să-l numească. Le studiase pe toate, în zilele anterioare, pentru că a trebuit să întocmească numeroase documente în cazul celor cu
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]