447 matches
-
la școală! M-am dus ... Petrecerea-surpriză, de ziua mea, organizată de elevii mei!!!!!!!!!!!!! Sincer, îmi doream măcar un “La mulți ani!” că eu le cânt tuturor. Dar ei s-au întrecut! Acum, vizualizând în liniște pozele, remarc detaliile. Atunci, îmi vâjâiau urechile de emoții, fața îmi ardea, mâinile îmi erau umede. Vârsta nu aduce cu sine temperarea trăirilor. Când am intrat în clasă, toți erau în semicerc, în fața mea, și mi-au cântat “La mulți ani!”. Pe tablă îmi scriseseră “Vă
IUBIREA NECONDIŢIONATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Corina_lucia_costea_1396888924.html [Corola-blog/BlogPost/354050_a_355379]
-
și barosul! Neamțule! Oprește-l, bă, că mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul! Mă omoară, mă omoară! țipa disperat Arapu, alergând spre ușă. Dar în acel moment a intrat domnul Ionescu având biciușca în mână : -Ce-i, măi Antoane? Vă bateți? Ce-i cu balamucul acesta? Ce v-am spus eu, mă? Neamțul
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
inimă. Ceva fierbinte mi s-a lipit de palma dreaptă. Am avut timp să văd un lichid roșu. Cred că este o glumă de-a băieților. Când m-au lăsat jos, în picioare, o sfârșeală mi-a cuprins trupul. Îmi vâjâia ceva în ureche. Se învârtea totul cu mine. M-am clătinat cu mână plină de sânge. Am auzit ca într-un somn dulce care mă chema la orizontală: Sânge! Atentat! Asasinat! Și s-a sfârșit. M-am ridicat în sus
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_bun_presedinte.html [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
Mârlan, asta ești ! Treci în locul lui! Și a arătat spre Gogu. Cred că m-a îmbrâncit Gogu în locul lui de mârlan, azvârlindu-mi cărțile și tăblița. Eram năucit. Zdrobit de usturimea palmelor umflate, nu mai vedeam, nu mai auzeam. Îmi vâjâia în urechi zbârnâitul diapazonului : ă-ă-ăă ! A doua zi, Gogu a intrat în pielea de monitor și a început să-mi lucreze căpățâna cu urecheli, păruieli și pumni în cap: - Scoate cartea și învață, mârlane ! Niciodată nu-mi imaginam durerile bietului
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444326536.html [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
-ți dau eu ouă încondeiete, ...tu-ți pârțu’ mă-tii de idiot! Atunci s-a revărsat peste căpățâna mea valul de înțelepciune care-l scăldase pe Mărin. Am rupt-o la fugă, scăpărând picioarele, cu clopoțelul și coșul fluturând. Îmi vâjâiau pe la urechi ploaia de bulgări azvârliți de înfuriatul gospodar. În acele clipe n-am priceput atitudinea lui. Eram preocupat să nu m-ajungă. Nu știu de ce simțeam pleznitura aracului pe spinare, deși omul arunca doar cu bulgări după mine. De
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427912939.html [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
în buzdugane să ne luptăm?” Moș Gheorghe, luptătorul! Uite-o! Lipită de perete, nemișcată. Exact așa cum o văzuse: albă de tot. Dar are și cap. Un cap negru cu ochii și dinții la fel de albi și strălucitori. Acum ar trebui să vâjâi stinghia pe deasupra capului să îmi fac curaj și să intimidez? Pe cine să intimidezi, măi, pe cine? Ar trebui să scot un strigăt de luptă ca indienii când porneasc la atac. Sau dacă aș ști: judo, karate, kendo, alte delicatesuri
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fantoma.html [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
ușa a intrat în birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și nu am emoții. Corpul s-a destins, privirea i s-a
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1474351890.html [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
adormea. Urma să împlinească cinci anișori luna viitoare. Mama i-a spus asta și ea se simțea bine aflând că a crescut cu un an, că e mai mare. Zilele treceau greu și-a fost o iarnă cumplită atunci. Vântul vâjâia îngrozitor și fetița era agitată mereu. Într-o seară, tatăl ei a fost chemat de vecini să meargă să alunge mistreții care se pare că au ieșit din pădure, de foame și stricau grâul pe câmp. A fost și un
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Banutii_lacramioarei.html [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
unde îi este locul. Degeaba ținea el cu dinții de volan. Mafioții jucau meciul capitalismului, pe când el...pe tușă. Și unul dintre „ăștia” făcea pe profesorul cu el. Care...îi aruncase și lui o firimitură, considerată pleașcă. În urechi îi vâjâiau mârâiturile lu’ madam Mototolea: ține cu dinții de pleașcă, Trachee! Nu uita, planetara și cauciucurile, că altfel, revizia te mănâncă! Mai bine, îl pup în fund pe mafiot și să fiu de acord cu savantlâcurile lui negustorești. De aceea se
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444896593.html [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
un pont? -Mi-e tare dragă! Și-mi face trebuință s-o văd mereu, s-o protejez, s-o bucur... și să râdă, căci râde așa frumos!! -Ei, nu mai spune?! Ce fulgurante spuse îmi-arunci?! -În miez de noapte aud vorbe-ghiulele vâjâind prin cameră și-n loc de somn mă faci să degust trezie...Nu e prea confortabil pentru mine... Prefiră-ți gândurile, iar de-ți aduci aminte ceva lămuritor, expune-le cumva mai deferent... -Cum?! Sunt chemat și mă prezint la
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1470547382.html [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
turiști. Intru pe site. Motto-ul stabilimentului cu generator: „Nimeni nu deranjează pe nimeni”! Aproape de el sunt alte patru hoteluri. „De anul trecut e așa și nimeni nu face nimic. Când sunt de noapte, am tot timpul senzația că îmi vâjâie urechile”, îmi spune o doamnă care lucrează la unul dintre ele. Plec spre plajă, unde încep brusc să văd chiștoacele din nisip și să contorizez vânzătorii ambulanți de porumb fiert la găleată, învelit în sacoșă transpirată, vânzătorii de gogoși, vânzătorii
Anul acesta a fost perfect la Mamaia. Până când am auzit un zgomot ciudat by https://republica.ro/anul-acesta-a-fost-perfect-la-mamaia-pana-cand-am-auzit-un-zgomot-ciudat [Corola-blog/BlogPost/337767_a_339096]
-
Și iat-o și pe a doua: A doua oară S-a întâmplat din nou. Acum patru ore, în timp ce Dan era la coadă la bilete. Așteptam pe o băncuță, privind trecătorii, când a început să se învârtă gara cu mine. Vâjâit în urechi, o plasă lăptoasă pe ochi, panică... Un fel de gheară uriașă în inimă, însoțită de gheruțe mai mici, câte una pentru fiecare celulă a corpului. Și, brusc, n-am mai știut cine și unde sunt. M-am ghemuit
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
̆tită o zi de iarnă în imaginaţia ei special pentru astfel de evocări: întunericul casei, ferestrele că nişte tablouri cenuşii, aerul umed, tăcerea densă prin care vîjîiau, ca nişte păsări iuţi, rezulatatele problemelor pe care le rezolvase în temă de la Matematică sau cazurile pe care le cereau anumite prepoziţii secundare. Mi--e o foame de lup, o
Copilăria de roman a Grațielei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18443_a_19768]
-
întoarce? - Sigur, stăpână, cum să nu? - Bine atunci, hai să plecăm. Și stăpâna înepu tare: - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! îi ținură ceilalți isonul și celelalte păsări. Apoi își luară zborul. Viscolul începuse și el de ceva timp să vâjâie puternic. Cotănelile păsărilor uriașe și viscolul formau un cor gălăgios și insuportabil în văzduh. Zburară așa o perioadă, la fel ca și moșii negrii, până când stăpâna cotanelor vorbi: - Măi surioarelor, haideți să-l căutăm pe Moș Crăciun, să-l cunoaștem
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417826855.html [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
luminile triste ale zorilor (...) Apele erau umflate, tulburi, și veneau pline de găteje, de trestii, de mănunchiuri de iarbă. De la malul celălalt veneau vâjâiri de unde: acolo era cumpănă, acolo apele mușcau malul gemând și acolo se căscau vârtejurile adânci. (...) Nistrul vâjâia în albia-i neguroasă; pâclele se risipeau, răsăritul se înflăcăra.”" În romanul "Nicoară Potcoavă" (1952) al lui Mihail Sadoveanu, grupul lui Nicoară Potcoavă traversează Nistrul în vara anului 1576 pe un pod umblător pe la vadul Lipșei, trecînd înspre Movilău. Scriitorul
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
pietre se revarsă asupra năvălitorilor...» ("ibid"., 116); "Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn și că nouri de arama și că ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind că vijelia și că plesnetul de ploaie...;" c) și mai aproape de sursa, din Hammer: «Îl voyait ensuite surgir de șes reins un arbre qui, toujours croissant et devenant plus vert et plus beau, couvrait de l’ombre de șes rameaux
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
Plimbările de seară sunt o binevenită relaxare, atât pentru cei tineri, ce și-au vâjâit mașinile, întorcându-se de la lucru și închizându-le în garaje, cât și pentru cele lalte vârste. Casele astea, atât de încăpătoare și cons truite dintr-un material termoizolator, păstrează mai ales la parter (echivalând la americani cu nivelul 1), cât
Editura Destine Literare by Erwin Lucian Bureriu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_203]
-
Cu câinii lătrând, Cu lupii urlând ..." Locuiește în codrii neatinși de topor și necălcate de picior de om, în copaci bătrâni, în scorburi, în plantă ce-i poartă numele, Muma Pădurii. Este o mamă tristă: geme, se jelește, suspina, horcăie, vâjâie pentru că oamenii îi taie pruncii, copacii din pădure. Că mare zeița, muma a naturii, poate fi bună sau rea: pedepsește tâlharii și ajută oamenii necăjiți, arată calea bună copiilor rătăciți, isi cunoaște toți copacii din pădure, îi strigă pe nume
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
sacrific în fiecare clipă. Numai ravagii a făcut această iubire când prea cerebrală, când prea senzuală. Aș vrea să-mi regăsesc sufletul de altădată, sufletul liber, încrezător în sine. [...] La picioarele mele doarme Red încolăcit. Ce va fi mâine? Afară vâjâie vântul și zgâlțâie pereții. Am terminat capitolul Gradowicz din vol. III cu acest cuvânt obsedant: "sinucidere?". 18 ianuarie 1985 Un moment de tandrețe, valoarea lui inestimabilă. Felul cum un bărbat aproape necunoscut, dar care are încredere în tine, vrea să
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el, mângâindu-mi obrajii. M-am rușinat. Puțin mai târziu, la sfârșitul pauzei, mă copleșeau când valuri de căldură, când frisoane puternice. Capul Începuse să-mi vâjâie. În plus, aveam senzația că nu mai aud cu o ureche. Albăstrel a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi
Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
anchetă obișnuite în toate ghetourile. Printre implicații în anchete, conduși de Nagy și de Várhelyi, au fost Károly Balogh și László Berentes, asociați la Fabrica Phoenix din Baia Mare, ca și Haracsek, Péter Czeisberger, Zoltán Osváth și detectivii József Orgoványi, Imre Vâjâi și István Bértalan. Răspunderea generală pentru administrarea județului nord-transilvan îi revenea lui Barnabás Endrődi, pe care guvernul Sztójay îl numise la 25 aprilie 1944 prefect al județului Satu Mare. Cei 5.916 evrei din cele două ghetouri au fost deportați prin
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe: Cuvinte onomatopeice
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
zeii/ Omul care chiar dinainte îți șade/Și de aproape dulcile șoapte îți soarbe/ Capul plecându-l/Și surâsul fermecător ți-admiră"." Emoția care o încearcă pe Sappho o face să i se usuce limba în gură, capul să-i vâjâie, iar chipul îi este ""mai galben decât firul uscat de iarbă"." Concluzia vine firesc: ""Parcă ași fi moartă"." În acest poem nu este vorba despre o contemplare a ființei iubite și pierdute, nici despre un sentiment de meschină gelozie, ci
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
că ești cam enervant? — Ia mai zi odată! — De câte ori poftești. Nu vreau să plec. Nu dau nimănui barca asta. Omul smuci de coada lăncii, chinuindu-se să-l tragă pe Hiyoshi pe mal. Prinzând prilejul, Hiyoshi îi dădu drumul. Lancea vâjâi prin frunzișul sălciilor, iar soldatul se prăvăli pe spate. Întorcând lancea, o repezi cu vârful spre Hiyoshi. Din barcă săriră care-nbcotro scânduri putrede, o găleată de scos apa și rogojina de papură. — Prosule, prostule! îl batjocori Hiyoshi. Alți soldați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Zeii mi-s martori că mă voi ruga pentru izbânda lui. Dacă ne atacă vecinii, sunt gata să-i înfrunt imediat. Afară se lăsase noaptea. Cerul era negru ca smoala. Vântul sufla în rafale, iar focul din gura marilor cuptoare vâjâia slab, întețindu-se. Hiyoshi, ghemuit în fața plitelor, simți miros de orez ars. — Hei! Se arde orezul! Lăsați orezul să se ardă! Ia dă-te la o parte, mă! răspunse un rândaș, fără o vorbă de mulțumire. După ce aruncară apă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]