149 matches
-
tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu-i cunoașteți pe localnici. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
depărtărilor. Ghemuit în vârful ceasului, cu obrazul în mâini și vârfurile ascuțite ale celor șase aripi desenând universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo nu există timp. Aripile uriașe al căror vâjâit nu se oprește niciodată vibrează ca aerul deasupra unui foc, dar mult, mult mai tare. Se perindă astfel un veac, un mileniu, o eră geologică, în trecut, în viitor, în orice direcție, iată-ne din nou pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se regăsea. GÎndul se Întorcea tot mai des spre fii neștiuți, spre fiice nevăzute; uita complet de ei la aproape două sute de kilometri pe oră - În sens contrar zbura timpul, Thomas avea impresia că Îl și aude, un fel de vîjÎit În urechi, era doar vîntul. Totul pornise dintr-o clinică inuman de curată, așa, pentru că pe acolo parcă nu treceau oameni, ci duhuri, nici urmă de murdărie, microbi, viruși, bacterii, totul era frecat, lustruit, dezinfectat, mereu spăla cineva linoleumul, gresia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă. A simțit că prăbușirea sa a luat sfârșit și a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu ochii lui verzi ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă că o să cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în apă, și auzea răsuflarea scurtă a ibovnicului, care-i ținea cu palmele leagănul îngust. Ucenicul desfăcuse brațele și se arunca dintr-o parte, valvârtej. Scaunul lui trecu pe lângă al starostelui, fierul îndoit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cociș înarmat și el. Sania zbura ca o nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu, din ce în ce mai șes, neci lupii nu se mai auzeau, cerul era mai senin și luna era mai moartă, nimica nu se mai auzea în pustia de zăpadă decât pocnetul șuierător, vâjâitor a cnutei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poată fugi de sub escortă până acolo, dar prințesa avea ideea, fantastică, e drept, că soldații n-ar fi tras după nepotul său. Credea că numele de Hangerliu vrăjește opinia publică. Lăsase vorbă nepotului său să fie atent când va auzi vâjâit de aeroplan și totodată avea promisiunea că i se va transmite prizonierului un mesaj pe aceleași căi pe care sosise lui Tudorel hârtia gravată cu G. În privința unei inițiative de răpire avu prilejul să constate că prințul avusese dreptate. Admiteau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în afară luarea aminte". "Eminescu fugea de orișice îngrămădire de oameni și se simțea bine singur, în mijlocul naturii. Cea mai încîntătoare muzică era, pentru dînsul, freamătul brădetului și vîjîitul pîrîului ce se varsă spumegînd printre stînci."31. Cînd, tot Slavici, l-a vizitat la Iași, în toamna anului 1874, a rămas impresionat de același lucru: "Pe noi ne înve selește lumina zilei; pe el îl încîntau mai mult umbrele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi folosită aceasta. În unele circumstanțe, înregistrarea pe casetă este percepută ca fiind un simbol al faptului că se ascultă cu atenție. Obținerea sunetului de calitate este o problemă dificilă, deoarece reportofoanele înregistrează zgomotul făcut cu creionul pe masă sau vâjâitul sistemului de ventilație în locul comentariilor participanților, rostite pe un ton normal. Microfoanele încorporate în reportofoane nu înregistrează bine discuțiile de grup, iar casetele sunt greu de înțeles. În locul acestora, vom folosi un microfon multidirecțional de distanță sensibil la presiune, pe
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
muzical devine manifest și se umple de promisiunile unui atașament tacit (exprimat, deocamdată, cu delegație, de interesul pentru bunurile noii proprietare): "Curiozitatea lui Marcian fusese curînd deșteptată de atîtea lucruri noi. Elena ar fi voit să împiedice șuieratul sirenelor și vîjîitul mașinilor, dar Marcian găsea în ele nu numai amuzamentul unui copil mare pentru o mare jucărie, dar și anume armonii noi, foarte interesante pentru urechea lui de compozitor. Nu simfonia motorului, speculată îndestul de muzica modernă, ci unele elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată confuzia, o singură certitudine prinde contur dramatic în mintea tinerei mame: exemplul ei a fost deja imitat de alte femei din sat, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1.tulburări auditive; 2.tulburări ale limbajului; 3.tulburări vizuale; 4.tulburări de echilibru; 5.tulburări olfactive; 6.crize convulsive paroxistice temporale. 1. Tulburările auditive Pot fi: 1.a. Tulburări auditive de excitație, care se înregistează sub formă de acufene (vâjâituri, țiuituri, diverse alte zgomote) prin lezarea iritativă a ariei auditive; 1.b. Un deficit auditiv din leziunile unilaterale, determinând, rar, hipoacuzie în urechea de partea opusă. Leziunile bilaterale ale ariilor auditive corticale produse în atteroscleroză sau demente presenile poate duce
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
reprezentate prin diferite stări halucinatorii cum ar fi: 5.1.1.-Halucinații vizuale, care acestea pot fi elementare (lumini, stele sau scântei) sau complexe (obiecte, animale, persoane, scene visuale colorate); 5.1.2.-Halucinații auditive, ce sunt, fie elementare (țiuituri, vâjâituri, zgomote diverse cum ar fi bătăile unui ceas) fie complexe (cuvinte rostite, piese muzicale). 5.1.3.-Halucinații vestibulare, care se înregistrează sub formă de vertij (cu aspect uneori menieriform), cu senzație de plutire, de rotire sau chiar senzația de
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
artileriei, care începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. " Acum ce să mai fac?" își zise dânsul, cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă, crezând că stăpânul său așteaptă să înceapă el vorba. Bologa se cutremură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în jur, când Auta îl așeză pe un scaun, alături de sine. Știa că nu mai are de ales și nici nu-și punea întrebarea ce era această căruță sau luntre sau cine știe ce altceva, în care a fost adus. Auzi un vâjâit, undeva sus. Apoi se uită cu luare aminte la hainele argintii ale celor trei, la chipurile lor care nu aduceau cu ale nici unuia din multele neamuri ale lumii văzute în lungile călătorii. Își aduse aminte de felul în care a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arcul său, să nu i se vadă ochii. Ntombi plânse însă în văzul tuturor. Apoi coborâră, depărtîndu-se cu toți ceilalți oameni spre pădure. Așa cum le poruncise Auta, se întoarseră toți cu spatele la luntre, intrând printre cedrii înalți. Se lăsa noaptea. Un vâjâit puternic se lovi de frunze și tremură în crengi. Piatra turnului gemu. O lumină orbitoare jucă pe copaci câteva clipe, apoi oamenii se întoarseră privind cu uimire mingea de foc care se suia cu iuțeală în cer. Limbile oamenilor amorțiră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit 53 de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces analogic în care întâmplările
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
însuși geme sub povara pașilor, a copitelor și a carelor, a trupurilor grele care cad. E o zarvă uriașă și cumplită de arme și de care ce se izbesc, de tropăit și nechezat de cai, de zăngănit de armuri, de vâjâitul și de șuierul săgeților. Se aud și mari ecouri de glasuri care se izbesc, bubuind, de corăbiile de pe țărm. Dar ce se petrece pe câmpia războiului nu este doar înfățișat nemijlocit, este supus unui vast proces analogic în care întâmplările
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de praf. Din punctul acesta de vedere, Prahova ar putea fi considerată, la origine, sinonimă cu Bîlbîitoarea, Bolboroșoaia, Bolboroșița, Cerbătoarea (= Șerbătoarea < Fierbătoarea), Cioroiu (< cioroi, „șipot“), Duruitoarea, Gîlgîitoarea, Hududoiul, Huruiala, Murmurătoarea, Hăulita, Huitoarea, Hurhuitoarea, Murmurătoarea, Săritoarea, Sunătoarea, Șumița (< Șuma, „zgomot, murmur, vîjîit“), Urlătoarea, Slopățul (< sl. slap, „flux, cascadă“), Vîjîitoarea, Cazanele (< cazan, „cataractă, fierbătoare din josul cataractei“), Humorul (< ucr. hom, „zgomot“), Pișolea (comp. cu retoromanul piscina, ital. pisa, „cascadă, torent“), Chișinău (cu p > k´) etc. Dacă acceptăm că numele putea fi dat inițial
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela. Se piti după un trunchi de stejar bătrân, doborât de furtună și așteptă... Când colo, văzu un lup răzleț și se ridică să-i taie calea. Ca totdeauna, în fața
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]