167 matches
-
și sunt În serviciul Seniorului Nobunaga. În fața lor stătea un om uriaș, având un coif de fier cu fireturi negre tras peste sprâncene. Yoshimoto făcu un pas Înapoi, când lancea lungă, cu coadă roșie, a luptătorului Oda lovi cu un vâjâit. Primul soldat blocă lovitura cu trupul său și căzu străpuns, Înainte de a fi avut timp să ridice sabia. Celălalt sări rapid În cale, dar și el fu Înjunghiat de lancea lui Koheita, prăbușindu-se peste trupul tovarășului său. — Stai! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau În prăpăstii, Încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau Înjunghiați În spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau Încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din Întreaga lor ființă, chiar și din pori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ujiie se Întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei În vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja În depărtare, la galop. Până și aghiotanții săi erau luați pe nepregătite și fură nevoiți să se repeadă să-l ajungă din urmă. Pedestrașii, ca și cei care-și Încălecară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-și ridica oștirile-i de valuri înaintea noastră. [...] Soarele asfințește, lungind pe mare umbrele orașului. E o seară liniștită, una din acele dulci seri de vară în care simți o adevărată fericire să te lași în voia visurilor. Valurile cu vâjâitul lor legănat țin ison orchestrei de pe mal, a cărei fanfară se-mprăștie lin în largul mării. Pe cer s-aprind candelabre de stele”. (Alexandru Vlahuță, Constanța) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1.Scrie câte un enunț
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată confuzia, o singură certitudine prinde contur dramatic în mintea tinerei mame: exemplul ei a fost deja imitat de alte femei din sat, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-o proporție foarte mare, nu prezintă nici un simptom de avertizare caracteristic, fiind numită “ucigașul tăcut”. Se poate ca la început, în stadiile inițiale ale bolii să apară: stări de agitație nemotivate, insomnii, dureri de cap, nervozitate, zgomote în urechi (vâjâituri, pocnituri), amețeli, tulburări de vedere, simptome puse mai ales pe seama oboselii neexplicate. 90 Hipertensiunea arterială netratata este foarte periculoasă, afectând în timp inima, creierul și vasele de sânge. Poate cauza leziuni ale pereților arteriali, cu reducerea sau întreruperea completă a
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
a păianjenului devorator, care sălășluiește în adâncul minții umane, a autorului care scrie de fapt cartea lumii, a Bucureștiului ruinat, cu clădirile lui din piatră galbenă, sfărâmicioasă, supusă unei stranii, eterne eroziuni, spațiu al unei singurătăți absolute, unde se aude „vâjâitul timpului“ - sunt toate obsesii reluate în romanele Orbitorului (și prezente, de altfel, și în pozele scurte). Dar cu Travesti, cititorul are privilegiul de a pătrunde (mai mult ca în oricare dintre cărțile sale) în mintea autorului, de a-i explora
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
mi se încordează inexplicabil. Acoperișuri roșii și fum. Cer și copaci scheletici, bătrîni. Zăpadă și soare. Noi doi îmbrățișați într-o zi de duminică, aplecați peste apa mîloasă a Dîmboviței, parapetul metalic al podului, fulgii albi de ninsoare, apusul, depărtarea, vîjîitul mașinilor. Buzele ei de gheață roșie, roșie-vînătă. Iată de ce, cînd văd în fața mea, pe masa de lucru, oglinda neagră a monitorului, simt cum mă furnică degetele și mi se umflă plămînii de o emoție grea. Senzația că mintea mi-ar
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
în mine orgoliul mediocrității, așa că i-am răspuns: - Adică, scumpă doamnă, cum să mă uit la o vacă? Final: mi-a dat o pereche de palme, pac-pac!, a ieșit trântind ușa cu violență, iar eu până dimineața, am auzit printre vâjâiturile din urechi Marșul lui Radecki interpretat la cimpoi și drâmbă de Dumitru Zamfir... Dacă mai poate crede cineva că viața unui mediocru e ușoară!
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
casei noastre dădeam frîu liber jocurilor mele copilărești, în tovărășia altor copii, la fel de dornici de hîrjoană și de zburdălnicii în aer liber. Mi-a rămas întipărit în memorie cum, primăvara, mă dădeam mult în leagăn pînă simțeam în urechi un vîjîit care îmi făcea multă plăcere și că, înălțată prin balansare pînă la punctul maxim, atingeam cu vîrful botinelor crăcile unui cireș înflorit, stîrnind ploi de petale. Și tot dintr-o primăvară îmi amintesc de ziua cînd bunicul mi-a cumpărat
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
și el notoriu (vestit), iar nu anonim. Versul scurt al celor 6 strofe din partea a doua a poemului transmite plăcerea de a rosti în rime, pe ritmuri strânse. Și aici, G. Călinescu vede ceva ce nu există: "un sentiment de vâjâit și răsucire"; în realitate, strofa întâia e scandata cu o majestuoasă iuțeala: "În peștera Carpaților,/ O oară și mai bine,/ Vezi templul pacinaților/ Ce cade în ruine." Ce vor să spună aceste versuri febrile, ca de descântec? Că într-o
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
invitat să merg cu ei la Ocna Sibiului, pentru o baie nocturnă în lacul sărat. Propunerea mi-a amintit de Marea Moartă. Îmi închipuiam că o să regăsesc liniștea care domnea acolo, liniște tulburată din douăzeci în douăzeci de minute de vâjâitul motoarelor patrulei aeriene israeliene: în timp ce trupurile păreau de nescufundat, vânzoleala istoriei și calmul originilor alternau cu o regularitate nevrotică. M-am hotărât într-o clipă, o mașină ne aștepta și peste câteva minute eram la Ocna Sibiului. Mărturisesc că speram
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un soi de antilope). Deasupra stepei se aude un vuiet ciudat, cu totul altul decît vîjîitul furtunii două elicoptere survolează zona. "De unde să știe ei, lupii de stepă, că prada lor tradițională, saigalele, erau necesare pentru completarea planului de predări la carne, ș...ț că asta era singura soluție de a nu se face de rușine
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
O DÂRÅ DE CENUȘÅ Refrenul timpului e mișcarea bâzâitul vâjâitul rumoarea sunt efecte ale mișcării O roatå dințatå cu secunde ascuțite segmentând Nașterea Viața Moartea Prima și ultima aprindere stingere arderea între ele låsând o dârå de cenușå Un melc pierdut în propria-i caså așteptând ploaia så se reverse
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1593]
-
așterni jos, la picioare. Iarnă, dragă tu ne ești! VISUL Irimia Maria-Raluca , S.A.M. Valea-Seacă După-atâta frământare Și-ndelungă așteptare S-au cules și roadele, Ne-am umplut hambarele. În case focul arde liniștit De-afară se aude-un vâjâit. Încerc pe geam ca să privesc Și flori de gheață eu zăresc. Dar dispăreau când eu suflam Și mult de tot mă bucuram Căci anotimpul mult dorit În seara-aceea a sosit. M-am liniștit, am adormit, Visul frumos s-a împlinit
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de cizmele santinelei, trăgându-le-n jos, peste capul lui, ca și cum ar fi icnit să zvârle din spate un sac ce-l incomoda. Muzicuța căzu lovindu-l peste ureche cu tăișul ei ca de piatră, și-n clipa aceea, simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poată fugi de sub escortă până acolo, dar prințesa avea ideea, fantastică, e drept, că soldații n-ar fi tras după nepotul său. Credea că numele de Hangerliu vrăjește opinia publică. Lăsase vorbă nepotului său să fie atent când va auzi vâjâit de aeroplan și totodată avea promisiunea că i se va transmite prizonierului un mesaj pe aceleași căi pe care sosise lui Tudorel hârtia gravată cu G. În privința unei inițiative de răpire avu prilejul să constate că prințul avusese dreptate. Admiteau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voci strigau: „Deschide ușa“, dar el răspundea: „Plecați, mi-e frig“, și după o vreme plecară. Mai tîrziu auzi niști bătăi și zgîrieturi atît de ciudate, că se ridică. Bătăile erau însoțite de strigăte slabe:“Dă-mi drumul!“ și de vîjîitul unei rafale de vînt. Dincolo de sticla neagră era o față albă care dădea din gură, și fu cuprins de o teroare superstițioasă, pentru că-și aminti că toaleta era la al doilea sau al treilea etaj. în final, se tîrî pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uși stacojii, bătute-n nituri de fier, fără clanță și bortă a cheii. Lipise urechea de ușă, și lemnul ei se dovedi călduț ca un pântec de femeie. Din spatele lui venea un zgomot inconfundabil, deși înăbușit de seîndura buretoasă. Era vâjâitul insistent, înfiorător, pe care-l auzeai când așteptai la dentist, alături de chipuri străine, răsfoind vechi reviste de modă. Știai că în curând burghiul de la capătul brațului articulat avea să-ți urle și ție în dinți și în creier. Aici huruitul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe spinarea încinsă, din care ieșeau aburi ca din cai. Când suna sirena, fetele astea-și trăgeau cîte-un paltonaș prăpădit pe ele și ieșeau, asudate, direct în viforniță. Nopțile nu puteau adormi, căci le rămânea ore-n șir în urechi vâjâitul ca de cascadă al zecilor de războaie din hală. Peste ani, aveau să se umple de boli: reumatism, astmă, varice, dar deocamdată erau tinere și destul de inconștiente ca să iasă cu capul gol sub ninsoare și s-ajungă acasă, prin mahalalele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cristalul strălucitor, și se întindea în aer sus peste capetele lor. 23. Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau fiecare cîte două aripi, care le acopereau trupurile. 24. Cînd umblau, am auzit vîjîitul aripilor lor, ca vîjîitul unor ape mari, și ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri; iar cînd se opreau, își lăsau aripile în jos. 25. Și venea un vuiet care pornea de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
se întindea în aer sus peste capetele lor. 23. Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau fiecare cîte două aripi, care le acopereau trupurile. 24. Cînd umblau, am auzit vîjîitul aripilor lor, ca vîjîitul unor ape mari, și ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri; iar cînd se opreau, își lăsau aripile în jos. 25. Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
că nu vor asculta, să le spui: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu!" 12. Și Duhul m-a răpit, și am auzit înapoia mea dîrdîitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13. Am auzit și vîjîitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roților de lîngă ele, și dîrdîitul unui mare cutremur de pămînt. 14. Cînd m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
iar norul a umplut curtea dinlăuntru. 4. Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încît Templul s-a umplut de nor, și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5. Vîjîitul aripilor heruvimilor s-a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Cel Atotputernic, cînd vorbește. 6. Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]