914 matches
-
apa de la robinetul din bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
foarte mult. brigada de la omucideri este și așa solicitată, și eu cred Într-o distribuție rezonabilă a muncii. Dar, de asemenea, mai cred În principii. Ridicându-se, Manetti Înconjură biroul. Ar trebui să faceți ceva cu fața aceea, să știți. Vânătăile acelea dor cu siguranță. Încercați cu alifie pentru copii. E eficientă. Persoana care păși În lumină era calmă și corectă. I-am văzut buzele mișcându-se Încet, părul negru, lucindu-i. dar abia mai târziu am reușit să dezleg cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
său, ofițerul făcu gestul clasic care se preta la ocazie - cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre cele din urmă, apoi ușa se trânti, fiind zăvorâtă. Mă cam Îndoiam că ofițerii au procedat conform regulamentului când m-au Închis, nu că ar mai fi contat. Nici Diels și nici Pieplack nu s-a arătat surprins de vânătăile mele. Într-adevăr, erau demonstrativ indiferenți. Eram convins că erau destul de versați În arta distorsionării interogatoriilor, suficient cât să obțină răspunsurile dorite. Întrebarea era cam ce fel de adevăr doreau să scoată din mine În timpul interogatoriului care urma. dacă Stegemann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câte-mi amintesc, doamna la care se referea deschisese deja ochii, expirând un nor de fum amenințător care Începuse s-o cuprindă - „ca aura aia pe care ai scos-o tu adineaori“. Imperturbabil, prietenul meu continuă, dând din cap Înspre vânătăile mele. — Vreau să zic că ai deranjat deja liniștea cuiva. Dacă nu știi, a cui, n-ar fi mai bine să fi atent? Poate că tu ești următorul la rând, mai știi? Am cântărit sugestia. Nu, chiar nu știam cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fost la doctor cu doar câteva ore înainte, tot este posibil să survină moartea. Pisica nu se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată se fixează în părțile cele mai de jos ale corpului. Spuma sângerie care se scurge din nas și din gură constituie ceea ce legistul numește lichide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
murit, sper că nu Nash o să preia apelul. Poate că de data asta o să aibă un prezervativ. Poate că se găsesc de vânzare aici, la toaletă. Că tot s-a uitat așa de atent, îl întreb dacă a văzut vreo vânătaie, vreo mușcătură, vreo înțepătură de viespe, vreo urmă de ac, ceva de genul ăsta. — Absolut nimic, zice. Vreun bilet de adio? — Nu. Nu există vreo cauză aparentă a morții. Nash întoarce sendvișul și linge muștarul și maioneza care au curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
școala, dacă sînt cuminți, dacă își ajută părinții și de fiecare dată afla care a mai făcut o poznă. Ileană, i-a strigat el într-una din zilele acelea unei femei uite ce-ai făcut copilului. Ia și-i oblojește vînătăile. Ba să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jocul de lumini, gesturile largi ale lui Săteanu, batjocura Mariei, pînă la imaginea interiorului sofisticat și-a gîndului că toată instalația e făcută de sudorul uzinei, pe de pomană, mărește furia lui Mihai, învecinînd-o cu ura, poate chiar și pentru vînătăile cu care a ieșit de două-trei ori în drum. Singurul cîștig este discuția despre femeia aceea superbă, Camelia Prisecan; are dreptate nea Toader, trebuie s-o caute, să-i facă urări frumoase de Anul Nou i-ar face și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de septembrie, Jerry m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un curcubeu marmorat întinzându-se de la un sfârc la celălalt. În cursul săptămânii următoare, curcubeul acesta a trecut printr-o succesiune de schimbări de nuanță asemenea spectrului coloristic al vopselelor auto. Uitându-mă în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
împrumuta o neașteptată dimensiune actelor lor sexuale, consumate probabil în patul nostru la vederea telefonului cromat care-i adusese lui Catherine vestea accidentului meu. Elementele noilor tehnologii ne uneau sentimentele. Iritat de zgomotul avioanelor, m-am ridicat într-un cot. Vânătăile de pe piept făceau respirația dureroasă. Catherine își coborî ochii spre mine cu o privire îngrijorată, evident preocupată de faptul că aș putea muri. Îmi puse țigara între buze. Am inhalat șovăielnic fumul cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai preocupat de tânăra femeie care se apropia de mine sprijinită în baston. Unealta aceea ajutătoare era evident o dovadă de afectare, o deghizare de fațadă care-i permitea să-și îndese fața în umărul ridicat și să-și ascundă vânătaia ce-i marca pometele drept. O văzusem ultima oară când stătea în ambulanță lângă trupul soțului ei și se uita la mine cu o ură calmă. - Doctor Remington... ? am întrebat-o, fără să stau pe gânduri. Se apropie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vedere legal? În logica accidentului de mașină, moartea era dirijată de vectorii vitezei, a violenței și ai agresiunii. Reacționa oare Catherine la imaginea celor care fuseseră surprinse, ca o placă fotografică sau un cadru al unui jurnal de știri, în vânătăile întunecate ale corpului meu și-n conturul fizic al volanului? La genunchiul stâng, cicatricele de deasupra rotulei fracturate reproduceau exact manetele ieșite în afară ale ștergătoarelor de parbriz și ale farurilor de poziție. Când mă apropiam de orgasm, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină. Netezindu-și pe spate părul blond, Seagrave ieși fără tragere de inimă de pe bancheta din spate. Fiindcă nu-și recăpătase încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am fost sigur că aceasta nu era decât cea mai recentă dintr-o serie lungă de alte traumatisme suferite. Își scuipă în mâinile pătate de ulei în vreme ce Vaughan îi ținea capul, apoi, apucându-se de brațul lui, se bălăbăni în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stâlpul din dreapta al parbrizului. Rănile tinerei nu erau încă la vedere. Chipul său inexpresiv se uita în sus la pompier în vreme ce acesta ținea în mâini lampa de sudură, aproape ca și când ar fi așteptat un bizar atac sexual. În următoarele fotografii, vânătăile ce aveau să-i marcheze fața începeau să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de liniile precise pe care le formau aceste vânătăi în jurul gurii sale largi. Acele adâncituri morbide semănau cu cele ale unei fete bătrâne egocentrice cu un trecut de iubiri nefericite. Mai departe, alte contuzii îi apăreau pe brațe și umeri, urmele lăsate de coloana de direcție și panoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la simularea rănilor. Actrița, imobilă în scaunul șoferului, aștepta ca ultimele tușe de pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i curgea de la frunte ca o mantilă roșie. Mâinile ei mici și antebrațele erau străbătute de umbrele albastre ale vânătăilor simulate. Aceasta deja adopta poziția unei victime de accident: degetele atingând ușor dârele de rășină roșu-carmin de pe genunchi, coapsele delicat ridicate de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
demareze în trombă, însă el porni motorul și plecă în liniște. În lift, am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le blând cu buzele și obrajii, văzând în porțiunea de piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma pe medalionul butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi aminte de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă, amprente ale rănilor imaginare, în vreme ce se schimba în cabina magazinului, aducându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
așa cum îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a organizat vreodată, iar noi vom lua parte la ea! Aproape că nu-mi vine să cred. Nici mie! recunoscu Vetéa Pitó. Dar adevărul este că am riscat mult. Dacă ieșea prost, stăteam trei luni cu fundul plin de vânătăi. —Așa este, răspunse Tapú Tetuanúi. Dar îți dai seama cum ar fi fost să reconstruim satul, să fabricăm cârlige de undita sau să pescuim în laguna, știind că Miti Matái se află iarăși în Al Cincilea Cerc? Am fi înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de copil în salopetă, cu o praștie în buzunarul de la spate, Cora îi întâlnește doar fiindcă au fost obligați s-o sugă. Fiecare zâmbet cu strungăreață e doar o mască aici. Fiecare genunchi înverzit de iarbă e un indiciu. Fiecare vânătaie, un reper. Pentru fiecare semn cu ochiul, chițăit sau chicotit, există câte-o căsuță de bifat în formularul de primire a victimelor. E îndatorirea ei să supravegheze traseul formularelor de interviu. Să supravegheze copiii, dosarul fiecărui caz, fiecărei anchete. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unei rochii de seară din satin verde, cu degetele de la picioare prinse în ciorapi de plasă și ieșind prin sandale aurii. Flint se oprea între melodii și pumni doar atât cât să-și mai întindă niște fond de ten peste vânătăi, cu țigara având un inel roșu în jurul filtrului. Sânge și ruj. Târgurile locale erau o afacere bună, iar întâlnirile motocicliștilor erau foarte aproape pe locul doi. Și rodeo-urile erau bune. Și spectacolele nautice. Sau parcările din fața clădirilor în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]