160 matches
-
către Julia, cea care, împreună cu părinții ei, făceau neîncetat semne de despărțire cu mâinile ridicate în sus. Corabia se puse în mișcare sub loviturile puternice ale rândurilor de vâslași năimiți să trudească la mânuirea ei pe întinderile Oceanului. Curând, un vânticel ușor umplu pânzele desfăcute larg de pe catargul cel mare și, încet-încet, corabia începu să se depărteze de țărm, clătinându-se ușor în tangajul infinit al mării. Cu fiecare val ce trecea, corabia era mai departe. De pe țărm, încă se mai
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
Îți spun deși nicicând n-ai să mai vii Să simți în floare-al fructelor parfum. E verde iarba în parcuri, pe alei De mână vezi trecând perechi, perechi. Se scutur de tristețe ziduri vechi La trecerea frumoaselor femei. Un vânticel în părul meu se joacă Și mă oprește la un colț de stradă Să las din ochi o lacrimă să cadă Iubirilor ce-n altă lume pleacă. Și-ți caut urma pașilor tăcuți Pe străzile intrate-n sărbătoare Mă rătăcesc
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului plânge cerul, lacrimi mari se preling peste pădure codrul freamătă plăcut, frunza se înviorează pasări aripile-ntind, apa ploii să le spele și-apoi toate, un concert pregătesc pentru amiază suflă și un vânticel, pare că vorbește-n șoapte flori de câmp se scutură, ce parfum seducător! vârful ierbii se ridică nu se sperie de noapte știe că a doua zi pe cer nu vor mai fi nori mugurii de liliac plesnesc unul câte
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
privirile mi-au fost atrase de niște vrăbiuțe zburdalnice care se hârjoneau pe o creangă din dreptul ferestrei mele și urmărindu-le cu plăcere joaca, ba și vălătucii de nori albi care se hârjoneau pe cer sub adierea calmă a vânticelului de vară târzie, m-am pomenit la un moment dat că, dus pe meleaguri trecute cam de multicel și răsfățat de scumpe și duioase amintiri descoperite cu mare bucurie în agenda mea intimă, am uitat complet de treburile pe care
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
peticul de nor, ce-aleargă fantomatic Spre alte țărmuri, mai tense, ori mai line, Tot desenez la visul de pelerin tomnatic, Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se topește sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc alene pașii spre gura de metrou, Luând cu mine schița pentru un ceas mai singur Și cerc, pe rând, să
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
bulgăraș de zăpadă. Doar atât mai rămăsese Dintr-un rotocol mai mare, Uriașul ce fusese Fălos, troianu-”n cărare. Cine mai era ca el În satul înzăpezit? Omăt mare, cel mai cel! Pân” soarele s-a trezit. Adie și-un vânticel Ce-i dă un dram de speranță, Dar un galben anglicel Îi răsare drept în față! O rază-n spate-l împunge Și căldura-l moleșește, Se-ntristează, începe-a plânge Și mintenaș... se topește. Referință Bibliografică: BULGĂRAȘ DE NEA
BULGĂRAȘ DE NEA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375614_a_376943]
-
pot face rău sau, Doamne ferește, te poți rătăci. - Da, mamă, merg, nu mă îndepărtez! strigă fata. Zis și făcut. Își luă niște sfoară să poată lega lemnele și se porni la drum. Cântecul păsărilor și foșnetul frunzelor bătute de un vânticel cald, de primăvară, o făceau să cânte, zburdând pe poteca ce se afunda în inima pădurii. Totul era ca-n basm, iar printre iarba crudă se zăreau pălăriile unor ciuperci îmbietoare. Ce se gândi ea!? Să culeagă și niscaiva ciuperci
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
care dădea dovadă. Mai puțin Ramona, care arunca distrată ocheade prelungi peisajului ce se vedea pe fereastră. Natura întreagă părea să fi pus stăpânire pe ea, aruncând-o printre frunzele copacilor din fața liceului, care dansau la fereastră sub adierea unui vânticel de sfârșit de martie. Simțea că a intrat într-o altă lume, unde este primită în sufletul vegetal și ocrotitor al plantelor. Era întocmai ca o Crăiasa a Primăverii ce plutea odată cu adierea vântului mângâietor, iar revenirea la timpul prezent
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
în vers Va rămâne veșnic rege-n Univers! PRIMĂVARA-N SAT Din nou mi-e dorul miez de floare Și-n sat miroase-a flori și primăvară De după deal, timid, se-arată iară Semeț un prinț dorit, slăvitul soare. Agale, vânticelul se strecoară Luminii blânde razele-i răsfață Apoi și-aruncă straiele de gheață Zâmbește satul, vino, primăvară! Ce dor ne-a fost de un crâmpei de viață Pe ramuri ninge abundent cu floare Culori renasc în crânguri și ponoare Sublima
PARFUM ŞI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345752_a_347081]
-
de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte că în anii tinereții. Bătrânețea este o vârstă intersantă despre care nu
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
când s-o duce cu amicii în parc..... Sigur o va căra degeaba... 3. Prin fereastră deschisă pătrundea aerul înmiresmat al dimineții. Soarele încă nu dogorea . Razele lui pătrund cu greu printre frunzele din bolta, căutând roua ascunsă vederii. Un vânticel cald atinge totul în calea lui....cu mângâieri dulci pentru iarbă și flori.... Pământul se pregătește pentru binecuvântarea unei nouă zile. Undeva pe strada freamăt de voci tinere.... Trec că o năluca.... În urmă, cativa câini sparg liniștea cu lătraturi
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
08.2012-ProzaPremiul II-Concursul național “ Dor de Dor-“ 16.08.2013-ProzaPremiul II-Concursul național "Dor de Dor " -15.08.2014-ProzaPremiul I-Concursul național " Dor de ... XXIII. SĂRUTUL DIN VIS, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014. Un vînticel cald se desfată în voie printre frunzele proaspete iar lumină după-amiezii îmbrățișa pămîntul.O buburuza adormita pe un fir de iarbă tresării speriată .... Anton intra cu inima strînsă pe poarta mică ce dă spre casă veche a bâtrînului.Un gard
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
aproape, aceste flori mici ,galben-portocalii ...și întinse mină într-o unduire caldă și prelunga peste tot stratul.... ...de trei ani încoace ,de cînd Buni Maria nu mai era, în locul florilor vedea mereu chipul blind al bunicii ... Citește mai mult Un vînticel cald se desfată în voie printre frunzele proaspete iar lumină după-amiezii îmbrățișa pămîntul.O buburuza adormita pe un fir de iarbă tresării speriată .... Anton intra cu inima strînsă pe poarta mică ce dă spre casă veche a bâtrînului.Un gard
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții.ˮ Liliacul înflorit la umbra înserării, prima dintre
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
se gândea cu mulțumire către Cer pentru grâul de anul ăsta, înalt în pai și mlădiu ca trestia, greu în spic precum vrabia! Fusese o toamnă taman bună de semănat, cu ploi leneșe, picurate, cât să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându-l repejor ca peria
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
18 martie 2017 Toate Articolele Autorului CE FARMEC, CE ARMONIE Ileana Cornelia Neaga Coasta de-i-mpăienjenită Se anunță timp frumos. Zare-albastră-i descrețită, Dangătu-i melodios! Fug desculț prin iarba verde, Din răsputeri chiuind, Sunetul pe văi se pierde. Ecoul, doar răspunzând; Un vânticel cald adie, Întorcând fumul pe horn. Plânge, zău, vița de vie, Crapă mugurii la corn... Și în tril de turturele Zburdă mieii pe imaș. Mireasma de gălbenele Îmbată un fluturaș! Colina îi viorie Cu brânduși de primăvară. Ce farmec, ce
CE FARMEC, CE ARMONIE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375846_a_377175]
-
a intrat din Ogașul Popii pe Valea cu Urzicile, fu adusă la realitate de Cuțu, cățelușul santinelă al lui Bebe, care o întâmpină cu un lătrat prietenesc, parcă certând-o de întârziere. În atmosferă, plutea o liniște desăvârșită. Adia un vânticel dinspre pădure și din când în când se mai auzeau pâlpâirile molcome produse de frunzele plopilor tremurători. Transpirase de mersul pe jos și de emoțiile care puseseră stăpânire pe ea și se frământa să găsească izvorul sentimentelor contradictorii, provocate în urma
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
puțin, de parcă cineva le regla automat, așa de exact scădea mercurul în tuburile lor de sticlă, la fiecare jumătate de oră în parte. Numărul trecătorilor se micșora vizibil și aveau, poate, un motiv foarte serios de grabă spre casele lor: vânticelul rece, tot mai rece, care creștea simțitor în intensitate. Agentul de poliție Brumă își calcula fiecare activitate în modul cel mai atent, enervant de riguros pentru un oarecare observator. Era omul care examina cadranul ceasului de cel puțin 40 de
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
o depășească pentru a-i vedea fața. Zâmbea liniștit. Știa că-i va reuși planul. Nu ar fi fost pentru prima oară... Imediat, după ce coborâse din autobuz, fata își ridicase gluga hanoracului, semn că primise pe față primele săruturi al vânticelului ce-o întâmpinase, încă de pe prima treaptă, la deschiderea ușilor. Și-a potrivit mai bine rucsacul de pe spate, fără să privească înapoi, după care a pornit, în aceeași direcție de mers, liniștită, cu pași egali. Dezavantaj, Brumă! Nu-i mai
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
Îți spun deși nicicând n-ai să mai vii Să simți în floare-al fructelor parfum. E verde iarba în parcuri, pe alei De mână vezi trecând perechi, perechi. Se scutur de tristețe ziduri vechi La trecerea frumoaselor femei. Un vânticel în părul meu se joacă Și mă oprește la un colț de stradă Să las din ochi o lacrimă să cadă Iubirilor ce-n altă lume pleacă. Și-ți caut urma pașilor tăcuți Pe străzile intrate-n sărbătoare Mă rătăcesc
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
lalelele, să știi!Îți spun deși nicicând n-ai să mai viiSă simți în floare-al fructelor parfum.E verde iarba în parcuri, pe aleiDe mână vezi trecând perechi, perechi.Se scutur de tristețe ziduri vechiLa trecerea frumoaselor femei.Un vânticel în părul meu se joacăși mă oprește la un colț de stradăSă las din ochi o lacrimă să cadăIubirilor ce-n altă lume pleacă.Și-ți caut urma pașilor tăcuțiPe străzile intrate-n sărbătoareMă rătăcesc de mine și mă doareIubirea
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
înțelepte înțelesuri, de aerul proaspăt, rece și curat care ne punea roșeața lui sănătoasă în obrajii noștri de copilandri înțărcați deja de tot rostul lumii. Apoi, după un timp, de nimeni știut și de niciunde, venea pe cărări ascunse un vânticel aproape nebăgat în seamă, ușor și călduț ca un surâs, ca o speranță înmugurită în mintea unui lacom. Începeau atunci a plânge streșinile caselor, a se înmuia și topi zăpezile ogoarelor dezgolind urma brazdelor groase rămase încă din toamnă. Mirosea
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
tot ea, se fotografiase special pentru mine, era îmbrăcată într-o bluză albă, cu fața plină de lumină, zâmbind așa cum numai ea știa să zâmbească, lăsând ușoare umbre pe obrajii ei în dreptul gropițelor; prin păr parcă i se jucase un vânticel și i-l răscolise. Aceasta îmi era fotografia cea mai dragă pentru că era cea mai apropiată de firea ei, în cea în care era călugăriță părea îmbătrânită, probabil din cauza hainelor negre. În fotografia în care era cu mine stătea prea
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
sorbea căușul cu răcoare la izvor. Totul îi plăcea în lumea ei! Nimic din pădure n-o înspăimânta, doar îi cunoștea toate semnele, toate zvonurile. Ei bine, într-una din zilele astea de umblet se afundase binișor printre copaci. Un vânticel prielnic zviduise de umezeală cărările, acestea părând acum ca desenate, adevărate linii luminoase, căi printre copaci. De obicei, în astfel de plimbări, privea mai cu seamă în sus, prin preajmă, aliniindu-se parcă trufiei copacilor. Acum făcea ce făcea și
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă, Cu pământul mă-nfășor Și de voi renaște ,iară, Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri, Spirit neîncătușat, Fără formă ori culoare, De substanță dezbrăcat. Și-am să fiu o adiere, Vânticel uitat de timp, Râsul de pe gura ta-mi Va fi veșnic anotimp. Voi sculpta-n nisip destine, ... Citește mai mult Alergând desculț prin ploaie,Neputând să răscolesc,Cu privirea mea, eterul,M-am decis să ocolescDrumul drept ce taie lumeaDintr
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]