160 matches
-
doi oameni de la mine din sat au fost vindecați după ce s-a rugat și Părintele la Sfântul pentru ei”. Reintru în rând. Ce se mai întâmplă în curtea mănăstirii. Atingerea moaștelor. Vremea a devenit schimbătoare, soarele apare și dispare, un vânticel subțire, înghețat se face din ce în ce mai simțit. Starea de spirit a celor din rând pare să varieze în funcție de episoadele cald-rece ale capriciosului soare de primăvară. Se aud din ce în ce mai des în jur replici de genul „Mișcă-te pe loc, mișcă degetele în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vreo 8-10 tunuri. S-a tăiat panglica, Vasa a fost lansat la apă cu cîntece și piepturi bombate de mîndrie. La o tribună luxoasă era prezent și Regele cu familia. Maiestuos, monstrul a înaintat vreo două sute de metri, apoi un vînticel l-a înclinat puțin și o pală de vînt anemică l-a răsturnat pe o parte. În cîteva clipe, fala Suediei s-a scufundat, luînd cu ea vreo treizeci de suflete. Un inginer a schimbat destinul unui popor. Un proiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg să deschid portiera.. Apoi cu sticla în mînă, dau să iau pălăria care... se evaporase. Doar o secundă... poate un vînticel... poate a căzut jos, poate... Doamne, nu cred că mi-au furat-o! Și totuși, mi-au furat-o, pur și simplu. Nu, nu plîng, dar tare aș face-o. Banditul, hoțul, nesimțitul, să-l pedepsească Dumnezeu cu buba neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre, precizează Duma. Ștefan se lasă încet, în iarbă, alături. Se culcă pe spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un coșaș îi țârâie la ureche. Bate un vânticel și frunzele pădurii foșnesc, șoptesc...Funigeii au pornit alba lor nuntă aeriană. O ciocănitoare bate toaca într-un copac și niște păsări gureșe ciripesc, se hârjonesc de-a dragostea. Ștefan urmărește zborul sacadat al unui fluture alb pe albastru siniliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-apoi, loviturile monștrilor lui Orban erau nimicitoare. Nici nu vreau să-mi amintesc... Ștefan privește îndelung apa Limanului, albastră, lucie ca oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu-i văd capătul. Se întinde până la orizont. Din oceanul de gunoaie ies semețe vârfurile unor munți de gunoaie. Mă opresc. Mă așez pe jos și-mi sprijin spatele de zidul cel mare al orașului. E liniște. Bate doar un vânticel. Îmi scot din buzunar carnețelul și creionul. Desenez un copil care ține în mână un zmeu. Zmeul începe să se înalțe încet și iese de pe foaia carnețelului și zboară sus. Sus de tot. Acolo unde vântul e mai puternic. Copilul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în grădină și începu să citească. Din când în când, își înălța capul. Imaginea doamnei Dunin aluneca peste frunziș cu lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Înecatu` Barca se leagănă ușor, scârțâind a lemn trecut de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care se apropia îi determinase să se simtă extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ce se întâmplase seara trecută, în odaia grajdului, dacă era adevărat că a intrat în el vreun duh rău și mai ales dacă îi arsese cumva lui Mașcatu vreuna. Seara trecută nu se întâmplase mare lucru, doar că începuse un vânticel pervers de aprilie. Lada pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
balansoar pe veranda casei lor, îl întrebă la ce se referise când menționase ocaziile și alegerile acelea. În ultimul timp, Aidan începuse să vorbească din ce în ce mai mult despre viitor, și-acum, ascultând greierii rătăciți printre pinii din spatele casei, mângâiați de un vânticel ușor care înfiora grădina, Nieve voia să știe ce gânduri îl tulburau. —O, n-am în cap nimic anume, îi spuse el. Cum zicea și Courtney, poate că vrei să-ți pui pe picioare o afacere proprie. —E și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Simți mobilul vibrând în buzunarul blugilor și îl scoase. — Eu sunt, se auzi vocea lui Tish de la celălalt capăt. Stai puțin. Darcey ieși din bar ca să poată vorbi în liniște. Ce s-a întâmplat? întrebă tremurând ușor înfiorată de un vânticel rece de seară. N-o să-ți vină să crezi, îi spuse Tish direct. E ridicol: s-a întors tata. Capitolul 19tc " Capitolul 19" D intre cei două sute de oameni pe care îi invitaseră la nunta lor, o sută șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țesătură din petice în nuanțe diferite de verde, iar parfumurile primăvăratice de iarbă proaspăt cosită și trandafiri cățărători îmbălsămau aerul. Minette, care se trezea întotdeauna devreme dimineața, lua micul dejun în bucătărie, cu ușa din spate deschisă ca să lase un vânticel ușor să pătrundă în încăpere. —Are parte de o zi splendidă, remarcă atunci când Darcey intră și îi dădu bună dimineața, cu pletele ciufulite de un somn agitat. —Ai zice că da. Darcey o puse la curent pe mama sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că Îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un animal“, i‑am spus eu imaginii mele din vitrină, strâm‑ bându‑mă la ea. Din fericire, Începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsĂritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi‑am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar În piață, asistând resem‑ nați la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar trebui să aibă o culoare și o densitate a ei, ea nu poate fi decât galben-leșioasă și extrem de bine pisată și de insinuantă, volatilă, deși indelebilă, asemeni unei pudre copleșitoare, lesne dusă încoace și-ncolo de cel mai slab vânticel... Încerc să ghicesc. Ce s-a întâmplat la 18 mai 1963, exceptând praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
împreună într-un sătuc din apropiere, propunîndu-ne să petrecem o după- amiază plăcută și să ne îndestulăm de aer curat și de bucurie. Era într-o vară. Răsăritul acelei zile fusese splendid; cerul era extraordinar de senin și bătea un vînticel slab dinspre nord-est; de cîteva zile, barometrul indica vreme bună, cu toate că tehnicienii susțin că, atunci cînd se afirmă cu certitudine asemenea lucruri, barometrele sînt supraestimate, deoarece ele nu indică decît presiunea atmosferică. Dar nu trebuie să-i pretindem unui barometru
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
ar trebui să aibă o culoare și o densitate a ei, ea nu poate fi decât galben-leșioasă și extrem de bine pisată și de insinuantă, volatilă, deși indelebilă, asemeni unei pudre copleșitoare, lesne dusă încoace și-ncolo de cel mai slab vânticel... Încerc să ghicesc. Ce s-a întâmplat la 18 mai 1963, exceptând praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
somnul și munca, ne însoțeau - liniștite sau gălăgioase - pretutindeni”, povestitoarea va cunoaște realitățile din Israel, ce-i vor ridica alt gen de probleme, dar unde își va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
sau azurii, navighează mereu, dar chiar mereu, pe o cale alburie, ce se risipește de la orizont înspre elice, și pe care un om în pericol de înec n-ar mai vedea-o un sfert de oră mai târziu). Adia un vânticel blând și plăcut. Dacă priveai cu atenție, zăreai într-adevăr orizontul sau ceva mai aproape lumina unui vas ce se îndepărta purtat de vânt, și care, să fi fost Isac acolo cu o oră mai devreme, l-ar fi izbit
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
Constantin Țoiu Pe ziua de doisprezece august în anul 1991, la Roma, sînt singur și trist. Starea aceasta de tristețe mă cuprinsese în mijlocul unei zile fastuoase de vară, nebătută de nici un vînticel. Vîrfurile chiparoșilor stînd neclintite, pot să spun ca-n pasta groasă, verzuie a celor de pe fantastica pînză a lui Van Gogh. Băiețelul patronului barului de lîngă zidul lui Vespasian, prin poarta căruia pătrunzi pe teritoriul vechi al Vaticanului, spre bazilica
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
dealul și el, de jos, striga la comandanții de companie să-și miște oamenii mai repede. Și apare generalul de la Marele Stat Major, cu doi colonei și opt ofițeri inferiori. Veniseră de la cazarmă cu două furgoane de la manutanță. Sufla un vînticel care le aruncase pe drum praf în ochi și pe uniforme. Sare generalul din furgon și se apropie de el. Scipione îl cunoștea de cînd nu era decît colonel, iar el căpitan, de la o chermeză de la Cercul Militar. Colonelul de
Inspecția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7488_a_8813]
-
un hău fără fund, Fără de mal ocean întunecat. Ziua, plutind ușor înspre larg, Din spumă, clăbuc viu colorat. 34 Iată Copilul Dumnezeu cum râde Înconjurat de jucării celeste: Nori vagabonzi, umbre din nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre lotus o-ntrebare: „Care ți-e taina, floare?” „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat. „De mi-o răpești, dispar și sunt uitat.” 36 Libertatea locuiește-n furtună; Robia, în trunchiul de glie legat. Vântul le-aduce-mpreună La bal de
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l întrezărească pe maestrul intravenos ce drept păstor și-nțepător
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]