369 matches
-
ani, probabil fumător, mizantrop și misogin, intransigent și complexat cultural, care își savura ratarea și o purta ca titlu de glorie sub numele „modestie” undeva în Interbelic. Totul prins în corpul și mintea unei tinere de liceu. Experiența prilejuită de vânzoleala prin teatrele de stat, menită să-mi hrănească pretențiile enciclopedice, a fost previzibilă, repetitivă și alienantă, pe cât mi-aș fi dorit eu să fie de înălțătoare și provocatoare. De la interpretări cu vino-ncoa contemporan ale unor piese clasice, pe care
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
îl descoperă pe actor, neîmprăștiind misterul actului creator, ci descifrînd o metodă de lucru prin mărturiile, intențiile și știința martorilor. De aceea cartea are atîta farmec, dar și mister și se citește pe nerăsuflate deși, repet, nu este formată din vînzoleala culiselor, ci tocmai, din arta actorului (lucru care ne face să trecem cu vederea greșelile de tipar strecurate, precum și absența sumarului care îngreunează abordarea sau consultarea unei stagiuni sau a alteia). Este obiect de studiu și document, totodată, mărturii peste
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
Fără mișcare, fără decor, fără nimic din angrenajul unui spectacol. Așa a fost într-o duminică, la prînz. Cu Rodica Mandache. Și tot ce a fost greu, urît, de neîndurat, s-a topit în metamorfoza Fainei. Și în zborul ei. Vînzoleala unor femei care inventează mereu cîte ceva halucinant pentru ca să trăiască, să supraviețuiască, să poată să spună „ce frumoasă ești, Fidji!". Am uitat de pian! Pianul mutat de colo-dincolo, pianul pe care a fost cocoțat un sicriu, pianul acela negru cu
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
caii de la căruțe. Se Întâmpla, deci, ceva. Ridicând ușor pologul, copilul aruncă o privire În urmă. Nimic. Doar zarea pustie și senină și praful ridicat de cai. Mergeau repede spre răsărit. După o vreme, se auziră iarăși glasuri ridicate și vânzoleală de oști. Ajunseseră Într-o tabără mare, cu corturi, străji, care cu merinde, adăpătoare pentru cai. Căruțele se opriră, dar porniră iar și fură așezate ca o stavilă de-a lungul primei linii de corturi. Apoi, o altă bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
alergând, dar fără a da semne de oboseală. - Se apropie, căpitane... Gâlcă se Întoarse. Norul de praf se apropia amenințător. Nu mai era timp. Se repezi În casă, la Simina, care se trezise uimită. - Ce se Întâmplă, Bogdan? Ce e vânzoleala asta? - Tătarii, Simina... - Tătarii? Aici? - Da... Oamenii au să te ducă pe targă spre pădure. Mama ta, Ileana, va ține fetița. Să nu vă despărțiți nici o clipă. - Și tu? - Încerc să-i Întârzii. Să nu vă ajungă până nu intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bereta poetului, care se rostogolise nu departe. Poetul recunoscu fața zâmbitoare a lui Arrigo da Jesi. Zâmbi la rândul său, Încercând să Își scuture haina de praf și de murdăriile de care se acoperise. - Iartă-mi, domnia ta, gestul. Dar, În vânzoleală asta de nebuni, nu e ușor să deosebești mâna celui drept. - Poate că nu sunt mulți drepții În orașul acesta, murmură Arrigo, urmărind cu privirea grupările care se adunaseră În cele două părți opuse ale pieței și continuau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă arăt important, ci probabil pentru că ființele umane au puterea de a vorbi și pentru că trebuie să și-o exercite la timpul potrivit. Când în sfârșit ai isprăvit de vorbit, rămâi mut pentru totdeauna apoi, și când ai terminat cu vânzoleala, rămâi nemișcat, dar ăsta nu e un motiv să refuzi să mai vorbești sau să te agiți sau să fii ceea ce ești. Încerc să merg la Paris cea mai mare parte din timp, pentru că acolo lucrează Stella. E angajata unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dormea adânc, spune mătușă-mea. Apoi, fata a fugit afară: "Profesorul, profesorul ! A murit profesorul !". Ce s-a mai întâmplat, nu are importanță. Mătușă-mea a aflat tot, doar era acolo și cine să-i mai poarte de grijă, în vânzoleala care se iscase, unei flori de cicoare. Așa a aflat că fotografia aceea din mâna profesorului era a fiicei lui care plecase tare departe și de atunci abia dacă-i mai scrisese de vreo două ori... Că în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu mai mult decât poate duce. — Ei bine, dacă pe el Îl caută, are ghinion, zise Lou de după birou. Derek a plecat acum o jumătate de oră. * * * Am găsit-o pe Lesley În vestiarul femeilor, care era gol acum, după vânzoleala de la prânz. Era ghemuită pe o bancă și se vedea că plânsese. Combinația dintre galbenul costumului de gimnastică și verdele colanților, care era extraordinară atunci când era veselă, Îi făcea acum fața să pară mai palidă. Chiar și ochii ei albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un reporteraș, un șmecher abia ieșit de pe băncile școlii, era răsfățatul femeilor, iar Maisie Chalmers (fiica directorului Institutului) care redacta „Pagina femeii“ la Gazette, fusese recent recrutată în sfera „ideilor juste“. În momentul intrării lui Adam era mare plescăială și vânzoleală în bazinul pe care el l-ar fi vrut atât de liniștit, pentru că Valerie organizase o întrecere de înot cu Peter Blackett. Peter era fiul lui Jeremy Blackett, nu mult mai în vârstă decât Adam, dar înalt cât Jeremy. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu' s-o știe..., o scară mare..., o scară la Cer..., și era o aglomerație..., și o vânzoleală..., pe trepte, măi..., ca pe timpurile alea bune, la noi..., la stadion...., unii urcau..., alții coborau..., destui..., fiecare cu treaba lui..., și voiam și eu..., să urc..., să mă lămuresc ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad... Dar și acestea vor trece! Peste patru puncte sau peste cinci... Sau peste șase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe pacient În rînd cu ceilalți, deoarece astfel de inițiative, odată scăpate de sub control, riscau să genereze dezordine și să compromită Întreaga acțiune. Joanna-Jeni Înregistră Însă evenimentul ca pe un incident minor și Își continuă netulburată programul. În toată această vînzoleală, Christina devenise un personaj secundar cu totul neînsemnat. Era unul din puținii participanți care nu realizau ce se Întîmplase de fapt. N-o văzuse pe Marychka alergînd, pentru că se afla de cealaltă parte a terenului. În plus, pentru a combate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cealaltă a ochiului de apă, cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala să-și spună ceva. Spre seară vânzoleala se potoli. Pe Lică, Înfășurat În foaia lui de cort, Îl urcară Într-o mașină. Băieții Își luară plasa și bicicletele și coborâră fața dinspre sat a Digului. Se opriră. Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de alimente va fi de-a dreptul Încântat. Vă aștept mâine la mine În birou, cu cererile scrise.” În noaptea aceea a fost vânzoleală În toate barăcile. Nimeni n-a Închis un ochi. La mare preț erau colile de scris și plicurile. Se Întocmeau cererile oficiale și se ticluiau către comandant false scrisori din partea părinților, În care se dădeau motive puternice pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mamă-sa și pe tată-său. Ca să cruțe din lemne, făceau focul Într-o singură sobă și dormeau tustrei În același pat. „Eee”, făcuse Baronu, care pe vremea aceea nu-și căpătase Încă porecla, „mă trezesc eu noaptea și aud vânzoleală În pat lângă mine. Întâi m-am speriat, pe urmă am Început să bănui câte ceva; m-am luat de gânduri. Eu dormeam la picioarele lor. M-am băgat ușurel sub plapumă. Patul scârțâia și nu m-a simțit nici unul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că binefăcătorul său nu mai era viu, se chircea În sine din ce În ce, apoi se topise Încet și dispăruse. „A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
figura, coordonatele omului interior decât el însuși? Paradoxul este că Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
perioadă în care reclamantul, însoțit de martori, trebuie să rămână în București, hoinărind ziua pe străzile orașului și dormind noaptea în curte pe un mindir de paie alături de alți zeci, dacă nu sute, de „năpăstuiți“, de unde mizerie, aglomerație și o vânzoleală continuă, greu de controlat. În plus, anumite pricini nu pot fi judecate decât la Mitropolie și numai de către mitropolit. Treptat, treptat, „a urca dealul Mitropoliei“ devine sino nim cu a divorța. La începutul secolului al XIX-lea, Anton Pann culege
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pasională. De-a lungul spiralelor lui de cercuri plictisite de sine însele, hipocampul amorsă o dinamică vertiginoasă a ieșirii din repetitiv prin contribuția omisiv-creativă a memoriei. Astfel, către ceasurile șase ale înserării, în plină incertitudine cosmică și terestră sporită de vânzoleala bicicletelor și câinilor scoși la plimbare, un semnal de pericol cu iz de fier ars și intimă lenjerie feminină se ridică din străfundurile memoriei lui Ian înspre straturile mai limpezi la conștiinței. Cel mai serios dosar olfactiv al arhivelor individuale
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
constatare amară pentru vremuri încă tulburi în care normalitatea e încă un vis. într un imperiu al deșeurilor umane trebuie să răsară și verdele viitorului, oricâte escrocherii mește șugite am parcurge. într-un moment în care societatea românească e în vânzoleala căutărilor trebuie să știm ce urmărim, să ajungem la un capăt ! Cred că ne pot bucura și semnele simple ale primăverii : un miel, o iediță, un iepuraș, dar mai ales erupția vieții în multiplele ei forme lăsate de Dumnezeu ! De
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
un mare învățat al lumii antice, despre care se spune că ajunsese să locuiască într-un butoi, dezgustat fiind de lumea în care trăia, este întrebat ce caută cu lumânarea aprinsă în plină zi. Uitându-se trist: Caut un om ! Vânzoleala alegerilor (încă în desfășurare) prilejuiește o mi șcare... browniană (tare încurcată, deci) cu loviturile cele mai neașteptate și jigodismul cel mai... exacerbat, învingătorul fiind, nu întotdeauna cel mai bun. Alegerile "moderne" sunt ca un fel de revoluții care urcă pe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și nu-mi aduc aminte, când avea un an sau cam așa și a murit. Nu-mi amintesc perioada când a murit, dar îmi amintescde shiva 3, care a rămas o amintire extrem de neplăcută pentru mine, ceea ce îmi amintesc este... vânzoleala, era o locuință mică situată într-un cartier proiectat special pentru imigranți, până să ne mutăm în alt apartament, și îmi amintesc experiența, așa-numita „experiență”, o spun din nou, o casă plină de oameni. I: Avea deci deja un
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
mama, a murit din cauza unei boli de fapt, o boală de copii care probabil s-a transformat în altceva mai grav, așa că - nu mi-e foarte clar ce, hepatită, dacă nu mă-nșel, dacă îmi amintesc bine. Deci șîmi amintescț vânzoleala oamenilor care stau pe jos, veneau și plecau și eram destul de confuză cu toate lucrurile astea și ieșeam afară să mă joc în cartier și apoi nici măcar nu înțelegeam ce se întâmplase și apoi una dintre fetele mai mari din
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]