93 matches
-
își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-ar fi mâniat. Acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
primejdios, ca strigătele aztecilor din acea noche triste când spaniolii au fugit din Tenochtitlanul răsculat. Șoseaua străbate așezări rare, ale căror nume nu le rețin, apoi aceeași singurătate neagră, îmbibată de apă și întărîtată de fulgerele care continuă să se vânzolească pe cer ca niște reptile luminoase. Enrique tace, atent la drum, privește ploaia ce se prăbușește în parbrizul autobuzului și înaintăm mai departe spre un nume, căci despre Uxmal nu știu aproape nimic. Știu numai că și acolo există o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că nu a auzit niciodată de ea sau de Colleen. —Tu cine ești? întrebase ea. Colleen? Ce mai e și aia? Ce dracu’ e aia? E o maniacă. O curvă nebună, șuieră Mercedes, după care începu din nou să se vânzolească în spasmele umilinței. O afurisită de curvă nebună! — O târfă premenstruală cu apucături de psihopat, spuse Kelvin, foarte dornic să treacă de partea lui Mercedes. —O toantă schizofrenică, plusă Trix. Și o slăbătură absolută, spuse Bernard plictisitorul, care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
voiau să o vadă murind într-un lagăr de concentrare. Vocea subțire și tărăgănată a actriței cu pielea albă era acoperită de zgomotul făcut de ambalajele de bomboane și de cutiile cu floricele de porumb și de oamenii care se vânzoleau deja pe culoare, spre lumină. În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, încă mai cred că oamenii sunt buni la inimă. Un oftat străbătu sala. Asta își dorise publicul. Triumful spiritului uman, cum îl numea soția mea. Asigurarea că, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sunt acela care nu vrea să descifreze ceea ce este înscris pe foaia cepei? Elementele atenuante sunt citabile cu promptitudine: ordinul de concentrare și urmările lui, toate sunt rumegate, desigur, puse literalmente în ordine și transformate în carte. Anii de câine vânzolesc pe mai bine de șapte sute de pagini. Stă scris cu destule detalii cum unul pe care-l cheamă Harry Liebenau, de îndată ce devine soldat, începe să țină un jurnal și cum, de pe terenul de instrucție Fallingbostel, îi scrie verișoarei sale Tulla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu!”, răspunsei. „Nu te cred; totul s-a clădit pe teroare și Închisori; ți-e frică să vorbești chiar cu cei mai apropiați ai tăi. Ce regim e acesta? Ce țară? Ce lume? Ce dorință de Înșelare, ce spaimă ne vînzolește creării? În numele cui? Te iubesc, dar asta e altceva. Spui că ești pur, dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gîndește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ar mai rămâne nici cadrul intact. Urmarea: expoziții, zero; public, zero; profit, zero.“ „Credeam că temperatura și toate bazaconiile ălelalte sunt reglate-n sală, prin senzori speciali. În filme așa ți-arată.“ „Sunt. Problema e alta: la câtă lume se vânzolește prin fața lor (mai pui și că unul din douăzeci-treizeci de vizitatori trage pe-ascuns o poză cu blitz), e imposibil să obții un reglaj constant, chiar prin geamul de protecție. Particolele trec și afectează tabloul. Mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
radio suflîndu-i în ceafă, difuzoare spate, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, ce-avem de împărțit, se luptă pentru egalitatea de șanse, Igor Smirnov conduce Transnistria din 1990, Hanu Conachi gură de aer toponimul, un radio pentru o dimineață de milioane! ciorile vînzolite la știri, șase bărbați în vehiculul lor Micul Vehicul, cinci și scrisul, un călugăr, Focșani 40 km, muzica-vomă din ce o confundă cu voma tribului! 8 și 14 minute, ne-am mai trezit frumuos! dublu ve d'lu ve d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jucau. Făceau campionat de tenis de masă așteptând să vină războiul. M. M.: A fost liniște. Nu știu, televizoare erau câte unu- două, nu erau peste tot. S. B.: Noi aveam în fiecare dormitor. M. M.: Am stat, ne-am vânzolit, am mai jucat o tablă, nu-mi mai dau seama cu amănunte acuma. Eu m-am mișcat prin cazarmă, am controlat, am trimis oamenii: Băi, culcați-vă și ziua, nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
este să dai peste păcat, dacă-i înainte, te silești să-l ajungi, iar dacă-i în urmă, stai și-l aștepți." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Și, într-un punct anumit, mi se părea chiar că zmeurișul e vânzolit de o vietate puternică, ba... mi se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările până la mine... Era vântul care clătina întinderea trandafirie și plină de soare a smidului de zmeură, și poate că vreun brad
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
biografie romanțată a Mântuitorului sub nume de împrumut. Dostoievski a vrut să imagineze viața unui sfânt modern. Și orice creștin știe că viața unui sfânt e o imitație a vieții lui Iisus. De aici paralelismul romanului cu Evanghelia. Pentru societatea vânzolită de patimi infernale, în care intră nobil și sărac, pur și umil încât e confundat mereu cu slugile, Prințul Mîșkin e un „idiot”. Această poreclă are două pricini: una, epilepsia de care a suferit; alta, natura fundamentală curată a omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
152. Erau momentele cînd Cioran se afla pe liziera existenței sale românești, acolo unde începeau să se arate locurile despădurite ale unei alte existențe, la capătul căreia avea să spună: "La urma urmei, nu mi-am pierdut timpul, m-am vînzolit și eu, ca oricare, în acest univers aberant"153. Relația istoriei cu utopia avea de altfel să revină, parcă obsesiv, în creația lui Cioran, dar ea va cunoaște o tratare mai detașată în Histoire et utopie (Gallimard, 1960; Humanitas, 1992
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
decorativă aflată deasupra spectatorilor, iar materialul aterizase peste creștetele lor, răpindu-le temporar putința de orientare. Atunci oamenii începuseră să-și renegocieze nesiguri, pe pipăite, spațiul personal într-o geneză confuză, în care jena, curiozitatea și satisfacțiile inevitabilelor intruziuni se vânzoleau nedistinct. Mâini necunoscute, apucându-se întâmplător una pe alta, păruseră să zăbovească vreme de un răsgând înainte de a-și abandona fără motiv priza, încercate încă de tentația unei interogații ceva mai prelungi. Nou-născut al aleatului, contactul insolit se descoperea însetat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tinde să se cufunde până la dispariție în realitatea înconjurătoare, ce dobândește astfel o spectralitate tipic nordică: lucrurile apar drept ceea ce sunt numai prin strădania reflexivă conjugată a ceea ce ele nu sunt - a mediului. Difuză, luminozitatea lui bazală e mereu deja vânzolită de imagini, care, reflectate, decupează altele prin preajmă, și acestea la rândul lor altele, și-așa mai departe, după contururi de o acuratețe suspectă. Îndeosebi în peisajul urban, între orice lucru și soarele abia ițit peste orizont se interpun mereu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
defensiune națională a românismului bucovinean. Continuatoare a Gazetei Mazililor și Răzeșilor de acum 30 de ani (1911-1914) noul periodic cernăuțean înseamnă nu numai un îndemn de îndârjire în apărarea unor drepte moșteniri strămoșești, ci și unul de înseninare în atmosfera vânzolită de viscolul ce bate în părțile noastre. Societatea Mazililor și Răzeșilor, editând această publicație - organ de luptă „și afirmare românească” - își dovedește încă o dată și rosturile ei de permanentă actualitate și necesitate românească. Cine răsfoiește azi colecțiile Gazetei Mazililor și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și vigoare. Își simțea sufletul revigorat, gata să înceapă un nou capitol din viața sa alături de fiica sa, Victoria. Sub soarele toamnei, în această lună extrem de aglomerată când toți tinerii se pregăteau de un nou an de școală, mulțimea se vânzolea prin oraș. Victoria, în aparență părea destul de calmă. Plutea un aer uscat de toamnă. La plecare, Victoria își luase la revedere pe rând de la toți cei dragi iar când ajunsese la prietena ei Miruna, aceasta începu să plângă. - Nu mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
jucau. Făceau campionat de tenis de masă așteptând să vină războiul. M. M.: A fost liniște. Nu știu, televizoare erau câte unu- două, nu erau peste tot. S. B.: Noi aveam în fiecare dormitor. M. M.: Am stat, ne-am vânzolit, am mai jucat o tablă, nu-mi mai dau seama cu amănunte acuma. Eu m-am mișcat prin cazarmă, am controlat, am trimis oamenii: Băi, culcați-vă și ziua, nu stați cu țintarul!" S. B.: Da. Să vă prindă odihniți
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pe el și-n goană aș scurta, prin câmpi, șoseaua!... D. CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]