143 matches
-
în jur de se auzeau plângând gloatele și aripile liliecilor fâlfâind. Sălașul vântului se prăbuși și lumina din el ieși la lumina zilei așa cum iese din străfundul pământului o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei o să m-aștepte să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre Viflaim îmbălsămat acolo unde mai domnește procurator Pilat din Pont și unde dintre zece dește n-a mai rămas decât un bont. Ce să mai crezi, cu care apă mai poți
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Mării Sarmatice devenit gorgan în care fantasmele tale călare pe armăsari albi zac îngropate în picioare cu toate podoabele preistorice psalmodiind autocompasiunea celor care cerșesc în temple cu toata șmecheria lirico epica a saltimbancilor din spațiul stepobalcanicopontic stoarsa că un vîrtos vin țărănesc la teascurile metisajului precenegavargetodaciclatino-grectigănescsisciticoslav care încă le mai dă ghes felcerilor autohtoni să privească în savantele lor eprubete "puritatea" precipitatului... încotro? cînd bine te-ai întrebat odată dacă există viață înainte de moarte și te-a surprins uluirea propriei
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
dac: Fericitul Cetățean de Dincolo de orice limesuri, Cel ce deretică în Casa Zeului trupul Său cu numele Locurilor sale Cele de obârșie nimănui încredințate. De-aceea s-au zis: Numele Deloc, având înțelesuri (duble) cu două fețe: Nimeni, Mândru, Bărbat Vârtos Ramunc De Mândru-Loc Să-I Cauți Locul în Cer. întru care zic ție: Ramuc Cere Marei Mame Amua să te mute în Cer, Cere-i Scara Cerească să urci la Tatăl Cetății Să-ți dea un pumn de secară Către
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Apă Cavaler Cabyr Ordianus Fiul Oii și al Colunei, Ca Bacele Basu Mirele Nopții Kosmin Koson de Motru - Trăiește o noapte cu Feea Ino Lucenia Luciul Apei, Zi-mi Fiul Oii Argat înțărcat, zi-mi Numele Mamei Mioare Cetățean, Ortac, Vârtosul Manimazos, Zeus cu O Mie de Suflete, Kaloian Frumosul Pământului, Salmoxis înțărcatul în Biserica a III-a Secretă din Muntele de cretă Și de Ritul Fericirii Fiului Iepei, Zi-i Irotisei, șhierodulei sacre a ritului,ț Și Hierodulei Cerealia Syria
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui Aias i se potrivește emblematic lui Lefter Popescu: Pe ochii-i rătăciți i-am împînzit năluci" sau "Văzînd cum și-a sărit din minți, eu mai vîrtos/ Mi l-am stîrnit și-n al amintelii laț l-am prins"". Și încă, cu un adaos filologic: "El este "lefter", adică "fără bani"; cuvîntul provine însă din ngr. (e)lefteros, corespunzător vgr. eleutheros, însemnînd "liber" și fiind, totodată, și
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
reuși, refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
intuițiile artistului: "Opera lui Caragiale cere un corespondent imediat în plastică. [...] Șunt nuvele din Caragiale care se vor pastelate ușor, acuarelate, de asemenea, oameni creionați cu un vîrf ascuțit, alții pe care trebuie să-i faci cu o bidinea muiata vîrtos în negru. [...] Caragiale mărturisește în fiecare schița și în fiecare nuvelă părerea de rău că nu poate desena." Sigur că, prin comparație, conferințele lui Constantin Moisil și Ion Simionescu - reconstituind istoricul Arhivelor Statului sau enumerînd bursierii Academiei Române - fac figură modestă
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
culturile vechi, a căror memorie a sedimentat și care trăiesc prin vigoarea nivelului lor mediu, cultura noastră se autoreflectă în momentele ei importante și respiră, predilect, prin personalități exemplare. Atunci cînd începi tîrziu și ai încă neuronii proaspeți, cînd musculatura vîrtoasă nu exclude tăpșanul de circumvoluțiuni și nici foșgăitul sinapselor care absorbe totul cu lăcomia organismelor în plină creștere, cînd incendiezi etapele și ești zdrobit între ceea ce ar trebui să vezi în urmă și ceea ce adulmeci înainte, soluția optimă e să
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
câțiva machidoni care umblau cu oile de colo-colo, făceau brânză și iaurt pe care-l vindeau din casă-n casă din talere uriașe, cât o roată mare, atârnate de-o cobiliță, de-o parte și alta a umerilor, un iaurt vârtos în care înfigeai lingura sau paleta și rămâneau drepte și țepene" (p. 13). Această ordine temeinic împământenită este tulburată de venirea comuniștilor la putere și de descinderile nocturne ale oamenilor în haine de piele sosiți să îi ridice pe foștii
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
cincizeci și pînă în deceniul nouă au fost pictate și desenate pînze, însumînd sute de hectare, cu mineri în salpoete noi și cu lanterna strălucindu-le în frunte ca o stea polară, cu oțelari a căror musculatură era mult mai vîrtoasă decît materia care clocotea în cazane, cu macaragii, strungari și cu toate variantele de constructori împrăștiați pe șantierele patriei. în același timp, milioane de tone de marmoră, bronz, ghips, granit, bazalt, alabastru, ciment, inox, alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
identitatea existenței umane, ce devine subiect și obiect al istoriei. Invocațiile acestea subterane, așteptate adesea, ale unor valori inalterabile ale trecutului, îi dau lui Novăceanu încă un alibi poetic de repetate voiaje printre strâmtorile apocrife ale con științei. Versul său vârtos și viguros, limbajul clar, imaginile depline și un ritm lăuntric plin de pulsație câștigă de la început dragostea celui ce citește. Marin Sorescu - constitue incontestabil o personalitate literară, spirituală de prim rang, cu o radiație deosebită, nu numai pentru România, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-l prinse. îl luă de spinare, îl întoarse cu fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu palmele, parcă îl jupuia de pojghița obrazului, când da
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
care le resimte îi sunt prelucrate de o glandă care secretă spontan fermenți lexicali de o mare putere corozivă, de aici efectul puternic, de agresiune verbală, pe care o resimți citindu-i paginile. Arțagul care îl împinge la căutarea expresiei vîrtoase îi împrumută avocatului un aer brutal, cu accente tari și nedelicate, stilul său fiind contondent în expresie și caustic în tentă psihică. Un înveninat al cărui ștaif spiritual se revarsă într-un pitoresc argou oltenesc. Iată cum sună, în varianta
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
cum ne batem joc în orașe de ce avem mai scump rămas de la părinți, și el, în limba sa pe care aș da ani din viață-mi ca s-o pot scrie întocmai după cum el o rostea, în acea limbă spornică, vîrtoasă și limpede a țăranilor noștri, îmi povestea păsurile și plăcerile" (Pseudokynegetikos, X). Să nu ne lăsăm înșelați de accentele patriotice: Odobescu privea limba acelui "oacheș Apollon muntenesc", a bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colecționarului de curiozități; este același bisocean
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
pannești, dar întregul oraș e perceput cu ochi artist. Detaliile unei realități familiare ne întîmpină la tot pasul: "Bețivii toți strînși colac/ Pe la grădini beții fac,/ Prin mahala la Izvor,/ Și la Breslea în pridvor,/ Dar mai mult și mai vîrtos/ Pe la Tabacii de jos,/ Unde petrec la vin bînd/ Și împreună cîntînd./ Nu poate om socoti,/ Nici de a le povesti/ Cîrcimele din București,/ Bordeile măhălești". Aceste versuri, extrase dintr-una dintre primele sale cărți, îndreptarul bețivilor, au ecouri difuze
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
a trăit și s-a mișcat de la 1200 și până azi, în timpi pe când cele mai multe din mutrele confiscate ale acestei introlucări se aflau încă peste Dunăre, încinse cu tei și vânzând bragă. Nu poate țara aceasta, pururea liberă și pururea vârtoasă prin caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru masă. Împărți tot cu Frits, până la ultima firimitură. Mestecând, privea cerul nesfârșit de înalt, mai înalt decât oriunde pe lume. Norii cei mai de jos lingeau gheața, ca niște fumuri mereu destrămate de vânt. Cei de deasupra erau mai vârtoși și păreau încremeniți, dar dacă-i priveai multă vreme vedeai că și ei sânt în schimbare continuă de forme și luminozitate, și micul Maarten se-ntrebă nu fără temei cum putea Dumnezeu, fără știrea și voința căruia nimic nu clintea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet la picioare, Candela neadormită, de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât de slab, Căci în inimi e cetatea, bade Gruie Basarab. 3 2254 Între mâni împlătoșate răzimând a sale tîmple: "De-om muri - întreabă jalnic - oare ce-o să se întîmple? " 2276 - De-om muri, atâta rău. Iară platoșele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în picioare, îi trecu prin minte concluzia lui Dendé, ți-o spun cu mîna pe inimă, există doar o singură combinație erotică pe lumea asta pe care creierul înfierbîntat al unei curviștine n-o poate digera: cea dintre un penis vîrtos și niște ciorăpei bine mulați pe glezne. O auzi ridicîndu-se tiptil în vîrful picioarelor, îndreptîndu-se repejor spre toaletă, dar nu se întoarse, hotărît s-o ignore pînă ea va catadicsi să-i răspundă la acea întrebare care îl frămînta de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu i-a cerut nimeni părerea, își ia asupra ei sarcina de a ne înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul. Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până’n primăvară...!” Sorbind o Înghițitură, Tony Pavone rămase stupefiat. „Mărturisesc, vin negru care să aibă un asemenea delicios parfum, nu am crezut În existența lui. Sănătate curată...!” Fermierul triumfa, satisfăcut. „Am Încrucișat câteva soiuri de tămîioasă albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să-l ofer soției mele, ei bine...porția mea o voi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maladie venerică...!” Amândoi râseră la amintirea pățăniei prin care trecuse Tony Pavone cu concursul portarului care mai primise și un bacșiși pe deasupra.Apoi, observând pe simpatecul interlocutor care se tot lingușea, reluă. „Ce fel de vin ai consumat, prietene...?” „Negru vârtos, domn’inginer, să trăiți...” „Nu-ți deranjează tensiunea...??” „Din contră domn’inginer. Toată viața mea am băut cisterne pline cu vin din toate podgoriile, acum Însă, către ultimii ani ai vieții, am predilecție către vinul negru. El nu poate fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ales, am rezistat. Am supraviețuit. De aici înainte urmează altele asemenea pentru că am supraviețuit deoarece ne-am împotrivit și ne-am nevoit prin boicot, prin retragere, acolo am durat, am păstrat pentru că am fost duri, și tenace, și țapeni, și vârtoși. Mai este ceva de spus: am căzut, dragilor, în ambuscada propriilor retorici, în ceea ce am strigat două cincinale și mai bine despre Ion Iliescu; dreptu-i că am spus numai adevăruri: cred și azi că, istoric și cum doriți (ontologic și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
toată viața?... Gândul umblă după comparații; ba le face chiar fără să vrea, accidental, adică cu valoare de simplă întâmplare. Dar face astfel legături, pune punți - ele pot fi false, pe bază de simplu accident - care pot deveni cu vremea vârtoase, cheaguri, solidificări, chiar osificări, care ne fac să credem că avem convingeri profunde, de nezdruncinat, deși au la bază o simplă relație aleatorie, instalată ca o rugină pe încheieturile care articulează gândirea. Îmi vine în minte legătura bruscă pe care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai rară concepțiunea ideală a caracterelor acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm pentru eroii celor mai nobile simțăminte umane; a caracterelor acelora formate dintr-o materie mai ordinară și înconjurate de coaja vârtoasă a realității, de cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele mai escelente. Aceste tipuri ce par egoiste, cari pentru simțământul natural par a avea absolută nedreptate față cu tipurile ideale, pe când ele în realitate au și reprezintă un drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]