183 matches
-
sentimente configurate în linii îngroșate, rezonând sarcastic. Mai toate personajele principale ale lui C. sunt de extracție iudaică; prin ele prozatorul traverseazâ două lumi: târgul de provincie și capitala. SCRIERI: Caii lui Cibicioc, București, 1923; Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria vădanelor, București, 1923; Haiducul Hărăluță-Prostul din Ceata neagră, București, 1923; Dracul în capcană sau Prinderea satanei celei cu 7 nume, București, 1923; Moara dracilor sau Haiducul călugăr, București, 1924; Paradisul statistic, București, 1926; ed. îngr. Cornelia Ștefănescu, București, 1971; Abecedar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
ei ca în codru, iar la întoarcerea unui fiu, lefter de tot, acesta îi cere să ocupe el locul hoților dinainte, ca să îi „iasă măcar de-o motocicletă”. Conflictul subteran e tipic pentru realitatea Israelului. În Făt-Frumos, fiul Iepei, mama-iapă, vădană, își rupe bucățica de la gură ca să facă educație mânzului ei chipeș și mintos. El ajunge să ia toate treptele și toate diplomele, se mută într-un oraș mare, uitând, firește, de bătrâna Iapă. Pornind la drum spre el, mama îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
Localitatea Satul Nou era formată din satele: Pătlăgeanca, Ceatalkioi, Pardina și Satul Nou. Principala ocupație a locuitorilor era pescuitul, dar se practica și agricultura și creșterea animalelor. Satul Pătlăgeanca era situat la 16 km sud-vest de Satul Nou pe grindul Vădanei. La începutul secolului al XX-lea aici locuiau 28 de familii de lipoveni ce aveau 137 de membrii. Aceștia construiseră 38 de case1056. Satul Ceatalkioi era situate tot pe grindul Vădanei, la 7 km sud de Satul Nou. Marea majoritate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la 16 km sud-vest de Satul Nou pe grindul Vădanei. La începutul secolului al XX-lea aici locuiau 28 de familii de lipoveni ce aveau 137 de membrii. Aceștia construiseră 38 de case1056. Satul Ceatalkioi era situate tot pe grindul Vădanei, la 7 km sud de Satul Nou. Marea majoritate a celor 342 de locuitori ai satului Ceatalkioi erau lipoveni, în localitate existând un număr de 85 de case1057. Principala ocupație a locuitorilor satului Ceatalkioi era pescuitul. Satul Pardina era situate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge! Du-te la copiii tăi, du-te, du-te! Pâinea și telemeaua de oaie ne-au întremat. Am băut din sticlele umplute de Mircea și, sub privirile ocrotitoare ale mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
au putut și ei. Vă rugăm să primiți din partea noastră puținul acesta pe care vi-l oferim din toată inima, pentru a ne bucura împreună de roadele cele pământești. Du-ti, du-ti, mă fimiaie, că tu ești singură și vădană și ai șase copii... Ascultă, moș Butu! Eu am primit aceste bunuri în dar, de la niște buni creștini. Așadar, obligați suntem să facem întocmai cum le-a poruncit Iisus Hristos ucenicilor săi apostoli: În dar ați luat, în dar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
obligatoriu) pe buletin, mama ne-a adus în fiecare zi de mâncare de la spitalul în care lucra ca femeie de serviciu, prin bunăvoința unui suflet minunat, a unui om căruia i se făcuse milă de șase copii și mama lor vădană. În momentul în care știam precis că mama trebuia să apară pe uliță, echilibrată dinamic de cele două sarcini pozitive: plasa de pâine și sufertașul cu mâncare, ne apuca, așa, un fel de blocaj total al mușchilor din partea dindărăt a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
domnule Muca, încă nu le-am adus. Nu-i nimic. Veniți cu mine. Domnul Muca ne-a luat pe toți cei prezenți și ne-am deplasat la depozitul de materiale. Bună ziua, domnule gestionar. Vă rugăm frumos, am venit împreună cu copiii "vădanei" să luăm ușile și cercevelele pentru casa lor. Gestionarul a fost prompt. A scos registrul de evidență și l-a pus în fața lui Mircea. Ia semnează aici, măi, băiete! Da, domnule gestionar. Vă rog să mă urmați! Iată: aveți patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor focul. Adică, o biată femeie vădană, cu șase copii, se putea bucura în continuare de căldura neprețuită a focului, în plină iarnă din Câmpia Bărăganului, ca urmare a intervenției acestui Prometeu macedonean cu suflet minunat, care nu a ezitat niciun moment, sărindu-ne în sprijin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iubi); și contrariul, după mamă. Se crede că dacă plouă în ziua aceea în care spală gospodina albiturile bărbatul n-o iubește; dacă însă este timp frumos afară, apoi se crede c o iubește. Fetele mari nu se duc la vădane să le facă pe dragoste sau pe ursită, căci cred că nu vor avea noroc de bărbat cu zile. Cînd ibovnicii își dau unul altuia vreo batistă spre amintire e semn că dragostea lor nu va ținea mult. Să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
E. Aegerter) "Dară însă și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia ego!" (Alexandru Odobescu) 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist. Cum s-a desfășurat viața noastră în ghetoul comunist din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia ego!" (Alexandru Odobescu) 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist. Cum s-a desfășurat viața noastră în ghetoul comunist din comuna Bumbăcari? Citiți rândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă; aici ne întorceam după obligațiile zilnice; aici visam, speram, și nădăjduiam că tatăl nostru va veni de la închisoare, că nu vom mai fi etichetați disprețuitor și jignitor drept "copiii vădanei", statut social deplorabil care ne arunca din start în afara societății onorabile. Da. Aceasta era căsuța în care locuiam, care ne ocrotea și ne adăpostea, încât îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întreaga lui construcție acum deshidratată în urma transpirației abundente a văzut ca într-o străfulgerare, damigeana pântecoasă plină ochi cu "agheasma de Zăvoaia". Ah! Ce bună ar fi fost! Deodată urangutanul a explodat. Băăă!!! Păi voi sunteți puii de năpârcă ai vădanei! Ha, ha, ha! Băăă!!! Nu v-am zis eu că Dumnezeu a murit? Uite, bă! N-ați dat voi peste mine? Nu v-am zis că eu voi fi Dumnezeul vostru? Ai?? Zi, mă?! Dracul v-a luat, păpușilor! V-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la bunătatea de pe masă. A doua zi, mama și-a reluat munca la spital, luptându-se în continuare să ne asigure hrana zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dumnezeu a murit în Bărăgan" (Junimea, 2013), comentat de mine la vremea lui, cu aceeași strângere de inimă ca și volumul de față. Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă, "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește." Așa începe depoziția unui om care vrea să ne transmită o poveste. Istoria mică încalecă istoria mare. E vorba de supraviețuire. De un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Bărăgan" (Junimea, 2013), comentat de mine la vremea lui, cu aceeași strângere de inimă ca și volumul de față. Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă, "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește." Așa începe depoziția unui om care vrea să ne transmită o poveste. Istoria mică încalecă istoria mare. E vorba de supraviețuire. De un pumn de oameni. Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imediat și poza lui Shri Mataji! - Fă, mamă, cum știi tu că trebuie să faci! Mamaia! Mamaia Paraschiva. O femeie bătrână de la țară, mărunțică și puțin adusă de spate, îmbrăcată permanent în negru și îmbrobodită la fel de cernit (conform statutului de vădană respectabilă) și care mai mult își târșâie picioarele prin casă, decât să meargă. Bătrâna nu mai cere nimic de la Dumnezeu pentru sine, căci... chiar nu mai are nevoie de nimic... Poate doar de puțină sănătate, căci o mai dor pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de vădană, în respect pentru biserica și preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua știutul drum al lăcașului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri pentru răposatul, tot la popă apelează. - Cine să-mi citească colivele, mamă, dacă nu popa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te cred, nu vor, nu pot să creadă... Pruncii se tot uită în susul drumului și taica nu mai vine... Dar răniții, ciungii rămășiță de om ce gem prin bolnițele mânăstirilor? Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sunt însemnați toți?! Toți! răspunde Tăutu și desfășoară răbojul. Bârsan! Viteaz-Dobândă! Micșună! Teleki Ladislau! Acatrinei! Bogdan... Sunt mulți viteji în Moldova! Ce ziceți boieri dumneavoastră? întreabă apoi, cu altă voce, caldă, mieroasă. Au vrednicia se cuvine a fi răsplătită? Și vădanele, pruncii... cu ce i-om putea răsplăti? I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moartea-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din gura ei cuvânt de îndurare nu iese... Isaia se răstește la ea cu brutalitate: Spuneai că mă iubești!... Că sunt "Soarele tău"!... Îi ești doar soră! Aruncă-te la picioarele lui! Imploră-l! Blesteamă-l! Fă ceva! Vrei să rămâi vădană?! Vorbește-i! În numele tău! Al pruncilor! Al lui Dumnezeu! Al Satanei! Amintește-i că-n vinele nepoților curge tot sângele blestemat al Mușatinilor! Spune-i că voi fi răzbunat! Spune-i că vreau să trăiesc! Să mă arunce în temniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cugetul. De-aș putea răscumpăra sângele, lacrimile... Am sacrificat tot. Am... am... Nici Dunărea nu mă mai spală... Mă chinuie întrebarea: a meritat sacrificiul? Așa-așa! se dezlănțuie Daniil. Răsucește cuțâtu'! Mai tare! Mai adânc!... M-or blăstăma măicuțele... Și vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lui Ion îi place ideea și o consideră bună pentru el. în anul 1881 se hotărăște și încheie înțelegere cu boierul Marcopol, venind la Pungești. Ba mai mult, aduce și pe ceilalți frați și surori, împreună cu mama sa, care era vădană. Boierul le asigură tuturor locuință, până ceși vând totul de la Cuci și-și cumpără, sau chiar își fac locuință în Pungești, după cum vom vedea mai târziu. Aceste mari schimbări de domiciliu, întâmplate pe baza noii lui misiuni, a dus la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]