480 matches
-
Teluș (36 de ani) și Claudia Radu (35 de ani), prinși la aeroportul Stansted din Essex, potrivit Mediafax. "Gangsterii de România" plecau frecvent din Marea Britanie pentru a duce banii obținuți ilegal în Țăndărei, localitatea care s-a tranformat dintr-o văgăună într-o zonă prosperă, împânzită cu vile și mașini de lux, precum BMW și Land Rover. Gruparea a făcut peste 800.000 de lire sterline din infracțiuni, în cadrul unei mașinațiuni ilegale de fraudare, descrisă de judecătorul care a decis arestarea
O grupare din Ţăndărei a scos peste 800.000 de lire din infracţiuni în Anglia () [Corola-journal/Journalistic/60557_a_61882]
-
acest motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă alpinism cînd toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu se cațără pe versanți și nu privește panorame istorice. Alexandru Niculescu vrea să creeze perspective umane cu mijloace de văgăună, urmarea fiind o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce recomandă o
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu se cațără pe versanți și nu privește panorame istorice. Alexandru Niculescu vrea să creeze perspective umane cu mijloace de văgăună, urmarea fiind o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie nu este exactitatea informației, ci arta de a reda duhul de viață din care s-a desprins informația, de aceea fără un suflu care să miște tabla
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
tovarăș, deși nimic nu-ți dă, totuși, de înțeles că o să renunțe la drumul lui, e și meschin, luând pielea de pe animalul care nu-i mai poate aduce alt profit. De bună seamă că nu e primul care apucă spre văgăună. Osemintele de cal, care-i servesc și de arme, o dovedesc. Cu toate astea, pare că se ferește. Nu dintr-o teamă de nelegiuire sau de gura lumii, ci, mai degrabă, dintr-un sentiment moromețian al comunității. În care ești
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvârle piatra legată cu pânză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gândului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai ascunde/ te va îmbrățișa cu lumina lui în tăcere./ Căci privirea e marginea ființei mele,/ iar tu ești marginea visului meu” (Cel care privește). Romanul
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
unul (în liniște și concentrare) cu o substanță necunoscută, secretată de ea însăși. Superba vază se reface pe sine, armonios și sigur. Lăsați doar timpul să lucreze. Dar liniște, liniște vă rog. Gândind la voi Întotdeauna, în cele mai adânci văgăuni ale mâhnirii am văzut coborându-se de Sus o funie albă. Albă, albă, imaculată, împletită din file de incunabul, de in-octavo sau de manuscripte, din câte și mai câte foi ninse. Așadar lăsați-mă să stau nițel cu ochii închiși
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
de pește în patul de lîngă perete pe salteaua din foi de porumb sărutul e lung ca un șarpe și tocmai atunci intră pe ușă mama mea moartă cu brațul plin de garoafe netezește cearceaful pune la loc tîrîtoarele în văgăunile lor și putea fi atît de dulce lenta cedare a nisipului pe care valul îl linge și mama prefăcîndu-se că nu vede și degetul tău ascuns în pumnul meu ca toarta unei amfore vechi golul cutiei poștale uterul călugăriței dimensiunile
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
El pășește înainte, așa cum în desișuri,/ călăuza zvîrle piatra legată cu pînză,/ pentru a nu rătăci drumul drept./ Privirea e marginea ființei mele,/ așa cum visul e marginea gîndului meu./ Plouă cu ochi mari și curați/ peste acoperișuri, pe asfalt, prin văgăuni/ prin crăpăturile scoarței./ Ochiul meu, amestecat printre picăturile repezi,/ te va găsi oriunde te-ai ascunde/ te va îmbrățișa cu lumina lui în tăcere./ Căci privirea e marginea ființei mele,/ iar tu ești marginea visului meu" (Cel care privește). Dansul
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
batista în sus, iar bănuții clipoceau în balta de-alături. Mereu a stat acolo, blândă ca un cearșaf în care te așezi să-ți întinerești nervii trași prin tine ca niște vergele, nici măcar nu a clipit vreodată, ochii erau două văgăuni în care se jucau furnicile pe retina limpede ca aerul pe care-l respiram și-l simțeam în gît ca pe un mușuroi. Nici nu puteam fi trist, rînjetul ei desenat mă găsea prin Nevada, printre canioane și jocuri de
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
și o muzică extraordinare, doar că nu m-a prins în... that mood în care m-ar fi putut dărâma. E ca marijuana: dacă pune gheruța pe tine când ești în depresie, te trage după el în cele mai crunte văgăuni, mătură cu tine pe jos, după care te rupe în bucăți mici și te aruncă la maidanezi. Dacă te prinde însă într-o stare de banală, burgheză (trivială, dacă vreți ) împlinire domestică, la final îți descoperi în oglindă privirea aia
Îl iubiți pe Lars von Trier sau îl urâți? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19186_a_20511]
-
părerea despre originea ,mărimea și ferocitatea ... XXIII. FLOAREA, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. Floarea Am deschis ochii în satul de pe valea Gumei,pe marginea căruia curge liniștit pârâul Câinelui făcându-și loc prin văgăuni și mușcând din maluri ori năvălind în grădinile oamenilor când nu mai are loc în matcă.Satul sărac se întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
glasuri cristaline. Distanța mare față de cel mai apropiat oraș era un motiv temeinic pentru care nu părăsem satul ... Citește mai mult FloareaAm deschis ochii în satul de pe valea Gumei,pe marginea căruia curge liniștit pârâul Câinelui făcându-și loc prin văgăuni și mușcând din maluri ori năvălind în grădinile oamenilor când nu mai are loc în matcă.Satul sărac se întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
plasament numărul aurolacilor din zonă a scăzut oarecum, aflu de la șeful postului T.F. „Dar eșecurile inerente nu ne descurajează”, îmi spune. „E adevărat că pe mulți dintre ei nu-i mai poate recupera nimeni”, recunoaște el. „După ce-i culegi din văgăuni și-i plasezi în centre, la nici trei zile te trezești din nou cu ei în gară, cu punga la gură. Apoi nu se hrănesc și se îmbolnăvesc de plămâni”, îmi zugrăvește drama deznădăjduiților. La ora 23, familia Cizmaș - mama
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
foarte prețioasă și căutata. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor, departe de furia clocotitoare a celor două culmi ce se băteau în capete, trăiau animale misterioase, fantastice cum nu mai existau în nici un alt loc de pe pământ . Își aveau sălașurile prin văgăuni și peșteri tainice, lei albi și de alte culori, cu două cozi și două capete, grifoni înaripați, unicorni, lupi albi cenușii, negri bicefali, extrem de fioroși, șacali cu două capete și două cozi și alte specii nemaivăzute în alte părți ale
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
scoarța copacilor urmărite de doi orbi ce le curgea sângele prin fibra lemnului cioplită de ciclopi, pisicile erau întinse la soare, iar orbii se desfătau cu ronțăitul oaselor și a putrefacției celor plecați în neîntoarcere, vocea mea dialectală sărea peste văgăunile timpului și se arunca la gâtul morții, „futu-i mama ei de viață”, și în același timp izbea de turla bisericii întregul sat pentru ai descompune, descompunerea. Referință Bibliografică: astă seară cu tine / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ASTĂ SEARĂ CU TINE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383893_a_385222]
-
trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să învăț rostul vieții și să învăț a fi om... Câtă dreptate are acest Fiu demn de viță veche românească, ieșit înspre lumină, nu are importanță de unde-anume - dintr-o văgăună de munte, deal ori șes - sau din inima vreunui cartier mărginaș al unui mare-mic oraș, dar care nu poate uita - și nu are dreptul a uita - care-i sunt rădăcinile! Acest Fiu se numește George Mihail Zamfirescu (1898-1939) și, pare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
brazde pe fruntea lui. În loc să Îi răspundă, Dante se uită În jur. Exista, În mediul acela, un plăcut sentiment de linearitate și de ordine, de echilibru al formelor și de logică În Întrebuințarea spațiilor. Se simți Îmbărbătat. Nu nimerise În văgăuna unui impostor. Acolo, Înăuntru, străluceau lumina intelectului și amprenta Înțelepciunii noii științe. Locul acela părea, cu adevărat, un simbol al vremurilor noi, al limpezimii gândirii susținute de rațiune, potrivit școlii de la Paris. Locul acela era... da, modern. Rădăcină de aconit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a plebeilor. Deja În două rânduri abia izbutise să evite două jeturi de urină provenite de pe la ferestre și Începea să nutrească bănuiala că, În spatele acelor atentate, exista o intenție ultragiantă. Încercă să memoreze casele din care proveniseră cele două aruncări. Văgăuni de-ale câinilor acelora de Donati, dușmanii lui. Avea să găsească el, În curând, o modalitate de a se răzbuna. Profitând de adăpostul provizoriu oferit de tejgheaua unui schimbător de valută, se ridică pe vârfurile picioarelor, uitându-se după polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Oricum, e un lucru bun că, În sfârșit, și la Florența va apărea o Universitas, fiindcă, În felul acesta, concetățenii noștri nu vor mai fi nevoiți să se spetească ca să Își trimită copiii la Padova sau la Bologna. Sau În văgăuna aceea de eretici care e Parisul. Dante Îi azvârli o privire piezișă. El studiase la Paris, În tinerețe. Și tocmai la facultatea Artelor, aceea căreia orașul Îi datora faima sa de loc al libertinajului. La ce voia să facă aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
O poartă mare, largă precum poarta iadului, Încununată cu patru lei, care să Îi sfâșie pe cei care ar Încerca să o treacă cu forța. Dar mai bine ar fi fost să pună acolo patru balauri, ca strajă pentru acea văgăună infamiei. Bărbatul părea cuprins de o emoție violente. Pe neașteptate, Începu să cânte cu un glas răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu sunt tărâmul făgăduinței, ci văgăuna lui Lucifer! exclamă poetul pe un ton mâniat. — Și unde, altminteri, s-ar fi putut refugia prințul Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pari. Oamenii trec prin viață căutând să pară mai deștepți decât sunt și asta îi duce la pierzanie. Eu o fac pe prostul, dar sunt destul de atent la tot ce văd. Așa am descoperit un grup de cămile în fundul unei văgăuni, acolo unde nimeni n-ar putea să le vadă decât dacă vine pe sus, ca mine - făcu un gest caraghios cu mâinile, dând de înțeles că spusese tot ce avea de zis. Și care-i concluzia? Fratele tău și ostaticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din experiență că asta însemna întotdeauna pasul dinaintea unui inevitabil colaps renal. În asemenea împrejurări, nici un european nu și-ar controla ritmul cardiac, drept pentru care ar intra rapid în comă. După puțin timp, un strigăt lung și stăruitor străbătu văgăunile și, în aceeași clipă, Suleiman apăru pe o colină îndepărtată. Gacel își scoase turbanul, îl aruncă în aer și-l lăsă să cadă, fără nici cea mai mică intenție de a-l lua de jos, arătându-i în acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
infestate de o numeroase lighioane ce mâncau stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]