285 matches
-
aici la stână toate se fac singure, ca la tine la bloc. Vine nevasta și le deretică pe toate. - Nu ai atâtea ajutoare? - Măi Neculai, fratele meu! Aici dacă nu pui tu mâna, nimic nu iasă așa cum trebui. - Ei, lasă văicăreala și hai să ne apucăm de treabă, că ne apucă miezul nopții și atunci înseamnă că m-am mai grăbit degeaba. - Te-ai grăbit pe dracu, Neculai, d-aia te-a apucat noaptea pe drum, mai spuse baciul râzând în
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
craiule? Știi, am fost invitat de... Un derbedeu neînsurat, așa-i? Da, neînsurat. Sărut mâna doamna Ancuța!.. Domnule, dacă în clipa asta nu mergi cu mine, jur că ai să rămâi cu flecarul ăsta care-mi face capul calendar cu văicărelile lui, că mai frumos schelăplăie Ludovik. Vai de mine!... Mă cunoașteți? E și greu să te rețin, când tot cartierul te știe ca pe un cal breaz, că-mi vine să-ți iau chitara și să ți-o fac țăndări
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
el cu 16%, cu un TVA de 24%. Și ca un adevărat pensionar se mai și văicărește că de trei zile zace în boală și nu-i spune nimeni scoală. Ehei, omul acesta a lut-o cam de timpuriu cu văicăreala și după de abia trei zile de când a fost lovit de acest cancer numit de Băsescu, pensie, deja ar vrea să vină cineva și să-i spună: „Scoală băi Gheorghe, Vasile, Grigore, Ioane și omoară-i cu pietre pe acești
OMOR PREMEDITAT de IOAN MITITELU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348181_a_349510]
-
românilor. Cine îl atinge pe Eminescu, atinge fibra nației noastre. Moartea lui a însemnat renașterea noastră. Adevărata poezie începe cu el, el a fost Cristul care a descătușat lirismul din strânsorile înaintașilor, din ofurile și ahurile Conăcheștilor și Văcăreștilor, din văicărelile heliadiste, din versurile lui Bolintineanu și din poleiala versurilor lui Alecsandri. De la Eminescu încoace limba română a căpătat aripi de vultur, înălțându-se ca o imensă cetate imaginară în sufletul nostru. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: Eminescu-125 de ani de la
EMINESCU-125 DE ANI DE LA INTRAREA ÎN NEFIINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365476_a_366805]
-
când am plecat, v-am lăsat proști și săraci, vă găsesc și mai săraci și mai proști'' are consistență. Exprimă adevăr! Îndreptarea? Stă în a fi! Când omul va fi iar Om, sărăcia cu siguranță moare! Până una, alta, însă, văicăreli și zbatere? 28 02 2013 Nicolae Bălașa Referință Bibliografică: Despre prostie și sărăcie ca formă manifestă, articol de Nicolae Bălașa / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
DESPRE PROSTIE ŞI SĂRĂCIE CA FORMĂ MANIFESTĂ, ARTICOL DE NICOLAE BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351990_a_353319]
-
mea de a lua din existență inefabilul comunicării umane, care încălzește și mângâie cea mai rece și monotonă ploaie de noiembrie. Aș mai vrea să infirm frica de bătrânețe din cochetul refuz al femeii de a-și declara vârsta și văicărelile despre pierderea tinereții, pentru că eu cred că fiecare vârstă are simbolistica ei, bucuriile ei, misterele ei și mai cred în acel echilibru care face ca atunci când pierzi ceva, să câștigi altceva, care ține de o logică a universului, de ceea ce
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
jos ... și exemplele lui de fapte, senzații și trăiri autentice curgeau cu nemiluita, numai că el era un extremist din vocație, nu înțelegea calea de mijloc și acest lucru i-l reproșa Licurișca, însă dreptate avea și pînă la urmă văicăreala moșului și spaimele mele ne erau folositoare ca apa de ploaie. Cu toate astea, falsa dramă a unei vieți trăită inutil nu aveai cum să i-o scoți moșului din suflet și nu puteai să-i explici că își avusese
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
fată mare, poveștile ei secrete de dragoste, fărîma aia de sensibilitate feminină, speranțele ei de fericire blîndă la tinerețe, peste toate astea ploua cu grămezi de bani care ei îi provocau silă, pentru că erau numai ură neîmpăcată și speranță și văicăreală fără sfîrșit, un fel de tînguială în fața destinului, care o procopsise cu un bărbat ce dormea de-a-n-picioarelea și povestea de un secol aceeași poveste anostă cu acei turiști care s-au oprit să-l întrebe pe el în ce direcție
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
curajul de-a spune ce nu am spus până-ntr-o vreme decât îngerilor și asta doar dacă am fost convinsă că nu mă aude nimeni pe lume . Felul cum știu țăranii să primească moartea m-a uimit întotdeauna. Fără văicăreli, fără grimase. O respirare, atât. Un suflu care se stinge. Cu seninătatea celui care-L iubește pe Iisus și știe că-L va întâlni în clipa supremă. Țăranul îi spune fiicei sale, cu oarecare grijă paternă și cu umor vânos
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
scâncit strângând din dinți. Știa că nu‑i de glumă cu taică‑său. Îl cunoștea destul de bine ca să fie convins că ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel privea cu multă
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
venit însoțită de vreo prietenă (eu, cu gândul de a-l însura...că e cam vremea!). De povestit, așa, mai mult...povestim destul de rar. Am aflat doar că mama lui e recăsătorită și mai are un frate. Pentru că sunt “maica văicărelilor “, mi-a dat și el sfaturi bune, ori mi-a spus vorbe de mângâiere (când boceam prea tare, cu procesele mele interminabile). Acum, când am venit de la mare, cu enterocolită, mi-a trimis, mai ceva decât doctorița mea, indicații de
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
Aprinde, fă, lămpușul că eu mă duc la coteț.” “- Ești nebun, dacă-ți dau ăștia în cap?” “- Proastă ești fă, scăpai eu de glonț și crezi că mor acum la coteț, la mine în curte?” Și fără să mai asculte văicărelile nevesti-si, Ciodin, om dintr-o bucată , aprinse lampa și hotărât ieși din casă și cu pași grăbiți se îndreptă spre cotețul din fundul curții. Dar ca un făcut al sorții, focul ce se auzi în noapte, în curtea lui Ciodin
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
ca un drapel. Așa de tare mă azvârlise, că o sanda îmi sărise din picior și nu știam pe unde zăcea, dar cel mai trist era că trebuia să plec acasă să mă schimb. Uitasem că piciorul mă durea, pentru că văicărelile lui tataie adunaseră în jurul nostru toți copiii de pe malul gârlei și câțiva țărani mai curioși. -Ce te tot vaieți, tataie, ca o “muiere pe malul șanțului?” Te doare pe tine sau pe mine? l-am întrebat enervată. -Bre, da proastă
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
poate de ce îi arunca să mănânce și pleca mulțumit la el în coteț. Câteodată îi băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
scâncit, strângând din dinți. Știa că nu-i de glumă cu taică-său. Îl cunoștea destul de bine ca să fie convins că ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel privea cu multă
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
trimit la studiul permanent, adică la paideia ca mod de a trăi. Fără acest efort de a ne perfecționa prin studiu neîntrerupt toată viața, numit paideia, vom fi mereu în urma timpului pe care îl trăim înlocuind riposta cuvenită amenințărilor cu văicăreala păgubașului. Cu privire la amenințări Vom spune că ele se înmulțesc și sunt tot mai grave vizând mai ales dreptul nostru istoric la identitate. De multă vreme ni se mai frânge câte un colț de țară și pierdem tot mai multă populație
PAIDEIA* ŞI UNITATEA RELIGIOASĂ de GEORGE LIVIU TELEOACĂ în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358585_a_359914]
-
plâns la râs, la regrete și păreri de rău. În rugăciunile sale, de multe ori se uită în tavanul înalt al capelei având un dialog direct cu Maestrul lui care-l privea cu ochiul exigent pe discipol, urmarindu-i nepăsător văicărelile și rugăciunile; în tot acest timp Arhiepiscopul își cerea iertare pentru întreaga lume care își exprimase ignoranța și lipsa de interes la cursuri, la înțelegerea religiilor, la iubirea dintre oameni. „Noi stim acum, Mircea, ca tu esti undeva sus, deasupra
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
aici la stână toate se fac singure, ca la tine la bloc. Vine nevasta și le deretică pe toate. - Nu ai atâtea ajutoare? - Măi Neculai, dragul meu! Aici dacă nu pui tu mâna, nimic nu iasă așa cum trebui. - Ei, lasă văicăreala și hai să ne apucăm de treabă, că ne apucă miezul nopții și atunci înseamnă că m-am mai și grăbit degeaba. - Te-ai grăbit pe dracu, Neculai, d-aia te-a apucat noaptea pe drum, mai spuse baciul râzând
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
iar căzură în cenușa tăcerii. Ceața deznădejdii îi învăluia încet-încet și din liniștea apăsătoare izvorâră din nou suspinele și plânsetele celor din jurul focului. - Nu se poate, nene! se auzi o voce dintr-un colț mai depărtat de foc. Vă ascultai văicărelile și nu-mi plăcu. Trebuie să mergem la Moș Vreme! Trebuie să aflăm ce se toarce din caierul lui pentru noi! Și dacă vom afla o soartă nenorocită, o să-l rugăm să ne spună ce să facem. Nu se poate
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
de mare pentru a furniza acestor ecouri la respectivele texte de lege consistență și legitimitate, în sensul de a fi luate în calcul înainte de a fi puse în practică. În același timp, pe președintele Senatului, dl Călin Popescu Tăriceanu, asemenea văicăreli nu l-au impresionat. Ba a scos din dulap scheletul care bagă în sperieți țara și a emis posibilitatea unui război civil dacă s-ar organiza contramanifestații. Exact. Întrebat telefonic de către domnul Ion Cristoiu: „PSD si ALDE chiar nu au
„Păsărelele” din capul domnului Tăriceanu () [Corola-blog/BlogPost/339103_a_340432]
-
craiule? Știi, am fost invitat de... - Un derbedeu neînsurat, așa-i? - Da, neînsurat. - Sărut mâna doamna Ancuța!.. - Domnule, dacă în clipa asta nu mergi cu mine, jur că ai să rămâi cu flecarul ăsta care-mi face capul calendar cu văicărelile lui, că mai frumos schelăplăie Ludovik. - Vai de mine!... Mă cunoașteți? - E și greu să te rețin, când tot cartierul te știe ca pe un cal breaz, că-mi vine să-ți iau chitara și să ți-o fac țăndări
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342158_a_343487]
-
de a lua din existență inefabilul comunicării umane, care încălzește și mângâie cea mai rece și monotonă ploaie de noiembrie. Aș mai vrea s ă infirm frica de bătrânețe din cochetul refuz al femeii de a-și declara vârsta și văicărelile despre pierderea tinereții, pentru că eu cred că fiecare vârstă are simbolistica ei, bucuriile ei, misterele ei și mai cred în acel echilibru care face ca atunci când pierzi ceva, să câștigi altceva, care ține de o logică a universului, de ceea ce
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
știa de ce țipă, dar văzându-mă, că mă vait de durere la gură și aflând de la mama că am înghțit leșie, a început și ea să se “dea de toți pereții” (aici cu sensul de a se văita), alăturându-se văicărelilor mamei mele. Mătușa Marioara, cumnata mamei care locuia peste stradă, auzind țipetele din casa noastră s-a alertat și ea și a venit panicată la noi. Era o hărmălaie de nedescris. Nimeni nu știa ce să facă și dacă am
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
predea se lauda pe sine? Transfer făcusem către profesorul de psihologie, care în pauze sau când avea timp liber mă lămurea cum e cu toate conflictele sufletești, cu Oedip și cu vinovăția ce o trăiam... mai bine zis îmi asculta văicărelile... Pff.. Șoc am avut când acest ‘’mentor’’ dintr-o ceartă cu unchiul, în plină sesiune de comunicări, a început să dea cu pumnul în tablă ca un turbat. Ciudat a mai fost și atașamentul meu pentru un coleg, director de
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
cabană, cum era de așteptat, din dușman înverșunat am reușit să mi-l fac un prieten credincios. Pe moș Bursuc începuserăm să-l cunosc bine. Îmi povestise aproape toată viața lui, de mai multe ori. Îi țineam tovărășie deselor lui văicăreli despre reumatismul care-i șubrezise oasele de la picioare și multe altele. Uneori mai coboram pe la casele din sat dar, ziua, oamenii satului aveau nesfârșite treburi, așa că nu prea aveam cu cine să mai discut. Doar seara eram ocupat cu treburile
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]