338 matches
-
rostească nici măcar o vorbă de mulțumire și a șters-o ca fulgerul dezlănțuit prevestitor de furtună. Am înțeles imediat că am căzut în plasa pe care mi-am întins-o mie însumi, dar că n-are niciun sens să mă văicăresc, căci banii sunt pierduți. Oricum, mai aveam asupra mea destui bani care să mă scoată la nevoie dintr-o eventuală încurcătură financiară, așa că nu aveam vreun motiv de îngrijorare majoră. Am lăsat bagajul în cameră și am pornit să cutreierăm
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dumneata?“ „Fa-fac și eu o baie.“ Se scărpina după cap și la chiloți, te așteptai să scoată un kilogram de pește de-acolo. Milițienii îl lăsau în pace și se întorceau la noi: „Consumați băuturi alcoolice!“ „Nu, tovarășu’ plutonier!“, se văicărea Suciu, arătându-le sticla. „E suc, pe cuvânt de-onoare!“ „Buletinele la control! Amendă!“ Ne strângeau toate buletinele, mai puțin pe-al lui Cezar. „Domne, da’ luați-l și pe-ăsta!... Ce-aveți cu noi, n-am făcut nimic!“, protesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei, de-adevăratelea?“ „Exact.“, am admis. „Am verificat arhiva personală a lui Camil Petrescu, i-am citit articolele din presă, i-am controlat scrisorile personale prin biblioteci, arhive și depozite de carte. I-am răscolit și jurnalul, în care se văicărește că n-are bani și că-n vitrinele librăriilor tronează Cezar Petrescu. Toate demonstrează că tipul știa de poveste și n-a făcut altceva decât s-o transcrie. Nici măcar numele nu le-a modificat.“ „Bun. Să presupunem că lucrurile așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un vițel de-al bunicului Vitalian. „Ia zi, doctore, unde-ai fost ieri?“, l-a scuturat șeful jandarmilor. „Aici, la ferma boierului.“ „Așa. Și n-ai văzut nimic?“ „Dacă aș fi văzut ceva, v-aș fi zis imediat.“, s-a văicărit Leordeanu, „Da’ jur că n-am văzut nimic.“ „Bine. Ia zi, ce n-ai văzut.“ N-am înțeles dacă bunicu’ Vitalian i-a confirmat spusele (dacă zbura peste munți, cum povesteau unii, ar fi fost cam greu), dar jandarmii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toată povestea asta?“, am protestat, mai mult din curiozitate, decât din spirit etic. „Unde crezi că ar vrea? În exil? Mereu între două lumi? Dumneata unde te-ai dus? Îmi poți spune care e țara ta? Asta în care te văicărești acum tot timpul sau aia după care suspini, imediat cum treci granița? Unde ai vrea să fugi? În Olanda, Austria, Franța? Dar Maria? Cu mama ei, în Statele Unite? Ți se pare că există vreun loc pentru noi, un punct fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se pierdu În mulțimea din Piața San Marco. - Cine este acest om? Întrebă Alexandru, care Își dădu seama că fusese subjugat de senzația de forță și de liniște pe care o impunea necunoscutul personaj. - Ah, iertare, nebun ce sunt, se văicări Foscolo, nici n-am apucat să fac prezentările. Este un Înalt comandant militar, membru al unui ordin cavaleresc despre care se știu destul de puține lucruri, dar care se distinge prin semnul purtat de luptători: scutul și spada. Numele lui, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la orice! E de rău! Lăsă-l pe el, tată! insistă Avocatul. Fă bine și ascultă-mă! N-am cum să mă-nșel! Și iată de ce! Ții minte ce-a zis Horus, papagalul, până s-o mierlească? Păi, parcă se văicărea. Nu? Se aolea. Făcea încet, au, au... Ba a spus aum, l-am auzit chiar eu, când l-am culcat lângă Nae! intervine Vierme, care trăgea profesionist cu timpanul. Băi, Boss, vrei să te pumnăcesc? Tu nu știi ce se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mele de șifon pârlit. Senzația e că tocmai am câștigat un premiu pentru opera vieții mele. Cum ar fi, iat-o pe Miss America. Vino jos. Și genul ăsta de atenție eu încă-l ador. Dincolo de ușa dulapului, Manus se văicărește cum că simte miros de fum, și te rog, te rog, te rog să nu-l lași să moară. De parcă acum ar putea măcar să-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
femeia era adeptă a nașterii prin metode naturale practicată la St Luke. Brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă căruciorul nu foloseau niciodată marsupii pentru că le șifonau hainele. În loc de marsupii, Își luau câte-un căruț Porsche. Copilul, un băiețel, se văicărea și cerea să i se dea punga de chipsuri de la mama sa din mână. —Finn, nu primești până nu zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că ce are pielea lui, și ce mai crește pe sub ea. (Karli face semn la tâmplă cu mâna că e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la bărbată-tău, și de două ori te-ai pișat pe tine, și de puțit ai puțit mereu la cretinul de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pielea lui, și ce mai crește pe sub ea. (Karli face semn la tâmplă cu mâna că e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la bărbată-tău, și de două ori te-ai pișat pe tine, și de puțit ai puțit mereu la cretinul de bărbată-tău. Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la bărbată-tău, și de două ori te-ai pișat pe tine, și de puțit ai puțit mereu la cretinul de bărbată-tău. Dar în viața comună cu mine nu mai faci asta, scumpa mea Herta, la mine s-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să le bagi în cap onoraților domni nici o exagerare, Herta, trebuie să vorbești normal cu oamenii, Herta, ori îți ții fleanca, ori ți-o paradesc. (Herta se zbate) HASI: Acu' o să se pișe pe ea, cât de curând, că de văicărit, deja se văicărește. KARLI (o ține încă de păr): Ascultă Herta, la Karli nu se pișă nimeni pe ea. Pe un tip așa sensibil înlăuntrul lui cum e Karli l-ar răni tare adânc în interiorul lui dacă s-ar întâmpla
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în cap onoraților domni nici o exagerare, Herta, trebuie să vorbești normal cu oamenii, Herta, ori îți ții fleanca, ori ți-o paradesc. (Herta se zbate) HASI: Acu' o să se pișe pe ea, cât de curând, că de văicărit, deja se văicărește. KARLI (o ține încă de păr): Ascultă Herta, la Karli nu se pișă nimeni pe ea. Pe un tip așa sensibil înlăuntrul lui cum e Karli l-ar răni tare adânc în interiorul lui dacă s-ar întâmpla ca Herta lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lași!" se spune. A auzit povești despre fumători care s-au lăsat de mai multe luni și încă au o poftă disperată de țigară. E vorba de acei foști fumători veșnic nemulțumiți - s-au lăsat, dar își petrec restul vieții văicărindu-se cât le-ar plăcea să fumeze o țigară. A auzit de fumători care n-au mai fumat ani în șir, părând să ducă o existență fericită, dar care au aprins la un moment dat o țigară și au redevenit
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cutremura Olimpul. Și plînsului i se rezervă momente și cadre socio-umane speciale. O normă ar fi aceea a momentului în care îi este dat să se manifeste cu amplitudine și semnificație. Dacă individul suferă de o boală fizică și se văicărește de răsună satul, nefericirea lui este urmărită cu interes secundar, în măsura în care există speranța salvării: leacurile meșteșugite ale doftoroaielor. Dacă peste om dă moartea năprasnică sau o calamitate naturală peste sat, situația se schimbă fundamental. În mentalul celor vechi, moartea năprasnică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
creând o sursă nouă de valorizare a personalității bolnavilor respectivi. d) Bolnavii oligofreni: conștientizează și exteriorizează cu greu, mai ales simptomele obiective ale bolii (observație personală). În privința simptomelor subiective, se pot înscrie, uneori, în categoria bolnavilor “transparenți” (dintre a celor “văicăriți”) dar, de regulă, acuzele lor sunt monocorde, stereotipe. e) Bolnavii retrași, “distrați”, solitari Preferă să “sufere în tăcere” spre a-și păstra independența și a rămâne în lumea lor. Necesită o abordare limitată la a nu li se “tulbura” liniștea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-a umflat./ „Nu te plânge, nu te rage,/ Lenuța cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se stingea trestia în apă se spunea următorul descântec: „Plecatu Tincuța pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare/ Și s-a întâlnit cu diochitorii/ Pociturile, poteca poteilor, gios a trântit-o,/ Sânge din fața băutu-i-o / Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din fața băutu-i-o / Și ie s- o văicărit, s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să nu m-oi căina?/ C-am plecat de-acasă/ Grasă și frumoasă/ Și m-am întâlnit cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rămână Tinca curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce a lăsat’’. La descântecul „de păroaică” (mai puțin periculoasă) se foloseau aceleași produse ca la descântecul „de păr”, dar incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dar a fost prădat de leși. Cu ultimii trei galbeni a cumpărat o sanie și-o iapă de la un țăran, și-a ajuns, obosit și flămând, la acest han. O femeie de la care ceruse o ulcică de lapte s-a văicărit că nu are, deoarece "ni l-a mâncat Duca-Vodă". Apoi a ajuns în locuri pustii și a pierit într-o râpă. Istorisirea Zahariei Fântânarul este ultima povestire din volum. Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Mârza, ca să găsească
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dom’le, să spună cât l-a ținut legat și cât l-a bătut. Și dă-i bocete și dă-i văicăreli. „Aoleu, iertați-mă, iertati mă că am fost prost, că nu mai fac, aoleu”... Și tot așa se văicărea Voinescu, de ziceai că-ți rupe inima, dom’le. Și ce i-au făcut, dom’ șef?, întrebam noi curioși, provocându-l. Să vezi. Stai nițel. Că aici e frumos. Mi-l pune pe Voinescu să se dezbrace în pielea goală
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]