184 matches
-
care ne-ai povestit matale și nici caii lui tataie... Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă... Atât! Cu ce muncim pământul pe care-l vom primi? Ha! De aia te vaieți tu, muierce ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu cu tata, tu cu ăl mic, cu mă-ta... și mai plătim oameni le recoltat... - Iartă-mă, tată! Nu arăm cu brațele, cât am fi noi de vânjoși... Iar tataie..., tataie
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
se înțelegeau foarte bine. Vasile a fot mohorât foarte mult timp. Nu a mai zâmbit și nu a mai râs în nicio împrejurare. Nimeni nu putea ghici ce se petrece în sufletul său. Nu a plâns și nu s-a văietat nimănui. Inima lui era împietrită. Nu a mărturisit niciodată, dar și-a respectat tatăl necondiționat și și-a iubit mama mai mult decât se iubea pe sine, poate mai mult decât își iubea copiii și nevasta. Gavrilă a fost aproape
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
său, s-au apucat să taie și ei porcul. Când a vrut Ignat să dea cu securea în capul porcului, nimerește pe tatăl său și-l omoară! El, ce să facă? L-a omorât, l-a omorât!... Începe a se văieta că a greșit de și-a omorât tatăl?!” Această greșeală este de fapt cea care a dat voie manifestării unui nou și puternic ritual de sacrificare, practicat în pragul de înnoire a timpului, înainte de Crăciun. Moartea părintelui este cea care
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378421_a_379750]
-
un târziu, bunica îl întrebă pe Milan: - Dar turcul acesta cine este? - Este Ismail, pe care l-am crezut camaradul meu de oaste! Dar, iată, venise aici în țara noastră să-mi dea foc la casă! - Iertare, bunule Milan! se văieta jalnic, în limbă străină, Ismail. Nu știam că e casa ta. Puteai să-mi iei viața, dar te-ai îndurat de sufletul meu! Milan veni la nefericitul turc, îl îmbrățișă, apoi îi zise: - Te iert! Dar să nu mai dai
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
fost pârâți, prigonitorii i-au legat... În lanțuri pe părinții fetei, la Militina, i-au mutat Iar pe frumoasa Chiriachi, legată-n Nicomidia La Galeriu s-o convingă, să lepede Ortodoxia Cu toiege, pân' la moarte, bătută...nu s-a văietat Și Credința ei cea Dreaptă, o clipă n-a ajutat Au dat-o lui Ilarion (în Bitinia Dregător) Venit ca s-o judece, în capiștea idolilor... Printr-o Minune din Ceruri, Pământul s-a cutremurat Și a murit Ilarion ; iar
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
trebuie cuțit! Dacă am febeu amu, Nu-mi mai trebe nici iahu. Bun îi și la sănătate, N-ai când să te doară-n spate, Că de când îs io “amic”, Nu mă doare mai nimic! N-am când a mă văieta, Că trebe a comenta. Delele și lelele! Țurai! Muierea mă sâcâie, Să mă duc după ceie. -Lasă-mă nevastă-n pa` Că am de clicat un “ba”! -Atunci îi mânca doar zer, Laicuri, taste și pixer! Citește mai mult Țâpurituri Fbțurai
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
trebuie cuțit!Dacă am febeu amu,Nu-mi mai trebe nici iahu.Bun îi și la sănătate,N-ai când să te doară-n spate,Că de când îs io “amic”,Nu mă doare mai nimic!N-am când a mă văieta,Că trebe a comenta.Delele și lelele!Țurai!Muierea mă sâcâie,Să mă duc după ceie.-Lasă-mă nevastă-n pa`Că am de clicat un “ba”!-Atunci îi mânca doar zer,Laicuri, taste și pixer!... XVI. CORA, de Aurel Lucian
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Când flatați de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor, Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau, Nici un om nu e, cum poate fi de rău... Lilia Manole ... Citește mai mult Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi,Cerul ni se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Frunzele- mpietrite macină tăcerea.Stai aici în mine, frunză, ca de piatră,Inima prin toamnă la tine să străbată,Pasămite, noi cu toamnele vorbim,Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim. Când încărunțesc copacii până mor,Toate se opresc, se vaietă, de dor, Si cand geme timpul, în nisip și - n hau,Nici un om nu e, cum poate fi de rău...Lilia Manole... VII. TOAMNĂ RUGINII, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016. Rugina toamnei în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
clopotul de pe punte. În difuzor se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
în lucruri (o mașină, de pildă), totdeauna vei fi înșelat. Psalmii spun: „Fericit cel ce crede în Domnul”. Ori: „Nefericit este cel ce-și pune încrederea în om”. Omul e ca o salcie lângă ape. Se îndoaie, se frânge, se vaietă, plânge. Nu te poți sprijini pe salcie, pentru că te vei îndoi și tu. Cineva mi-ar putea spune: dacă ești în apă și te agăți de o creangă de salcie, aceasta te poate salva. Poate. Numeroase au fost prilejurile când
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371152_a_372481]
-
avea cu tatăl sau, l-a privit în ochi și i-a zis cu severitate: - Vasile... indiferent cum a fost tata socru la viața lui, ți-a dat șansa la o viață, de care acum nu ai motive să te vaieți. A crescut 13 copii, nu i-a fost ușor, fapt pentru care era imposibil să nu greșească. Îți fac bagajul... și dacă vrei să mai ai trai cu mine, mâine pleci la Slobozia. Vasile s-a recules, și-a dat
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
său, s-au apucat să taie și ei porcul. Când a vrut Ignat să dea cu securea în capul porcului, nimerește pe tatăl său și-l omoară! El, ce să facă? L-a omorât, l-a omorât!... Începe a se văieta că a greșit de și-a omorât tatăl?!” Această greșeală este de fapt cea care a dat voie manifestării unui nou și puternic ritual de sacrificare, practicat în pragul de înnoire a timpului, înainte de Crăciun. Moartea părintelui este cea care
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
se revărsau în toată camera „alo-uri” foarte nervoase. Moș Ion luă calm receptorul și spuse blajin: Tu ești, bă, Iliuță, tată? Ce te-a apucat, bă tete? Tocmai când îmi veni băiatul acasă? Cî-mi spuse Mihai. Începi să te vaieți tocmai când suntem ocupați. Nu înțelegi că veni băiatul cu nemțoaica lui? Au și o fetiță, bă. O dulceață bucălată. O mănânci de drag. S-o auzi cum gungurește nemțește... Danke, danke. Și tu?.. Mă bucur, bă, mă bucur...Da
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Cu roți roșii și-un refren, Murmurat prin jgheaburi: Unde ești, te duc te-aduc, Cântă să m-adoarmă, Să mă simt un fel de cuc, Însă fără alarmă. Cand și când, la ore fixe, Să sune țignalul, Să mă vaiet cu prefixe C-am luat personalul. Să apară controlorul, Biletul să-mi ceară, Eu să fac pe călătorul Adormit în gară. Și atuncea, indignat, Să tragă semnalul, Să m-azvârle maniat, Să urc singur dealul. Să mă lase într-o
FĂRĂ ȘINE SAU PERON de DORA PASCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369281_a_370610]
-
de Vasile Alecsandri, ne pot da mai multe informații privind înțelesul în limba română (și turcă) a termenului chief la mijlocul secolului al XIX-lea : Un arap de la Fez, care călătorește cu noi [pe vapor], pătimește de boala mărei și se vaietă, invocând pe Alah ! Mă apropii de el și îl întreb turcește : Chief ioc ?... El se mânie și îmi întoarce spatele. [...] Apoi [după masa de prânz] ne suim pe terasa locantei pentru ca să bem cafeaua și să ne facem chieful. Cine a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
condus de un anume Mustafa, care absolut întâmplător era ginerele vizirului. Prima reacție a postelnicului este de disperare (știrea era teribilă) zgomotoasă: „Iar Costandin postelnicul, bunul creștin și vrednic de slujbă, el deacă înțelése de aceasta, mult plânse și să văieta pentru săraca țară, cum să-și piarză légea și sfintele biserici să să facă meceturi turcești”. Căută apoi, cu febrilitate, un sprijin, prilej pentru autor să-i sublinieze, retoric, izolarea și, prin transfer, caracterul sublim al demersului: „Și-și căuta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa e firea. E insuportabil să te vaieți întruna. Sau poate nu-mai durerea se transformă? E mai puțin zgomotoasă, mai interioară? Nu cred. Desigur, pierderea unui copil roade continuu pe o mamă. Totuși, de nu înnebunește în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ceea ce pierduse, gelozia cătând o răzbunare împotriva celuilalt, toate la un loc - și e imposibil de a face o discernere pentru a vedea partea fiecăruiadintre aceste instincte. În timpul reântâlnirii eram halucinat. Disperarea cea mai cumplită, când nici nu te mai vaieți, iar unui străin i-aș fi făcut impresia de cârpă, răspunzând la vreo întrebare naiv, dispărând și apărând fără nici un sens. Deci prea lipsit de voință ca să nu mă întorc la Ioana de îndată ce s-a ivit ocazia. Ce-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochii la Carla dându-i de Înțeles, În mod sigur, nu se va lăsa sacrificat prea ușor. Igni odată și proptindu-se În coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea la femeie În mod agresiv...! Făcu unele mișcări ondulatorii alunecând din mâinile fetei, proiectându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că Măria-mea îi mulțumește! (Împăratul își apucă în mâini capul și începe să-l clatine a durere.) Of, of, ai, ai, ai... Cotoșman: Te doare capul, Măria Ta? Împăratul: Care cap?...(Nedumerit) Cotoșman: Capul Măriei Tale, văd că te vaieți! Împăratul: A, da... capul meu, că bine zici, mai am și cap, dar nu mă doare, mă supără. Cotoșman: Ce capul? Împăratul: Nu! Coroana de deasupra! Cotoșman: Păi de ce n-o sco’I, dacă te supără? Împăratul: Cum s-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mă lasă în mizerie, te rog a-mi mări pensiunea și a-mi trimite și o sumă mai mare, cu care să-mi plătesc datoriile, așa cum se cuvine fetei iubitoare și iubite a nobilului Hallipa." - Ce idioată! Ce păcătoasă! se văieta Lina. 90 Lenora, liniștită în aparență, întinsese scrisoarea lui Doru, care, deprins cu înțelepciunea ei din tot timpul din urmă, luase lucrul ușor si căutase să se sfătuiască cu Lenora dacă trebuie să-i trimeată bani, supărat de aluziile la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și starea inimii, mai ales, te opreau să necăjești o biată bolnavă, pe care ideea plenarei o ucidea. - Se pierde moșia! Se pierde tot! Eu mor dacă plec! 97 Fecioarele despletite, Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora așa de mult la moșie! Doru, când o auzea, plângea și el. Își adora nevasta, și pe cit îl costa de mult paraponul pe care i-1 arăta, pe atât îl mișca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dezastrul a tot ce crease în jurul ci prin amor și ambiție. De când sfâșiase, la plecarea lui Mika-Le, dantela hainei de casă, sentimentul distrugerii crescuse, cuprinsese în ea tot. Se distrugea pe ea, pe ceilalți, locul, timpul, simțirile. Lina acum se văieta că, în primul entuziasm al succesului obținut, nu vorbise nimic de găzduire. Doru credea sigur că vor locui la ea. La Elena, cum era firesc, nu vrea Lenora. Și Rim. . . Mai ales că nu puteai ști cât durează.. . In adevăr
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]