186 matches
-
un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l asculte. Pe urmă, cum țigla n-a căzut nici după o lună, lui Julius Zimberlan începu să-i fie frică pentru întreaga sa familie, iar lumea se obișnui cu bietul țicnit. "Vă dați
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de mine. Însă dup-aia am intrat la Karen Millen, și tocmai puneam pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit să mă reped până pe Fulham Road și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sparge rândurile vrăjmașilor, le scapă printre picioare și fuge uitându-se drept și numa-nainte, fuge până dă de un loc singuratic. Aici s-așază, stins de oboseală, să-și liniștească cutremurul membrelor, să-și lingă rănile și să se vaiete discret de durere. Somnul se capătă mai ieftin decât hrana și deocamdată i-e mai trebuincios; truditul trup se încolăcește binișor, închide ochii triști și adoarme oftând greu din afund”. Dumirit acum de ce îl citea pe Caragiale și ce anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
om crud, fără inimă, mai ales când era vorbă de dat banul, pe care, e drept, nici nu-l avea, în cele câteva zile care au urmat, tot timpul a țipat și l-a înjurat, poruncinduăi să nu se mai vaiete, să fie bărbat, nu muiere, de râsul satului, și cum boala nu pleacă în urma unei asemenea comportări ale celor din jur, viața lui Neculai s-a terminat doar în cât eva zile și în mari chinuri fizice și sufletești. Mai
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un mic spectacol din această altercație, s-a ridicat de la lunga masă pe care o prezida și, urmat de câțiva dintre „bătrâni”, s-a retras în biroul său, unde, după mărturia lui Croh din cartea amintită, a început să se vaiete că „Breban i se cacă în cap... de ce trebuie Breban să mi se cace în cap!”. Trec peste eleganța expresiei, nu mă-ndoiesc că, strict privat, Stancu, care altfel era un ins violent uneori, dar extrem de manierat, în ultimii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne, cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spitalizat după ce o schijă dușmană i-a betejit ambele picioare, acolo în lazaretul de campanie potolea cu cântecele lui, dorurile de plaiuri natale, suferințele tuturor camarazilor, vremelnic internați cu el. Când Lae Nițului începea să cânte, nici-un rănit nu se văieta, pentru că frumoasele lui cîntece, frumoasele lui melodii alinau suferința și desființau durerea. Maria Schiopu, cunoscută în sat sub numele de Măriuța Nițului, nimeni alta decât fiica lui Lae Nițului, născută la 1906, măritată cu Octavian Schiopu, a moștenit darul compoziției
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
el să doarmă. Robby își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care urcă scările, zise el. Ceva îmi zgâria ușa. Conform spuselor lui Robby, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-a spus că fusese zgâriat. Am vrut ca Miller să repete asta. - Fusese atacat de acest animal și după aceea a ajuns să creadă că devenise animalul care îl atacase. - Cum se poate una ca asta? Aproape că mă văietam. Cum e posibil? Ce tot vorbești? Iisuse Hristoase... - Domnule Ellis, nu cred că ți-ar mai veni ușor să râzi de mine dacă o persoană posedată de un spirit demonic te-ar fi aruncat la vreo zece metri și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la o astfel de sumă de bani l-am asigurat că da. Dar aș fi acceptat să plătesc orice sumă de bani pentru că tocmai descoperisem urmele de pași tivite cu cenușă în jurul patului meu de hotel, care apăruseră în timp ce mă văietam în separeul de la Dorseah Diner (apăruseră de nicăieri), apoi am văzut urma unei mâini pe pernă și aproape că am făcut o nouă criză și -am jurat că nu mă voi întoarce în casa aceea, însă Miller mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părea că sună coolișor de tot. O repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu să deranjează să piardă zece minute cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fel, chiar că nu știam pă unde să scot cămașa. Da' și așa, treaba-i nasoală la maxim'. E vorba de cin'zej' dă mii bani lichizi. Și dă unde, tată, pă criza asta?" "Hai, mă, dacă și tu te vaieți de criză..." "Și normal că mă vaiet. E vorba dă bani cash, dă bani care trebuie dați jan-cote. Poc-poc, i-ai decartat pă masă." "Și cizej' dă mii te-a făcut pă tine?" "N-am, mă, lichid pă mine, tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să scot cămașa. Da' și așa, treaba-i nasoală la maxim'. E vorba de cin'zej' dă mii bani lichizi. Și dă unde, tată, pă criza asta?" "Hai, mă, dacă și tu te vaieți de criză..." "Și normal că mă vaiet. E vorba dă bani cash, dă bani care trebuie dați jan-cote. Poc-poc, i-ai decartat pă masă." "Și cizej' dă mii te-a făcut pă tine?" "N-am, mă, lichid pă mine, tu nu-nțelegi? E și criza asta nenorocită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
țină ocupat, Își petrecea timpul făcându-și griji pentru ziua de mâine. „SĂ strângem banii, că Într-o bună zi n-o să avem ce mânca“ era tema lui favorită. „De ce nu ești și tu un copil ca toți copiii ?“, se văieta el adesea În momentele când ajungea la vreo ananghie cu mine. Adina Dabija 50 Janet mă exasperase ca tată, dar, privit prin poezie, am des- coperit un lucru extrem de simplu și de frumos : Janet putea fi iubit ! Pentru că el de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un om În vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. la Început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care Îl Întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca Într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau Întotdeauna Îndesate). Speram ca până la urmă să reușesc să-l convertesc pe Ducu la o lume care să-i redea tinerețea pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Iser, unele mult gustate de cititori. Ilarie Chendi s-a străduit să facă din V. l. și a. o tipăritură vie și atractivă, găzduind numeroase polemici, discuții, dispute, dar și cronici rimate ce vizau mai ales „Sămănătorul” (Jalnică tragedie, Ce te vaieți, Scurtule?, Populare), pe Mihail Dragomirescu (N-are școală!) și pe A. C. Popovici. Majoritatea cronicilor rimate îi aparțin lui Victor Eftimiu. În ceea ce îl privește pe Chendi, el poartă un război continuu cu adversari dintre cei mai diverși: cu N. Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
condus de un anume Mustafa, care absolut întâmplător era ginerele vizirului. Prima reacție a postelnicului este de disperare (știrea era teribilă) zgomotoasă: „Iar Costandin postelnicul, bunul creștin și vrednic de slujbă, el deacă înțelése de aceasta, mult plânse și să văieta pentru săraca țară, cum să-și piarză légea și sfintele biserici să să facă meceturi turcești”. Căută apoi, cu febrilitate, un sprijin, prilej pentru autor să-i sublinieze, retoric, izolarea și, prin transfer, caracterul sublim al demersului: „Și-și căuta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
satisfacție; scaun; scîrbă; semnal; sentiment neplăcut; senzație de nesuportat; senzații; sex; sfîrșit; singurătate; slăbiciune; spate; de spate; stare; stare rea; stimul; stomac; pe suflet; suportabil; surdă; suspine; tare; trai; traumă; traumatism; tăiere; tăietură; tăiș; trădare; trăire; trece; trist; trupească; văicăreală; văietat; văitare; victimă; vis; zgîrîietură (1); 772/242/82/160/0 dușman: inamic (129); prieten (96); rău (92); ură (57); răutate (34); invidie (24); om (16); amic (10); om rău (10); aproape (8); manele (8); prost (7); răutăcios (7); rival (7
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
admitem că pe domnia-sa l-ar durea, de pildă, burta și că ar chema un medic. - D-le doctor, mă doare burta... sînt bolnav! - D-le cugetător, nu ești bolnav, fiindcă te poți văita. Ba dimpotrivă; cu cît te vaieți mai mult, cu atît ești mai sănătos! Ce părere ar avea confratele meu despre acest medic? (...) Al doilea argument al talentatului meu confrate: Nu există criza de libertate, de care se plîng scriitorii A, B, C, fiindcă scriitorii X, Y
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
afară și vechimi cu zgomote de ceară în dulceața fructelor târzii. Vei găsi ascunsă într-o zi. Omagiu postum violoncenistului Radu Aldulescu E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape și nu e nimenea pe-aproape ca să mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și timpul nu ne mai încape. Cu-o mână ne închide pleoape, cu
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
la altul piatra cum un melc. Neîndemînatec Neîndemînatec simțămîntul ca un ochi ce caută Lumea la Răspîntii în loc de-a căuta doar Răspîntiile. Și iar începi Și iar începi să te-ndoiești și iar să crezi și iar să te vaieți ca și cum ai suprapune două frunze ale aceleiași plante ori două pagini ale aceleiași cărți ca și cum ți-ai suprapune sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu te-ai mira că se potrivesc oarecum. Confort în față mușuroaie de cărămizi în spate
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
o singură dată. Trebuie să știi, în primul rînd, să lauzi, să vorbești de bine tot ce se poate vorbi de bine - deci și regiunea - ca pe acest fundal să poți veni eventual cu critica. Nu poți numai să te vaieți și să critici în sinea ta, așa cum am fost obișnuiți, de nevoie, în țară. Menținerea echilibrului psihic obligă la acte pozitive ca recunoașterea și lauda. De cîte ori văd o emisiune menită să exalte o regiune, mă simt profund diferită
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]