371 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SEARA DE AJUN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă uit cum ninge-n vălătuci De fulgi amestecați de vânturi. În casă-i cald, trosnesc butuci Și-n aer se propagă cânturi. E zvoană de la clopoței Și voci de urători prin sat, Venite de la prichindei Care colindă pe-nserat. În seara blândă de Ajun, Ei dau
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
spun amin, pornind apoi. Pocnesc din bice, trag buhaie Și se urnesc în jos pe cale. Printre nămeți cu hărmălaie, Coboară ulița spre vale. Se pierde în ninsoare cântul, Mai arde focul în butuci, Pe sub ferești aleargă vântul, Rotind ninsoarea-n vălătuci. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Seara de Ajun / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1454, Anul IV, 24 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
ceții ce-nvăluia abisul, Visam? Era aievea? Nici azi n-am înțeles. Lumina sângerie - târziu apus de soare - Se prelingea pe arbori și picura pe drum. Eu îmi târam cu greu pașii prin satul care Se pregătea s-adoarmă sub vălătuci de fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-au amintit de mine, cel din copilărie, Și mă strigau pe nume, pe cel demult plecat. Dar drum aveam în față
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
-o. Din ele izbucnesc efluvii de bucurie. O bucurie apropiată de ingenuitatea copilăriei, în care fiecare a visat la soarele său crescător. Căci pictorița este un om care iubește viața, exprimându-se în această formă de descătușare a trăirilor din vălătucul unor norme care, eventual, i-ar putea constrânge înțelesurile. Subiectul fiecărui tablou este reprezentat, în felul lui, de tot ceea ce, zi de zi, ne înconjoară. Oameni; Natură; Flori; Edificii - esență de mândrie; Portrete - prinos de admirație și recunoștință. Într-un
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
la umărul meu, dar nu avea nicio putere să mă apărare, nici măcar pentru ea. Până am ajuns la locuința aflată în apropiere, în câteva minute, s-a pornit o ploaie torențiala. Norii coborâseră foarte jos, acoperiseră tot cerul forfotind în vălătuci mari. Orizontul s-a întunecat și au început descărcări elecrice puternice, foarte spectaculoase, zguduind pământul și văzduhul. Ne-am dus pe terasa, ne-am luat prosoapele pe noi ca pe niște halate și, așezați în fotolii confortabile, am privit la
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Lumină-i doar la vatră. Copacii s-au albit de tot Și drumu-i sub zăpadă. La streșini țurțuri cât un ciot Sunt grei și stau să cadă. În sobe pline cu butuci Doar focul mai cuvântă, Iar sus, pe case, vălătuci De fum spre cer se-avântă. Din înălțimi cad fulgi de nea Și-n dans se prind zglobii, De parcă n-ar fi iarnă grea Pe sat și pe câmpii... Referință Bibliografică: IARNA LA SAT / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IARNA LA SAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359558_a_360887]
-
pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic; fără instalații de apă, canalizare, electrice sau încălzire B.1. Clădire cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic; cu instalații de apă, canalizare, electrice și încălzire (condiții cumulative) B.2. Clădire cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte
NORME TEHNICE din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298327]
-
din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic; cu instalații de apă, canalizare, electrice și încălzire (condiții cumulative) B.2. Clădire cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic; fără instalații de apă, canalizare, electrice sau încălzire C.1. Clădire-anexă cu cadre din beton armat ori cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate
NORME TEHNICE din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298327]
-
exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic; fără instalații de apă, canalizare, electrice sau încălzire D.1. Clădire-anexă cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic; cu instalații de apă, canalizare, electrice și încălzire (condiții cumulative) D.2. Clădire-anexă cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice
NORME TEHNICE din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298327]
-
cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic; cu instalații de apă, canalizare, electrice și încălzire (condiții cumulative) D.2. Clădire-anexă cu pereții exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic și/sau chimic; fără instalații de apă, canalizare, electrice sau încălzire (10) Pentru tipul clădirii, cod rând 02, 05, 08, 11, 14, 17 și 20, cel care corespunde semnului grafic "*" în registrul
NORME TEHNICE din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/298327]
-
ce leagă contraforții ascunși ai pereților. Naosul nu are abside...” 6. Ibidem, p. 28. „...jos temelia e din lozbe mari piatră în care s-au așezat stâlpi puternici de stejar împletiți cu nuele de corn, peste care s-au pus vălătuci de ciamur, pământ cu pietriș și paie, bine presat, până la acoperiș și pentru ca clădirea să reziste în fața intemperiilor naturii s-au căptușit pereții cu scândură.” Sursa: Cronica cercetărilor arheologice din România Editor: INP Pentru mai multe detalii fotografice accesați site
Cronica cercetărilor arheologice din România – Raport Schitul Zimbru, Bursucani-Bălăbăneşti () [Corola-blog/BlogPost/340019_a_341348]
-
mare poate valoarea și expresivitatea scrierii. Exercițiile de stil literar sunt în fapt radiografii ale unor stiluri de existență. Galeria de stiluri de existență reține unele dintre cele mai relevante figuri ale lumii românești, nelipsind cele ale lumii mondene, „cu vălătuci, ifose, damfuri și fitze”. Sunt urmărite înainte de toate forțele interne ce mișcă angrenajul stilului ce face nota distinctă a unei formule existențiale. Organizarea adresării este aceea a scrisorii publice îndreptate către o persoană și aflată la dispoziția tuturor. Radiografiile epistolare
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
ultima nebunie Gândea gândul că s-ar întoarce acasă Simțea deja căldura însoțirii cu uitarea Dar nu era decât delirul înghețului. AROME DE IARNĂ Ninge ascuțit și aspru în vârtejuri de vânt Peste mirosul lemnului verde proaspăt despicat Înfășurat în vălătuci de cenușă Amestec de lumină și întuneric La porțile vraiște ale dimineților Diamante rănesc privirea în răgazul amiezii Din albul țintuit cu săgeți de soare O moină plăpândă însoțește amiezile Cu aromă de piele tânără spălată de ploaie Cerul în
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
cel mult să tacă pentru câteva ore. Dacă liniștea nu presupune neapărat absența sunetului, solitudinea nu înseamnă absența oricărei ființe din jurul tău, ci mai degrabă o întoarcere către interior. Intimitatea e ca timpul, când n-o ai, îți faci. Prin vălătucii de abur, în bazinul pietros au intrat și alți bărbați alături de mine, la fel de tăcuți, încruntați și invizibili, făcându-mă să mă undui ca o trestie în valurile pe care le-au făcut până și-au găsit locul. Evrika!, mi-am
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
RĂDĂCINI Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Crește iarbă, cresc copacii Urca iedera pe poarta Urca roșia pe-aracii Puși de tine mai ieri, tata! Crește iarbă, cresc copiii Crește dorul vălătuci Urcă-n marginea câmpiei Și se-agață prin uluci Crește iarbă, crește frică, Urcă-n noi fără oprire Că nu mai păstrăm nimica Sub a timpului zidire Crescui eu, crescu și iarbă Urca până’n cer la tine Îți aud
RADACINI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377374_a_378703]
-
închipuire, O lâncezeală-a minții, un coșmar, Amestec lamentabil în iubire Al unui gând de pe un alt hotar. Cu sufletu-mi deschis, privindu-mi drumul, Întreg tabloul mi-a părut un fals Ce-a dispărut îndată, ca și fumul, În vălătuci rotindu-se în vals. Nici maluri nu erau, nici depărtare, Căci râul meu era, acum, izvor Din care, amândoi, cu încântare, Sorbeam cristale de uitări de dor. Referință Bibliografică: Cristale de uitări / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CRISTALE DE UITĂRI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377403_a_378732]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > JOCUL FULGILOR DE NEA Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului De două zile cerul și-a ascuns surâsul în spatele vălurilor fumurii. Norii îngrămădiți vălătuc deasupra satelor au alergat bezmetici în ultimele două zile mânați până la epuizare de harapnicul vântului mânios, care răsculat contra nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
cât de demnă-n căderea-plutirea ce-I încheagă Lui Crist - minunată - citirea! TOAMNA VIEȚII privesc în gol - și golu-i singur plin: căci năvălesc într-însul vechi icoane mustrări și amintiri - chip de suspin și-atâtea remușcări - acuma vane... trăiesc în vălătucul de imagini și mușc din pâinea unor vremi trecute dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini ce pasc „cândva”-u-n ieslea zilelor pierdute... degeaba tot frămânți - în gol - văzduhuri: nu se întorc la maluri triste duhuri ...ocean necumpătării e
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
mult de mers, vreo patru ceasuri până la satul acela cocoțat pe coasta unui deal, cădea pădurea pe el, acum toamna mai răzbeau oamenii cu un tractor ceva, dar iarna când venea viscolul cel mare se așezau de-a curmezișul drumului vălătuci de zăpadă înalți de trei patru metri pe care nimeni nu se încumeta să-i înfrunte și dacă nu erai gospodar să ai tot ce-ți trebuie pe lângă casă, ăla erai. Erau opt bărbați și două femei. Bărbații erau cam
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
sezonului de vânătoare îmi mai curățam armele, mai făceam câte un cartuș iar privirile mi-au fost atrase de niște vrăbiuțe zburdalnice care se hârjoneau pe o creangă din dreptul ferestrei mele și urmărindu-le cu plăcere joaca, ba și vălătucii de nori albi care se hârjoneau pe cer sub adierea calmă a vânticelului de vară târzie, m-am pomenit la un moment dat că, dus pe meleaguri trecute cam de multicel și răsfățat de scumpe și duioase amintiri descoperite cu
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CUIBURI Chiar dacă a venit, stă tot ascunsă, Pitită printre merii și sub nucii, Din care cuiburile-și pierd toți cucii Și pomii iar sunt văduviți de frunză. Când vântul își pornește vălătucii, Pădurea-i tot la fel de nepătrunsă, Iar vara, cu nectar și miere unsă, E-un anotimp sub răstignirea crucii. Și totuși, raza-i încă ne răsfață, Cu strălucirea sa și cu căldura, Când ni se-așează, blândă, peste față, Vădindu-și
CUIBURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375604_a_376933]
-
aceluia ceva care-i mersese la suflet... da! Părea un strigăt! Ca un nume! Îi plăcuse, luându-l să fie al său! Scor-bu-ră! Scor-bu-ră! zgudui cele două lumi vorba repetată. Și când rostise fără să știe ce-nseamnă cuvântul, amintirea vălătucilor de aer dintre el și om îl împresurase cu miresme de apă-fier-tare, de scoarță putredă de copac, de pământ aspru, fărâmicios, umed... Și atât îi plăcuse, încât l-adusese acasă ca pe-o adevărată și minunată pradă! Fiindcă dintre toți
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
PE CERUL CĂ UN ȘEVALET Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Natura-i pictor în lumini la ora dimineții, Cănd cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții. Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motive Să se închine soarelui sosit la tratative. Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele, Curg raze albe pe pământ în linii paralele. În aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
lor mișcătoare, făcându-l să arunce iscoditoare căutături în jur. Până se hotărî la primii pași, trecu ceva. Nu-i era ușor, căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]