3,007 matches
-
Din imaginea-mi ce-o văd și-n ale văzduhului, Tind cum n-aș de putea-o trăi, n-aș nădăfui, Dacă tot puful vieții de mi s-ar burzului.. Dacă pentru ea n-aș trăi..! Precum între ale tale văluri de frumusețe, Pentru ale tale sunete de drăgustețe, Dintre a cuvintelor ce-ți înțelepțite, Sunt între ale lor înțelesuri răsucite.. Că ești frumoasă ca un buchet de zâmbete, Grațioasă mai precum însoritele sâmbete, Prea de zâmbetele ce-n inima-ți
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1417609448.html [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
Ajung la capăt și privesc cu ochii plini de rouă Grădina fermecată, ce-aș dărui-o vouă... Secunda de pe urmă s-a prefăcut în sunet! Ceru-ntunecat strigă cu-al său tunet Și-alungă vis adânc, care mă-nvelise In văluri sclipitoare și doruri nestinse... Aud șoapta Secundei, ce vrea să mă trezească. Simt razele de soare cum vor să mă-ncălzească. Abia acum pricep, că totu-a fost doar...Vis. Cu ochii plini de lacrimi mă-ntorc din...Paradis! D.
ŞOAPTA SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Soapta_secundei_doina_theiss_1370796077.html [Corola-blog/BlogPost/346277_a_347606]
-
viguroase, ca în poezia „Dorința”: Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ Să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz ... Iubita îi apare gingașă venind parcă dintr-un dulce vis, în poezia „ Atât de fragedă ... Atât de fragedă te-asemeni/ Cu floarea albă de cireș,/ Și ca un înger între oameni/ În calea vieții mele
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_si_dragostea.html [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
nor Și cum pierde fecioria-n Prima zi făcând amor. Și visa luna nebună C-o să facă nuntă mare Și va fi cu-adevărat Mireasa ruptă din soare. Și vedea deja cum nunii, Cerul naș iar marea nașă, Îi așează văl din stele Și din ceață de mătase. Și vedea valsând nuntașii Și cinstind vin din cristale, Iar pe mire cum o soarbe Și străluce ca un soare. Și-și imaginase luna Sub cerul cu stele mii, Soarele-i va darui
NEBUNIA LUNII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1464278897.html [Corola-blog/BlogPost/378931_a_380260]
-
mine un sărut. Te-ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr-o doară
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1456380180.html [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
716 din 16 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Primordiale De ce totdeauna trebuie să fie O apă Un foc Cerul, pământul Și văzduhul acesta amețit De neliniștea zborului? Cum să fie înțeleasă Povestea aceasta În care o melancolie aspră Își țese văl din incertitudini, Somnambule deznădejdi? Neașteptate amintiri Incendiază Arogante trădări Că urci sau cobori, La fiecare treaptă simți Golul. Că realitatea Nu este ceea ce vedem Că viața noastră E întreținută de cuvânt Ce e Adevărul? Adunătura plebee din Agora Înțelegea capcanele
PRIMORDIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Primordiale_elena_armenescu_1355674110.html [Corola-blog/BlogPost/351719_a_353048]
-
scenariu, un spectacol-surpriză cu mai multe teme și subiecte combinate și prezentate, în funcție de structura onorabilei asistențe. Irina, responsabila localului, își descoperi și ea talente de dansatoare. Intervenea în spectacol numai la momentele culminante, în dansuri pasionale. Îmbrăcată în veșminte și văluri creatoare de mister, avea grijă să nu i se dezvăluie identitatea, menținând suspansul până la sfârșitul spectacolului. Evident că au fost clienți de vază care au dorit s-o cunoască pe misterioasa sirenă, însă Buhăianu le spunea tuturor că asta-i
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446221872.html [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
plîngi după el , nu poți dormi? Mulțumește Lui Dumnezeu că te-a scăpat de el și bucură-te ! Fii înțeleaptă! Și am început să rîd. S-a uitat lung la mine și încet , încet ,parcă i s-a luat un văl de pe creier și timid a început să zîmbească, luminîndu-i-se fața definitiv.De atunci , de cîte ori mă întîlnea, femeia îmi zîmbea larg. În timp ce vorbeam cu această femeie , mi-am adus aminte de romanul „Obeliscul negru”, pe care l-am citit
SA-ŢI PLÎNGI VĂDUVIA? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sa_ti_plingi_vaduvia_lucia_tudosa_fundureanu_1374462333.html [Corola-blog/BlogPost/365256_a_366585]
-
Moș Crăciune, dacă vii și pe la noi, să-mi aduci te rog Bătrâne, pe tăticul înapoi...”. Viața de astăzi, individuală și socială, cu problemele ei materiale copleșitoare, ne îndepărtează uneori de adevărata viața spirituală, aruncând între materie și spirit un văl întunecos. Sărbătoarea Crăciunului fiind o sărbătoare a sufletelor noastre, oamenii dau la o parte acest văl, Crăciunul să devină, în fiecare an, Sărbătoarea Bucuriei, când Cerurile se leagă de Pământ, când fiecare dintre noi redevine copil prin curățenia gândurilor și
CRĂCIUNUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1482542636.html [Corola-blog/BlogPost/344817_a_346146]
-
Viața de astăzi, individuală și socială, cu problemele ei materiale copleșitoare, ne îndepărtează uneori de adevărata viața spirituală, aruncând între materie și spirit un văl întunecos. Sărbătoarea Crăciunului fiind o sărbătoare a sufletelor noastre, oamenii dau la o parte acest văl, Crăciunul să devină, în fiecare an, Sărbătoarea Bucuriei, când Cerurile se leagă de Pământ, când fiecare dintre noi redevine copil prin curățenia gândurilor și își deschide sufletul către Domnul, cu credință și iubire. Să uităm în aceste zile ale Sărbătorii
CRĂCIUNUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1482542636.html [Corola-blog/BlogPost/344817_a_346146]
-
așez la masă, cu bucatele ce au sosit Eu am venit cu pasul grăbit, deși am obosit. Stau și privesc printre cerurile albe, Iar gurile lupilor mă îngheață, Iubirea ta răzbate prin ușile sparte, Tu m-ai privit și prin vălul necunoașterii ce s-a ivit, O inimă caldă mă-nvăluie iarăși Prin ceasurilor noastre răzbate atâta mister, În zorile zilei iarăși ai pornit la praznicul din cer, Unde dorurile pier. ÎNGERUL TOAMNEI Îngerul toamnei străveziu din cer coboară, Din umărul său
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de odinioară, ca românii să înțeleagă că ei sunt daci și să îndrăznească să declare că numele pământului lor este Dacia? Poate fi schimbat numele unei țări? În cazul Daciei, câștigul este incomensurabil, de vreme ce noi ne întoarcem la origini, ridicăm vălul uitării de pe un popor civilizator în Europa și ne dăm seama că abia în felul acesta suntem noi înșine, popor demn de a fi admirat, și nu o copie. După aceea, nu ne-ar mai rămâne decât, printr-o viziune
(REVISTA) DACIA ETERNĂ de IOAN PĂUNESCU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioan_paunescu_1398126565.html [Corola-blog/BlogPost/347882_a_349211]
-
morții avusese iată o formă atât de domestică, prietenoasă și aparent tentantă. Se produsese cumva, pe nesimțite și negândite, acel flash de licăriri ascunse ce așteptau să irumpă lumină clară și nețărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” și să-i expunem dedesubturile și întunericul ungherelor care ne țintuia într-un șir consistent de interogații și răspunsuri. Auzind eu că pot da de necaz cu o astfel de carte „la vedere”, am „chitit-o”-n pod, era
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/Inceputurile_lecturii_si_cum_iti_vine_pofta_de_ea.html [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
viața dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale,cum subliniază Angelo Jacomuzzi,rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului,ca reminiscență a unei divinități ce a rupt vălul și a tangențiat cu lumina oamenilor.Fiind masca poetică a unei ieșiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esențial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_poetic_european.html [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
în istorie.Autenticismul profesat de Floarea Cărbune și Mihai Cătruna au suprimat orgoliile intelectualismului, ei caută miezul prin despuieri succesive al frumosului.Lirica din pictură și vibrația sufletului în poezie se constituie în istoria iluziei ce vede frumosul trup prin vălul aurorei. Privită în față, atât pictura, cât și poezia care se mulează ca o mânușe pe “mâna “ ideilor trasmise de autori, cu ochii dilatați de lumina culorilor și a metaforelor, realitatea apare sacralizată, înfășurată în aburul frumosului policolor: “Pe creste
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_culorilor_in_alchimia_versurilor_al_florin_tene_1356252104.html [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
Izvor de trăire-n dorință.Dorință de viață,dorința de-a fiNăscute din verdele scos la luminăDin albul zăpezii,ce într-o ziTopitu-sa ca sunetul într-o surdină.Verdele crud irumpe peste noiîn suflete și-n gând,în amintiriUn văl de bucurie se-mprăștie în ploiPe chipul tău și-al meu plin de iubiri. Se simte-n aer cânt de primăvară, În noi un verde crud de-odinioară....
FLORENTIN DUMITRACHE by http://confluente.ro/articole/florentin_dumitrache/canal [Corola-blog/BlogPost/369671_a_371000]
-
să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar fără ca să mori! ” ( Adrian Botez - „Taina Florii”) AL
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399208006.html [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA M-ai așteptat, știu bine, în fiecare seară Și-ai întrebat de mine pe fiecare stea, Ai întrebat și luna când norii o-nfășoară În văluri diafane, ca fulgii moi de nea. M-ai așteptat, știu bine, în nopțile de veghe Și-ai întrebat și vântul de mine, unde sunt, Ai întrebat și marea la câte mii de leghe M-a dus, pe ce limanuri de
PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1427717931.html [Corola-blog/BlogPost/340986_a_342315]
-
fanteziei... Un spirit aspirant la o viață armonioasă într-o realitate relativă. O fereastră deschisă spre infinit... spre orizonturi necunoscute...acolo, unde există tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Închid ochii, mă transpun în vorbe nespuse trecând ușor prin vălul timpului spre clipa de nemurire. Viața..o scenă de film, o secvență dintr-un scenariu imprevizibil scris de o mână invizibilă, în care fiecare dintre noi este pe rând...figurant, actor principal, regizor, scenarist sau simplu spectator. Uneori, teatru de
CRED ... SPER ... EXIST ... RESPIR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Credsperexistrespir_camelia_constantin_1356265375.html [Corola-blog/BlogPost/351582_a_352911]
-
absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Amintiri nevolnice de Nelu Preda Te-aș alunga din debaraua mea Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte slabă, infantilă, Țesută ca un văl de alagea. Infimă e distanța dintre noi, Enormă-i cantitatea de cuvinte, Ți-am ascultat atâtea jurăminte, Păcatele nu-ți spală mii de ploi. Privesc uimită zidul de tăceri, Facturi ce sunt supuse amânării, Ești exemplarul cras al delăsării, Furându
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1461497326.html [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâșiată și îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe se ridicau spre cer, dezgolind copacii și lăsându-i la locul lor. În sat picura mărunt și noi treceam cu cizmele prin apă. „Aici, ba nu aici, mai încolo!” În
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_0.html [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
mă prăbușesc, Sau mă salvezi din naufragiul În valuri aspre, ce-mi lovesc Însinguratele crâmpeie Din sufletul de împrumut, Abandonat azi pe-o alee A vidului necunoscut. M-alinți, mă cerți... Mă redescopăr, Urmându-ți pașii, zi de zi. Cu vălul muzei mă acopăr, Pierzându-mă în reverii. Și-n ceasul care o să vie, Tu-mi vei fi leagăn, cer sau scut, Lumină blândă - poezie, Ești zborul meu spre absolut! (Din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință
REFUGIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1470417119.html [Corola-blog/BlogPost/379090_a_380419]
-
mâncării pentru care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică. Fără să mi se mai coloreze albul ochilor cu forță în nuanțe de roz bombon lăcrimos. Ajuns la fața locului și am fost cuprinsă de un văl de duioșie. Am descoperit că, fără fumul care să îi învrăjbească, lupii sunt în stare să se pupe cu mieii bine mersi. Mi-a venit să le strâng în brațe pe cele trei femei necunoscute care fumau și sporovăiau în
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste by https://republica.ro/orasul-nu-mai-fumega-ultima-noapte-de-razboi-intaia-noapte-de-dragoste [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
neutrinice lumina își frământă Leviathan neantul cu armura sa de zală În viduri lente, aripa-i o lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale Leviathan oceanul plin
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Leviathan_2_mihai_condur_1331501245.html [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i
FEMEIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1467044500.html [Corola-blog/BlogPost/377949_a_379278]