239 matches
-
de incontinență narativă, autorul dezlănțuie o sarabandă evenimențială care omoară prin inflație de semnificații cruda frumusețe din prima parte a romanului: Laur fuge cu banii și cu țiganca, începe revoluția din decembrie 1989, Relu revine la București, Andrei reușește, în vălmășagul revoluției, să treacă granița, Relu dă, pe baricade, de Ortansa, ziaristă la „Dreptatea”, care cade însărcinată, Relu își vede publicate romanele, primește, ca și A., un premiu al Uniunii Scriitorilor, după care evadează la Constanța, unde-i află pe Laur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii!...
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogicoprofesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin vălmășagul vieții și al vremii !”... Evocări: Paul Constantinescu, profesorul lui Alexandru Mânăstireanu ... Cu urmași, cu prieteni... Din cauza aceasta simt tot mai mult seară de seară, mai ales, la ora odihnei de la prânz și activitatea de peste zi, relativ terminată, cum ne aduna
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
personifice pe urmăritor. Desigur, urmăritorul apare uneori în persoană, la intervale precise de timp, calculate astfel încât amenințarea să persiste. Într-o asemenea zi - de prezență în carne și oase -, ochiul celui urmărit îl receptează pe urmăritor ca pe un amețitor vălmășag de apariții și dispariții: iată-l în fața casei, citind ziarul; apoi în tramvai (măcar că în stație nu l-ai zărit); la coborâre, dispare. La un moment dat - când intri sau ieși din brutărie sau vreun alt magazin, sau când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în manifestările publice ale celor mai întreprinzători. Iar aceste conflicte, care au încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai grăbiți să distrugă decât să construiască, cei care cred că ar putea să aducă puțină lumină, cei ce
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dedicația (pentru copiii săi) care însoțește volumul Zile trăite: "Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieții mele decât vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul lumii? Răscolindu-le filele, veți găsi aproape în fiecare rând întreg gândul și sufletul aceluia ce v-a încălzit de la leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețele ce veți culege din ea să vă călăuzească mereu pe calea cea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
împreună cu voi, întreaga țară! ZILE TRĂITE (1903) Copiilor mei Cui aș putea mai bine să închin această carte care cuprinde descrierea celor mai frumoși ani ai vieței mele, decăt vouă, iubiților mei copii, chemați a intra pe urma mea în vălmășagul lumei? Rescolindu-i filele, veți găsi aproape în fiecare rănd întreg gândul și sufletul aceluia ce v-a încălzit de la leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețile ce veți culege din ea să vă călăuzescă mereu pe calea cea dreaptă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu tărie steagul sus, neprihănit, Ș-ai pus pieptul în vremi grele, și-ai pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șarpele pe gâtul Țării, despre care crede că-i este datoare cu ceva. Casa Regală, instituție care nu există decât în mintea rătăcită a celui care a fost pus rege de Ion Antonescu, și a unor vagi umbre distilate de vălmășagul istoriei, și a câtorva mai tineri, regaliști din snobism, nu și-ar da atâta cu stângul în dreptul dacă o samă de apelpisiți și apelpisite de pe la toate televiziunile nar promova cu aplomb găunos și păgubos, pe majestatea-sa, regele Mihai și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
percepute din unghiuri diferite. De pe pământ, viziunea este aceea a copilului, care, înălțând ochii spre cer, vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la început până la sfârșit 4. Așadar, întregul operei poetice va fi tratat ca un ghem incandescent; nu se caută nicăieri un fir, precum în mitul Ariadnei, pentru a ajunge la celălalt capăt. Munca nu și-ar avea rostul cuvenit, iar vălmășagul existent în întregul torsului său ar duce la ceea ce Eminescu însuși n-ar fi vrut, căci un scriitor genial se prezintă într-un raport de perpetuă egalitate cu sine, nu prin situarea la același nivel a etapelor creațiilor sale, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pe de altă parte, deși invidiam gândăceii pentru lipsa lor de probleme, dinaintea mea se ridica un mare semn de întrebare. De fapt vălurea un noian de asemenea semne și n-aș spune că mă puteam orienta prea clar prin vălmășagul ăsta de incertitudini și variante. Mai că aș fi oftat și eu ca virtuoasa Cateluța, dar nu prea-mi ieșea ca lumea nici măcar actul ăsta. Ce era de făcut? Urgențele foamea, de exemplu le rezolvasem. Dar mai departe? Puterea obișnuinței
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da' nimic", face moșul cu un aer gânditor. Da' acasă la tac'su l-ai căutat?" Întrebarea Anicuței a căzut asupra mea ca un fulger. Aoleu, tata! Vai de mine, la el, săracul, nu mă gândisem. Fusesem luat de tot vălmășagul ăsta de evenimente care mai de care mai neobișnuite, și acum eram într-o situație absolut imposibilă. Ce să fac? Cum să-i explic situația în care mă aflu? Că doar nu puteam să-i scriu pe un bilet ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
țânc mai mititel se băgă și el să se ițească printre doi băieți mai mari sticlindu-i a curiozitate ochii, până unul dintre ei îl repezi brusc de căzu drept în fund în noroiul galben și cleios al toamnei târzii. Vălmășagul vocilor creștea necontenit. - Mai sus piciorul nea Lupău - Ne Lupău, dă și din cap așa ca ursul, altă dată făceai mai frumos. Joacă acum că de băut ai să bei după aceea. Omul acela de statură mijlocie, cu sprâncenele-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din spatele hambarului vechi dar trainic, făcut din bușteni întregi, încheiați după un meșteșug acum uitat. Dădu colțul și se așeză comod pe prispa de lemn a hambarului. De aici se vedea totul fiind partea cea mai de sus a gospodăriei. Vălmășagul acela aiuritor, muzica și zarva oamenilor, culorile pestrițe ale nuntașilor aproape îl amețiră fără să fi băut măcar ceva. Îl văzu pe fratele său la masa ceea, pe mireasă nu o putea vedea la față fiindcă el era undeva în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Înfrângerea camarazilor săi, porni cu o mică forță de treizeci de călăreți pentru a asigura protecția lui Ieyasu. Ajungând În acel loc, unde-și găsi seniorul luptând În mijlocul unei Încleștări disperate, sări de pe cal și o luă la goană spre vălmășag, mutându-și lancea În mâna stângă. — Ce... ce-i aici? Violența asta nu vi se potrivește, stăpâne. Întoarceți-vă la Hamamatsu! Retrăgeți-vă, stăpâne! Și, Înhățând zăbala calului, Îl Întoarse În loc, cu mare dificultate. — Jirozaemon? Dă-mi drumul! Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vedea. Împresuratu-m-au cu muri de fier și de arama. O Miel 100 Al Domnului învesmîntat în hainele lui Lúvah! puține știi Despre Eternă moarte, că mergem toți spre Moartea cea Eternă, Spre-al nostru Caos Dintru Început, în vălmășagul cel minat de întîmplare de destrămate Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii65. Îndurerat sînt Pentru că iubesc, căci Eu am fost iubire, dar ură se trezește-n mine, 105 Și Urizen, care era Credință, certitudine 66, s-a preschimbat în Îndoială
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
singur susținîndu-mă să pot ca să văd lucrurile toate sub picioarele-mi? Or, eu, căzînd prin a' Stihiilor minuni, iute căzînd, 200 Crezut-am poate să găsesc un Capăt, o lume sub nimic, De unde-n jurul și-n afara acestui sumbru vălmășag să pot călători. Cînd mă aplec în jos, capul plecîndu-mi-l jos în adînc, Totu-i în sus, pe orice cale-aș apuca-o; Însă atunci cînd Un Vîrtej, ce-n înălțimi ia naștere cu truda și tristețe și grijă 205
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Enitharmon cîntînd cadențe-alinătoare peste vînt; Fire-omenească iau ei în crîncena-ncleștare, unde în groaznică durere Ceață după ceață de fiare haitele se sfîșie-ntre-ele, făcînd ca să răsune tare 115 Ale cîntării instrumente; și ceață după ceață, în chipuri omenești, ei Mînă-ngrozitorul vălmășag pînă ce bătălia se sfîrșește; cei ce rămîn Se-ntorc în chinuri și cumplite spasme la starea lor de fiara; Căci monștrii Elementelor, Lei sau Tigrii-ori Lupi246, Fac să răsune cu tărie-asurzitoarea muzică pe care Los și Enitharmon o Inspiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Au devenit ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile lor fiind pierdute, statura Tremurînd și slabe, o fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc și-ntunecate lacrimi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc și-ntunecate lacrimi Căzut-au jos, și-ntunecate chipuri ale bucuriei amestecate cu durere și cu disperare 30 Trupurile lor în ale Universului ruine-s îngropate Se-amestecară-n vălmășag. Cine-i chema-va oare din Mormînt? Rahab și Tirța tare se jelesc în vîlvătăile sălbatice; se-abandonează Mistuirii. Cărțile lui Urizen cu zgomot groaznic se desfac; încolăcitul Șarpe Al lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în umbrele Grădinii Valei Unde impresiile Disperării și Nădejdii apururi se însuflețesc În flori, în fructe și în pești, păsări, jivine, nori și ape, Tărîmul îndoielilor și-al umbrelor, al dulcilor iluzii, al ne-ntocmitelor speranțe. 380 Nu mai vedeau îngrozitorul vălmășag al universului în sfărîmare. Nu auzeau, nu vedeau, nu simțeau tot vălmășagu-ngrozitor, Căci după voie rătăceau, năuntru-nchiși, în sfericele simțuri. Și cei de pe-Așternuturi îi văzură, în visele lui Beula, Cum se-odihneau din vastul groaznic seceriș universal, 385
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de frig, și ei și caii. Dar furia asta se învenina sub loviturile neașteptate ale oștirii române. Cătau să-și stăpânească firea, să nu cadă în vreo cursă, să nu-și dezorganizeze rândurile de bătaie. S-a iscat totuși un vălmășag de nepovestit. Mulți ieniceri și spahii cădeau răpuși de sulițele, săgețile și buzduganele românilor, venite de pretutindeni. Dar și iataganele otomane secerau cu nemiluita vieți românești. Cumpăna victoriei înclina tot spre Soliman Pașa. Atunci Ștefan Vodă a dat semn buciumașilor
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
jur. Loveau fără milă și fără cruțare. Coiful, buzduganul și sabia lui Ștefan cel Mare Și cum, pe atunci, de obicei artileria deschidea lupta, Soliman și toată armia lui s-au înspăimântat: au crezut că moldovenii abia acum încep bătălia. Vălmășagul a devenit așa de groaznic, de haotic, încât marea mulțime a turcilor apărea nu ca o certitudine a victoriei sperate, ci, mai degrabă, o primejdie pentu soarta fiecărui turc în parte. Se brânceau unii pe alții în smârcuri, în troiene
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]