237 matches
-
difuze, frenetice, stârnindu-i simțurile, germinându-l cu fiorii iubirii, încă neclari, pentru o iubită ireală, plutind pe o pânză de vis: „Te simt.../ Îmi presari în gând/Petale de trandafir/îmbibate cu parfum suav de lumină” („Vis”). De fapt, vălmășagul de trăiri și simțiri nu este decât un amestec de vis și realitate, mai degrabă o realitate plutind pe pânza viselor, unde poetul o „întâlnește” pe iubită, zugrăvind-o cu nuanțe mirifice, culese tot de pe tărâmul visării: „ochii tăi, ocean
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
inimii tale îl făcea să pară mic./ Ți-am dăruit o stea/dar părea o scânteie din aura ta de lumină...” În final, arunc o privire de ansamblu pe această salbă aurie de poeme, să deslușesc torsiunea firului tematic prin vălmășagul misterios al trăirilor și simțirilor poetului adolescent. Câtă frumusețe dureroasă în zbuciumul sufletesc, asemenea zbaterii fluturelui, dornic să iasă în atmosfera plină de lumină, culoare și parfum de floare! Încerc să înțeleg nuanțele schimbătoare ale acestui fir tematic: -nedumeriri și
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
toate calibrele masacrară tot ce prindeau. Alte categorii de minoritari intrară în conflict. Situația impunea măsuri din partea statelor. Poliția interveni cu tancuri, tunuri, mitraliere și alte categorii de arme despre care se știa că nu sunt în dotarea lor. În vălmășag au fost arse și câteva moschei, iar chipul profetului ajunse pe garduri sub formă de glume proaste. Evident se mai formă un front, cel islamic, din toată lumea. Aici a fost nevoie de intervenția unor forțe armate reunite și astfel conflictul
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
moare de scleroză a cordului, boală moștenită de la mama lui. Ocazie pentru autor, ca printr-o stranie coincidență (sarea și piperul cărților vizitate de succes), s-o readucă în prim plan pentru ultima dată pe nefericita Lara, cea care, în vălmășagul acelor vremi de tristă amintire, pierduse urma fetiței concepută cu doctorul Jivago, și care - în fața catafalcului - îl roagă pe descurcărețul Evgraf s-o ajute ca să-i dea de urmă. Ceea ce chiar se întâmplă, ne spune Epilogul, în timpul celui de-al
UNUL DINTRE EROII DE REFERINŢĂ AI LITERATURII DE REZISTENŢĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344382_a_345711]
-
mamei și ajutorul Angelei. Căuta mici cuvinte din care să-și construiască speranțe, argumente și scuze, cu care să lupte împotriva suferinței, care creștea, ca un nod mare ce i se pusese în gât, și o strangula. Fu trezită din vălmășagul gândurilor de Ionuț, care intră vijelios în rezervă, strigând plin de bucurie: - Mami, nenea Gabi mă ia cu el, mi-a promis că mă plimbă cu bărcuța! Vii și tu cu noi? Te rog, te rog frumos! Văzându-i entuziasmul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
și teritoriale a țării pentru satisfacerea intereselor celor care, direct sau indirect dețin din umbră controlul absolut asupra tuturor măsurilor adoptate ori în curs de adoptare ca atare. La ora târzie din noapte când reușesc să mă desprind din teroarea vălmășagului de așa zise știri disperate furnizate constant de jurnaliștii care au scăpat de mult controlul asupra existenței unor eventuale ori posibile soluții necesare ieșirii României din acest marasm și într-un târziu mă dezmeticesc brusc cu privirea ațintită undeva în
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat, măturând totul în calea lor, așa cum le
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Articolele Autorului În mine zace noaptea plecării tale și zâmbetul din zori al lumii prefăcute, inima-mi tăcută, ce n-a știut s-asculte, fără să rupă pragul săpat între noi. Când bate ploaia-n geam cu degetele ude, în vălmășagul gândurilor surde, timpul ce-a curs se cere înapoi. Tu ai plecat în noapte, eu în zi, ne căutăm de-atunci întruna și nu putem ca soarele și luna pe-același cer albastru străluci. Referință Bibliografică: Pe același cer / Cristina
PE ACELAŞI CER de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373394_a_374723]
-
voturi / articol->cititori / articol I. PREA DEPARTE, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016. Dacă nu-nțelegi a mea tăcere, cum să-nțelegi ale mele cuvinte? Când nu mai simt nici o plăcere și trec prin vălmășaguri de suspine... Vreau să trăiesc fără să mă prefac că nu mă doare apusul prelungit, și că-n miez de noapte aud: tic-tac... Cenușăresei visele i s-au șubrezit... Că-n viața asta n-am folosit toată cutia de creioane
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
începe cu mine însămi, chiar de mâine să fiu singură, așa nimeni nu mă va putea răni... Citește mai mult Dacă nu-nțelegi a mea tăcere,cum să-nțelegi ale mele cuvinte? Când nu mai simt nici o plăcereși trec prin vălmășaguri de suspine...Vreau să trăiesc fără să mă prefaccă nu mă doare apusul prelungit,și că-n miez de noapte aud: tic-tac...Cenușăresei visele i s-au șubrezit...Că-n viața asta n-am folosittoată cutia de creioane colorate,că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
mai sus mă sui/ Cu atât mai jos mă împing norii/ Până la urmă iubirea e norocoasă/ Când nu te temi de nimic/ Nu e rușine să visezi/ Știi asta, bunul meu prieten/ O ceată de chinuri/ Și un gând profetic/ Vălmășag/ Mă aduc la tine/ Deși te-nvelești în cuvântul tău/ Fă-mi o bucată de loc/ În poezie”. Indiferent spre care stea te îndrepți, fiecare având dramul său de noroc/nenoroc, nu poți să nu îți pui obiectual și cred
UN DEMERS NECESAR ÎNTR-UN EXCURS DELOC ÎNTÂMPLĂTOR PRIN GRĂDINILE MINŢII DE DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374753_a_376082]
-
răzbunare; Austro-Ungaria ar fi paralizată, prin gingașele ei interese de pe Adriatica și prin proiectele asupra Salonicului, de cătră Italia; Rusia ar rămânea deci din nou stăpână pe sorții Orientului. Pe noi nu ne turbură atât amestecul nostru, poate neînlăturat, în vălmășagul general, și mai puțin ne turbură încă soarta patrioților cari mai prin reversibilitate, plătită înainte, mai prin directorate de bancă și de drum de fier, [î]și pregătesc bani albi pentru zile negre, spre a zbura în toate părțile la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vedea. Împresuratu-m-au cu muri de fier și de arama. O Miel 100 Al Domnului învesmîntat în hainele lui Lúvah! puține știi Despre Eternă moarte, că mergem toți spre Moartea cea Eternă, Spre-al nostru Caos Dintru Început, în vălmășagul cel minat de întîmplare de destrămate Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii65. Îndurerat sînt Pentru că iubesc, căci Eu am fost iubire, dar ură se trezește-n mine, 105 Și Urizen, care era Credință, certitudine 66, s-a preschimbat în Îndoială
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
singur susținîndu-mă să pot ca să văd lucrurile toate sub picioarele-mi? Or, eu, căzînd prin a' Stihiilor minuni, iute căzînd, 200 Crezut-am poate să găsesc un Capăt, o lume sub nimic, De unde-n jurul și-n afara acestui sumbru vălmășag să pot călători. Cînd mă aplec în jos, capul plecîndu-mi-l jos în adînc, Totu-i în sus, pe orice cale-aș apuca-o; Însă atunci cînd Un Vîrtej, ce-n înălțimi ia naștere cu truda și tristețe și grijă 205
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Enitharmon cîntînd cadențe-alinătoare peste vînt; Fire-omenească iau ei în crîncena-ncleștare, unde în groaznică durere Ceață după ceață de fiare haitele se sfîșie-ntre-ele, făcînd ca să răsune tare 115 Ale cîntării instrumente; și ceață după ceață, în chipuri omenești, ei Mînă-ngrozitorul vălmășag pînă ce bătălia se sfîrșește; cei ce rămîn Se-ntorc în chinuri și cumplite spasme la starea lor de fiara; Căci monștrii Elementelor, Lei sau Tigrii-ori Lupi246, Fac să răsune cu tărie-asurzitoarea muzică pe care Los și Enitharmon o Inspiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Au devenit ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile lor fiind pierdute, statura Tremurînd și slabe, o fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc și-ntunecate lacrimi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc și-ntunecate lacrimi Căzut-au jos, și-ntunecate chipuri ale bucuriei amestecate cu durere și cu disperare 30 Trupurile lor în ale Universului ruine-s îngropate Se-amestecară-n vălmășag. Cine-i chema-va oare din Mormînt? Rahab și Tirța tare se jelesc în vîlvătăile sălbatice; se-abandonează Mistuirii. Cărțile lui Urizen cu zgomot groaznic se desfac; încolăcitul Șarpe Al lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și cu Rațiune, în ordine-n jurul Pămîntului mărșăluiesc, văpaie de văpaie. Din sîngele-nchegat și din golita hruba Pornesc nainte tremurînd ființe milioane în vîlvătăi de foc al minții, 90 Scăldîndu-și mădularele în luminoasele vedenii ale Veșniciei. Dincolo de-Universalul Vălmășag, dincolo de Polul cel mai depărtat Unde-ale lor vîrtejuri lucrarea-și începeau, acolo stă O stîncă-Îngrozitoare departe-n Miazăzi; ea fost-a părăsita cînd Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah311. 95 Pe-această stîncă zăcea veștedul cap al Omului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în umbrele Grădinii Valei Unde impresiile Disperării și Nădejdii apururi se însuflețesc În flori, în fructe și în pești, păsări, jivine, nori și ape, Tărîmul îndoielilor și-al umbrelor, al dulcilor iluzii, al ne-ntocmitelor speranțe. 380 Nu mai vedeau îngrozitorul vălmășag al universului în sfărîmare. Nu auzeau, nu vedeau, nu simțeau tot vălmășagu-ngrozitor, Căci după voie rătăceau, năuntru-nchiși, în sfericele simțuri. Și cei de pe-Așternuturi îi văzură, în visele lui Beula, Cum se-odihneau din vastul groaznic seceriș universal, 385
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să fie mai mult decât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca și asupra oricărui iubitor de istorie românească, tocmai acest "mileniu al tăcerii" exercită o adevărată fascinație! Această atracție inexplicabilă provine din dificultatea de a da un răspuns la întrebarea: cum au putut comunitățile umane daco-romane (românești) să supraviețuiască în vălmășagul migrațiilor, timp de zece secole?! Ne gândim, mai ales, la perioada cea mai dramatică, mai riscantă și mai întunecoasă din istoria neamului nostru, cuprinsă între 602-970. Cum au trăit autohtonii (românii) în acest interval de 350 de ani? Pe bună
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
târziu din alte părți. Aceasta a fost posibil, deoarece noi am trăit, până în secolul al VII-lea, în continuitate fizică și sufletească cu patria noastră mamă, italo-illyrică. Pârvan încheie astfel aprecierile sale față de creștinismul daco-roman: atunci când am fost lăsați în vălmășagul barbarilor slavo-turanici, după 602, în secolele VII-X, noi nu eram niște copii, ci un popor romanic, creștin, viguros, încă tânăr, dar deplin închegat. De aceea, coloniștii daco-romani n-au pierit, ci au dăinuit și s-au înmulțit, extinzându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cancerului). În Creanga de aur, trecerea viitorului „decheneu” Kesarion Breb prin cetatea imperială îl pune la încercare prin iubire și este prilej totodată de a cunoaște, de a vedea, cu ochii mai treji ai „străinului”, amestecul de fast și putreziciune, vălmășagul de patimi, viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază, Își caută scăpare În fugă. Fricoșii târăsc pe eroi. La pod se Înghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă și-un vălmășag de nu mai știu Încotro să se miște. Sinan, Îmbrâncit, cade de pe pod și-și rupe dinții. Un supus Îl ia În spate și-l scapă. Soldații și Pașa fug laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În mâinile românilor, care
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pun viața lui într-o învederată primejdie. Între acestea toată oastea sa se desface într-o fugă deplină și Mihail, nemaiputând spera îndreptarea spre bine a bătăliei, cu ochii plini de lacrimi și împins de tovarășii săi, se retrage din vălmășagul luptei smulgîndu-și părul cu desperare, asemenea viteazului Agamemnon din Iliadă. Din fericire inamicul, sub impresia eronatei păreri că {EminescuOpXIV 150} din partea romeilor s-ar fi pregătit prinzători viclene și i s-ar fi pus curse, găsi de cuviință a desista
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]