1,093 matches
-
nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. Poezia orfică este cathartică inițiind în nemurire. Lucrul acesta îl împlinește prezentul etern poetic. Căci scrie Pindar: Numai cele frumoase se cuvine să le arătăm oamenilor", deoarece "cine înfăptuiește frumosul, arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie". În armonia lucrurilor nepieritoare se păstrează ceea ce voi atinge cu strunele". Cugetarea înaltă își află calea în Verb și astfel devine Adevăr peren. Secvențele de prezent etern devin tezaurul Aducerilor aminte, și în felul acesta, natura "aștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Prim, când a sosit momentul Să zămislească ce va fi să fie: Un univers fără sfârșit și-o lume, A spulberat eterna armonie. Și mii de țăndări au sărit din el, Mii de cuvinte au umplut eterul, Cu nimburi de văpăi încoronate, Ca să vestească-ntregii lumi misterul. De-atunci, prin mii de veacuri călătoare, Înaripate de-o chemare-naltă Cuvintele, prin orfice poeme. Se-ntorc în armonia de-altădată. Iar armonia primordială, armonia neînceputului, este vecină cu transposibilul. Fenomenologia creației poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați fiind cu privilegiul de a primi insuflarea zeilor, pot afla divinele adevăruri pe care muritorilor nu le este dat să le priceapă. Cine înfăptuiește frumosul arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie." Urmând lui Pindar, Hölderlin scrie în romanul Hyperion, una din cele mai semnificative poeme privind bucuria darului divin al creației: Numai o vară, una singură, dăruiți-mi, puternice Zâne, Și-o toamnă în care să se pârguie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
conștiință. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: în societatea românească actuală este foarte multă lume, însă oameni foarte puțini! “Iar vouă celor necăjiți, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.” (Tesaloniceni 2, 7-8). * Din nefericire, ne intoxicăm de la o zi la alta, cu mojicia celor care se cred singuri
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, alungă de la mine smeritul și ticălosul robul tău: deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele necurate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele, aduceri-aminte și năravuri și de toate faptele cele rele mă izbăvește, că binecuvântată ești de toate neamurile și se slăvește preacinstitul tău nume în vecii vecilor. Amin
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vedea domnia perechii Ningând ca portocalii...”. (Poet arab din secolul I) Domnia perechii Lichidul negru din pahar strălucea în lumină. Incepu să bea.Simți o privire ațintită asupra sa.Ridică ochii și întâlni privirea de un albastru intens,încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept.Ea descoperi sub părul negru ondulat privirea întrebătoare,cuta virilă din bărbie și cravata muștar.Se decise.Se ridică de pe canapea,trecu printre
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
relief. Cunoaștem desigur, destule personalități publice al căror chip exprimă cu destulă fidelitate trăsătura lor dominantă de caracter: o fire duioasă, tandră, răzbate chiar și într-un zîmbet abia schițat; o natură poetică, interiorizată sau pasională - în melancolia, reflexivitatea sau văpăile privirii, o înclinație spre duritate și cruzime - în asprimea trăsăturilor, în lama de oțel a căutăturii. Setea de viață, senzualitatea, calculul rece, tendințele dominatoare, dar și noblețea gîndirii și a înțelepciunii sau familiaritatea cu studiul își sapă și ele amprente
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
Tricolorul" sau "Ziua" - împotriva cărora poate că Patriarhia ar fi trebuit să protesteze. Nu sunt, desigur, expert în religia islamică și nu am cum să-mi dau seama în ce măsură niște speculații literare chiar jignesc sensibilitățile musulmanilor. Dar simplul fapt că văpaia a fost aprinsă de Khomeyni, un personaj a cărui efigie nu sugerează nici compasiune, nici toleranță e menit, în sine, să te pună pe gânduri. Departe de-a fi un tratat "anti-musulman", Versetele satanice se înscrie în seria romanelor lui
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre se nasc mări nemuritoare, din cerul românesc izvorăște un vin tăcut, roșu-galben aidoma păunilor. Aparent, materia e
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
momente, sau în comedii. Acelea sînt mostre reci, pe care le încălzește contactul cu lumea noastră. Articolele, în schimb, sînt instantanee calde. Deși, citind că "un nou luceafăr se ridică acuma, mai sclipitor decît Cortazzi, mai radios decît Calimaki. La văpaia lui de lumină toate stelele Dorohoiului se întunecă. Acest luceafăr este d. Micali, onor. președinte al comitetului permanent din localitate", îți zici că nu e, de fapt, nici o diferență. Un lanț al slăbiciunilor: "Și ține mult d. Vernescu la Buzău
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă, / Și-o îmbracă în văpaie / Cu lucirea-i scânteioasă. // IERONIM: Ea este, într-adevăr! Și mă așteaptă! CÂNTĂREȚUL ORB: Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să te întorci sănătos, băiatul mamei! (Ieronim o îmbrățișează. Ies toți, rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic, Deși apar pe scenă, sunt foarte autentic. E drept că nu am coarne vizibile-ndeajuns; La fel cu dumneavoastră, le port și eu pe-ascuns... Dar nu vedeți văpaia ce-n juru-mi se revarsă, Și nu simțiți prin aer miros de piatră arsă Magnetica prezență a marelui damnat? Să nu vă pară glumă: sunt drac adevărat! De la-nceputul lumii dizgrațiat pe veci, Trăind doar printre bufniți și printre lilieci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mână, moș Dumitru își purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Parcă am mai vorbit noi despre lucrul acesta. Povestind, te eliberezi de povara celor trăite... l-a încurajat inginerul. Costăchel și-a fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era în dimineața zilei de 24 august 1944. Tocmai mă întorsesem de la o consfătuire avută la colonelul Brad
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă, în cădere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există o altă nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
stare de fapt ilustrată în sonetul intitulat Optimism, precedat de un Motto, o cugetare a ilustrului Dante Alighieri, din Infern, Cântul II: „Pe mine Domnul m-a făcut astfel c-al vostru iad să nu mă poată-nfrânge și nici văpaia ce țâșnește-n el. Te teme doar de-acele lucruri care îl pierd pe om și-și fac din rău un țel: de alte nu, căci nu-s vătămătoare”. OPTIMISM De-ai ști, speranță, cât de rău îmi pare Că
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să adorm în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în cadru. în ultimul timp, seară de seară, nu e scenă cu bețivi, violatori, traficanți de droguri, conflicte locative sau accidente de circulație care să nu abunde în "bipuri" dese și prelungi, ca un subtil comentariu muzical marcînd statutul și văpaia încleștării. Sînt, s-ar putea spune, punctele de suspensie ale reportajului, în locul cărora așezăm mental ceea ce ne sugerează contextul și propria noastră competență în domeniu, nu întotdeauna egală cu a figurilor de pe micul ecran. Scriind "puncte de suspensie", mi-am
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
de un roz sclipitor și de un auriu satinat, perle albe ca gheața și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii și gălbui. Și altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
el ar fi scris un singur cuvînt : Eu. PHILIP ROTH FIRMIN CAPITOLUL 1 Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd am s-o scriu, o să Înceapă extrem de interesant : liric, stil Nabokov, “Lolita, lumină a vieții mele, văpaie a viscerelor mele” ; sau, dacă n-am să fiu În stare s-o dau pe lirism, atunci cumva sentențios-cuprinzător, ca la Tolstoi : “Toate familiile fericite se aseamănă Între ele. Fiecare familie nefericită, Însă, este nefericită În felul ei.” Lumea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la mirodeniile picante cu care Anacleta a condimentat mâncarea, de parcă gustul acela ar trebui să conțină toate aromele duse la extrem, arome pe care eu nu le pot distinge, nici numi și care se combină în cerul gurii ca niște văpăi de foc. Mă gândesc la toate aromele gustate în viața mea, încercând să recunosc acea aromă complexă, și ajung la o senzație opusă, dar poate echivalentă: laptele dat unui nou-născut, prima aromă, conținând în ea orice aromă. Privesc chipul Anacletei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]