187 matches
-
România a fost pricopsită cu spectacolul apoteotic al prăbușirii influenței imperiului sovietic, transformat în supernovă, respectiv cu cel al triumfului globalist, în cazul de față, Black-hole-ul instrumentat de oculta mondiale.Pe parcursul a două decenii care au urmat circului decembrist, cu ajutorul „vătraielor” autohtone, românii au fost utilizați drept cobai în experimentele acelorași scenariști și regizori. Întreaga economie națională a fost demolată de conducerea postdecembristă și absorbită apoi de Black-hole-ul F.M.I. De la o vreme încoace apar tot soiul de informații îngrijorătoare cu privire la viitorul
PRACTICA, NU TEORIA CONSPIRATIEI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344854_a_346183]
-
cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat. A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
O săptămână pe patul de spital, perfuzii trei zile, antibiotice introduse cu seringa în mușchii mei fesieri... Vai de ei! Supraveghere medicală 24 de ore și desigur „mâncărimi bune”. Somn mult, odihnă, nu computer, nu muncă... ce mai, trai pe vătrai! Totuși după cinci zile mi-au redus pedeapsa și m-au trimis acasă... de data asta fără salvare! Acum sunt bine, nu mai mi-e frig, nu mai clănțăni... și nu mai dau drumul al aparatul de aer condiționat... Mai
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
și ciracii lor, apoi restul românilor) și unde vedem că acuma se adună toată floarea cea vestită a politrucilor (tâlhari, circari, securiști, liberali roșii), doar-doar vor izbuti să-l vadă pe Ponta la Cotroceni, după care ține-te trai pe vătrai cu un președinte-marionetă într-atât de mincinos și uns cu toate alifiile necinstei, încât legile deversate de parlamentari pentru binele și fericirea răufăcătorilor vor fi la țanc promulgate, iar nelegiuții cu ștaif, aflați în momentul de față după gratii, se
VOTUL RAŢIONAL ÎMPOTRIVA VOTULUI INERŢIAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376845_a_378174]
-
îi deveniseră prietene, se obișnuise cu ele, iar fumul n-o mai ustura la ochii. N-avea nicio grijă și trăia de pe o zi pe alta. Mâncau ce aduceau pe ghicit și descântat, cerșit sau schimbat pe vreun făraș, tavă, vătrai sau ibric. Preocupările pentru ziua de mâine dispăruseră. Când era elevă și mergea la liceu, trebuia să învețe zilnic, să-și facă temele, să deseneze hărți, să rezolve exerciții la matematică, la contabilitate, să facă rezumate ale lecțiilor pe care
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
mare și lumină, și miroznă. Picurate-n urechi de vocea caldă a mamei, vorbele nășteau poze din care se desprindeau încetunel oamenii despre care se făcea vorbire, mișcându-se încotro îi trimetea rostul. Arar, ăl mare dintre copii împingea cu vătraiul lemnele, să ia locul tăciunilor. Toți, tata și cei trei băiețași aruncau între dânșii priviri lucioase, nerăbdători să fie tors basmul din furca minunată cu aduceri-aminte. ... De când era pe lume, Natalia trăise la poala păduricii, crescând deodată cu arborii tineri
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
n contemplare ce a mai rămas din sate. Câinii latră pe la porți ca sa intre nu să iasă, Veșnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă, Caii veștezi se anină de portițe scârtâinde, Oamenii incovoiați de gânduri nu mai au vătrai în tinde, Stau căpițele de vorbă, nu sunt poale nu sunt ii, Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii, Însa-n vorba lor de veacuri ele știu că demnitatea Este să sfidezi prezentul să nu- ți negociezi
STAU CĂPIȚELE DE VORBĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378800_a_380129]
-
Wazirabad, pornisem Într-o expediție de vânătoare. Urmăream un iepure de câmp pe care, la un moment dat, l-am pierdut din vedere; bănuind că s-ar fi ascuns Într-o vizuină, am trimis pe cineva În sat după un vătrai, să lărgesc gaura. Am reușit să facem aceasta, dar mare ne-a fost mirarea când, În loc de un iepure de câmp, am dat peste un mosc143 ce răspândea un miros atât de puternic, Încât am fost cuprins de o durere de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe sub gutui Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac Cum îl prinsese vremea pe cărare. Ca o perniță sferică în care O fată rea, ca să se joace, A-nfipt o sumedenie de ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
ace. Băteau copiii din vătrai și clește, Dar el tăcea săracul ca un pește, Și doar fiori de groază când și când, Treceau pe trupușorul lui plăpând...” (George Toparceanu Ariciul) 2. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător: sferică, a încremeni, sumedenie, vătrai. 3. Desparte în silabe cuvintele: domol, posac, plăpând, a alerga. 4. Scrie un cuvânt cu sens asemănător pentru fiecare expresie: El a-ncremenit pe loc, A tăcea ca un pește , Când și când. 5. Scrie cuvintele care îl caracterizează pe arici
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
veșnic prezente ale vieții. Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca-o stînd în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
călduț la o oră atît de nepotrivită, veni șontîc-șontîc din bucătărie: aidoma multor negri bătrîni, avea rotulele cam înțepenite, căci nu le ținea la fel de curate cum își ținea tingirile. Așadar moș Țigău, cum i se spunea, sosi tîrîș-grăpiș, ajutîndu-se de vătraiul său primitiv, confecționat din niște doage de fier îndreptate și, la un ordin al secundului, se opri chiar în fața mesei la care mînca acesta; cu amîndouă mîinile împreunate și proptite în toiagul lui făcut din două bețe, își încovoie și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lîngă cabestan), hai, du-te și ține-le o predică! Apucînd felinarul, posomorîtul moș Țigău porni șchiopătînd pe punte, spre parapet; ajuns acolo, coborî felinarul deasupra apei, ca să-și vadă mai bine enoriașii, iar cu cealaltă mînă își agită solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor, cu o voce mormăitoare, în vreme ce Stubb, care se apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crape și pieriți! Ă Ascultă bucătare, îi spuse Stubb, reluîndu-și locul la cabestan - vino exact acolo unde stăteai adineaori, acolo, da, în fața mea și fii atent la ce-ți spun. Ă Sînt atent, zise moș Țigău, aplecîndu-se din nou peste vătrai, în poziția cerută. Ă Ei bine, începu Stubb, urmînd să înfulice, acum mă întorc ia subiectul nostru, adică la biftecul ăsta. Dar mai întîi, cîți ani ai, bucătare? Ă Ce legătura are asta cu biftecul? replică bătrînul negru, ou arțag
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întorci la tine-acasă și să te naști înc-o dată: încă nu știi să prepari un biftec de balenă! Ă Zău dacă mai gătesc vreunul! mormăi bucătarul, cu supărare în glas, întorcîndu-se să plece. Ă Vino înapoi, bucătare... așa... dă-mi vătraiul! Acum, ia bucățica asta de carne și spune-mi dacă ți se pare că biftecu-i bine făcut? Hai, ia-l odată! Ia-l și gustă! Și spunînd acestea, îi întinse vătraiul, cu bucățica de carne în vîrf. Lingînd cu buzele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să plece. Ă Vino înapoi, bucătare... așa... dă-mi vătraiul! Acum, ia bucățica asta de carne și spune-mi dacă ți se pare că biftecu-i bine făcut? Hai, ia-l odată! Ia-l și gustă! Și spunînd acestea, îi întinse vătraiul, cu bucățica de carne în vîrf. Lingînd cu buzele-i ofilite bucățica de carne, bucătarul bîigui: Ă Biftec ăl mai bine gătit, din care-am gustat eu vreodată. Zemos! Foarte zemos! Ă Bucătare, spuse Stubb, pregătindu-se de un nou
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el nu se duce nicăieri, ci vine la el un înger binecuvîntat și-l ia, răspunse încet bucătarul, cu un glas și cu o expresie schimbate. Ă îl ia? Unde anume îl ia? Ă Colo sus, zise moș Țigău, întinzîndu-și vătraiul deasupra capului, cu un gest solemn. Ă Vasăzică, nădăjduiești să te urci în vîrful arborelui mare, după ce mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în vîrful arborelui mare, după ce mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu? Ei, fă bine acum și uită-te în direcția în care arată vătraiul. Hai, bucătare, lasă jos vătraiul și ascultă-mi ordinele. N-auzi ce-ți spun? Ține-ți pălăria într-o mînă și pune-o pe cealaltă peste inimă, cînd îți dau eu un ordin. Ce faci? Acolo ți-e inima? Păi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mori, nu-i așa, bucătare? Ă N-am zis deloc asta, răspunse bătrînul, din nou posomorit. Ă Păi, ai zis „colo sus“, nu? Ei, fă bine acum și uită-te în direcția în care arată vătraiul. Hai, bucătare, lasă jos vătraiul și ascultă-mi ordinele. N-auzi ce-ți spun? Ține-ți pălăria într-o mînă și pune-o pe cealaltă peste inimă, cînd îți dau eu un ordin. Ce faci? Acolo ți-e inima? Păi, aia-i burta! Mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
clipă, mintea sa înregistră zidurile de piatră goală, vasele pentru gătit din colț, coasa mare și ruginită sprijinită de un perete, masa masivă din mijlocul încăperii și, în spatele ei, femeia care, stând în picioare lângă foc, îi privea nemișcată cu vătraiul în mână. Se studiară o vreme, fără ca vreunul din ei să spună ceva. Femeia era înaltă, osoasă, dar cu umeri largi, ce o făceau să pară cumva mai impunătoare; te izbea, însă, faptul că era incredibil de slabă, iar tunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
grăitor, arătându-le masa: Ședeți și tăceți din gură, acum am treabă, spuse sau, mai degrabă, porunci, după care le întoarse liniștită spatele ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zile. Hoață acum, foarte probabil că se ascundea. Dacă Eisen chiar era În New York, avea un motiv În plus să se Încuie În casă. Sammler nu-și putea imagina, totuși, că Eisen chiar o să vrea să o molesteze. Avea alte vătraie În foc, avea alți pești de prăjit 1 (ce dragi Îi erau lui Sammler asemenea expresii!). După ce duse șervetele de hârtie, cele leoarcă și cele uscate, Înapoi În bucătărie, Sammler Își tăie câteva felii de salam cu cuțitul de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucra și Iocasta, se adunau pe lângă orificiile de observație din pereții camerei ei, ca să învețe. Sunetul biciului nu putea fi confundat. Venea de la ușa în spatele căreia „Bum-Bum“ de Sade țipa din toți plămânii. Vocea ei flămândă bâiguia ceva despre un vătrai înroșit în foc, iar Iocasta trecu mulțumită mai departe. Bum-Bum era marea favorită a lui Flann O’Toole, pentru că ea-l făcea să-i placă cu adevărat autoflagelarea. Dar nu Flann O’Toole era favoritul Iocastei. Era prea predispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]