3,682 matches
-
ANI, ROMÂNIA! Azi, sub țarina bătrână drumu-și șterge doru-n barbă cărând datina străbună pe sub firul ars de iarbă. Sub omătul de aramă ștergând brazdele de soare români scriu pe tălpi la vamă ziua ce i-a rupt din floare. Munților văzduh de suflet le-a turnat în brațe plânsul făcând aripi lungi din urlet să nu zacă somnu-ntrânsul. Și-a-ndoit pe veci opinca în grânarul țării noastre, morilor le-a tăiat hrinca legănând apusu-n glastre. Le-au cărat cocorii
E ZIUA TA, ROMÂNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1480574583.html [Corola-blog/BlogPost/370514_a_371843]
-
puncte cardinale... Doamne, spune-mi, cine a suflat cu-atâta ură și blestem de s-au risipit toți atât de departe, atât de ușor, ca puful unei păpădii? Poate de aceea visez oasele strămoșilor ieșind din morminte și-alcătuind în văzduhurile albastre, o imensă cruce din nacru... Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre? (Din volumul de versuri “O mie și una de poeme” - Vavila Popovici) Referință Bibliografică: TEMPI PASSATI / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2279, Anul VII
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1490669079.html [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
Ce continent ai astăzi la picioare/ De nu mai vezi cum cerul îmblânzit/ De noi probează valuri de răcoare?/ În care parte-a lumii-ai asmuțit// Haita de gânduri ca să muște drumul/ Cu pietre șlefuite de cuvânt/ Și-n ce văzduh de noapte scrii cu fumul/ Unui surâs “vânările-ți de vânt”// De nu răzbești să-mpachetezi furtuna/ Și să aduci senin în ochi de ploi?/ Poți să-mi răspunzi? Pe ce ai dat arvuna/ De nu mai pleacă norii dintre
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
să șlefuiască pietrele de cuvânt în așa fel încât cel care le vede rotunjimea să le perceapă ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
ca fiind “ale lui”, a explicat poeta. Astfel, Aura Popa șlefuieste cuvintele, tatuând poemele “cu păpădii”, ca mai apoi să le scuture în văzduhul speranței, unde doar “vântul nerăbdării” le-ar putea scutura: „Cu păpădii am tatuat poeme/ Și în văzduhul tău le-am scuturat/ Dar vântul nerăbdării prea devreme/ Le-a risipit și nici n-ai observant”. (În vară...) Lumina înseamnă iubire, o cale spre senin unde își adună visele spre a simți “cerul tremurând”: „Îmi ești lumină și popas
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în suferința sa interioară: „Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit poeme./ Nu te cunosc, nu mă cunoști. Nu știi/ Dacă desculță iarăși
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
se poartă!), devin un prilej excelent de distracție, de petrecere, de dans și glume îndoielnice, care nu au nimic de-a face cu mortul. Ritualurile simple de înmormântare ori de pomenire la diferite date, pentru ca dispărutul să poată trece vămile văzduhului, doar la țară se mai mențin, dar și acolo e invitat tot satul și familiile se întrec în iscusință și în fantezii culinare care nu au nimic de-a face cu sufletul răposatului. Ne-am obișnuit să dăm de pomană
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_mi_e_dor_de_nichita_ca_de_limba_romana_nicolae_baciut_nichita_stanescu_cu_coltul_inimii_editura_nico_targu.html [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Toate Articolele Autorului Apocaliptic! Își freacă mâinile,văzându-vă agonisind arginți, Doar cerberul ,ce guvernează drumul către iad, Căci bogăția,vă închide drumul către sfinți, Și veți cădea,de n-ați vărsat lacrimi fierbinți, Cu îngeri negri,care încă din văzduhuri,cad! E beznă-n suflet și miroase-a moarte, Pământul,se învârte-ntr-un etern tumult! Credința ce-a rămas? Un țipăt sfidător,al unei șoapte, O răscolire-n timp,a clipelor deșarte, Taborică lumină,dintr-un prezent,ce a
APOCALIPTIC! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 by http://confluente.ro/constantin_ursu_1469831157.html [Corola-blog/BlogPost/370052_a_371381]
-
să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior de mister și teamă. Așezat pe o piatră, băiețelul de treisprezece anișori, cu fața arsă de soare, cu pieptul dezgolit și plin de sudoare urmărea în văzduh o pasăre mare, ce se rotea de multă vreme deasupră-i prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
prevestind parcă un eveniment. Deodată, pasărea se opri din zbor în apropierea unor tufe, spre uimirea și curiozitatea băiețelului : - Vai, ce frumusețe, ce minunăție de pasăre!, își zise ca pentru el, băiețelul. După câteva minute, pasărea își luă zborul în văzduh. Băiețelul obosit de zăpușeală, sorbi puțină apă din plosca de lemn și cu puteri noi încerca să se apropie tiptil, cu respirația la gură și inima cât un purice de teamă și emoție. - Oooo, ce minunăție, ce ou mare și
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
zăpada. Și mai e ceva! - Ce ar putea să mai fie ?zise pasărea. Mă uit la tine și văd că ești un om însemnat ; ai o stea în frunte. - Tu ai putea să zbori, și încă sus de tot în văzduh. - Aaaa.. ha ha ha, eu să zbor... - Da, tu...,și într-o zi vei zbura la cer, poate pe o altă planetă. Pasărea se arătă foarte nedumirită, dar totuși întinse aripile și făcu câțiva pași cu gândul de a încerca
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
Muzele au castele în inimile lor. Mit și har, în fiecare actor e un înger frate sufletului pustiu! O actriță atrăgătoare prin puritatea interpretării de roluri în care se străvede lejeritatea și naturalul, așa cum o nuntă țărănească este grandioasă până la văzduh, tocmai prin simplitatea și splendoarea unite cu vatra fără altă altitudine decât spiritul vetrei, este Magda Catone! Ascultați melancolia viorii unui lăutar cu obrazul aplecat pe ea, priviți ulmii albi fără-a fi văruiți de cineva, sărutați florile câmpului crescute
MAGDA CATONE. FĂRĂ CUVINTE DE ÎNCHEIERE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1451337405.html [Corola-blog/BlogPost/368235_a_369564]
-
Pavel: Voi sunteți temple ale Duhului Sfânt'' (I Cor. 3, 16). Aici chemăm pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe ceilalți sfinți, invocați în rugăciune, și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 by http://confluente.ro/Parintele_arhimandrit_sofian_boghiu_19_stelian_gombos_1336394635.html [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
necuprins de agreabilă. Aceasta, drept fond vizual, pe când vocea ei țese o pânză sonoră de o coloristică foarte caldă și proeminență de catifea. Cântecul și Andreea Bănică sunt mângâierea și sărutarea cosmosului cu marea, în contopirea stelelor cu valul și văzduhului cu adâncul. Două lumi, două taine, două nesfârșituri sunt ele, ca inima și ochii! S-a născut pe 21 iunie 1978 la Eforie Sud. Fostă componentă a grupului „Exotic”, alături de Claudia Pătrășcanu și Julia Chelaru, (prima piesă pe care au
ANDREEA BĂNICĂ DOUĂ LUMI, CA INIMA ŞI OCHII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1445708313.html [Corola-blog/BlogPost/344398_a_345727]
-
locul vostru de veci, acolo unde nu-i nici durere, nici tristețe, nici nevoi. - Nu te supăra, păsărico! - Da, mortule! - Femei sunt? - Hai-hai, nesimțitule! După ce că te-am lăsat până la 91 de ani ... Hai! Zburați suflete! ‘Nea Cocoș se risipi în văzduh în câteva picaje și luping-uri numai de el știute. Ultimul lui zbor către un punct micuț ce făcu fâsss! la impact. Mișu mai cugetă o clipă sensul vieții către nemărginita veșnicie. - Asta e! Uneori stai și-o viață pentru
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Ultimul_cuvant_lica_barbu_1375629862.html [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
pe trecătorii, ce-ntorc privirea numai după tine; abia treziți din iarnă, visătorii, habar nu au ce primăvară vine! a reavăn îți miroase astăzi trupul, în jurul tău mă-nvârt ca un copil și simt că-i plin de tine tot văzduhul și-n tine mă strecor și eu tiptil... Referință Bibliografică: E PRIMĂVARĂ, IARĂȘI PRIMĂVARĂ!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 798, Anul III, 08 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 by http://confluente.ro/E_primavara_iarasi_prima_george_safir_1362728258.html [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
am pus-o în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/ion_pena_1470151658.html [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
morți, Se moare în stradă la fel cum mor câinii, Se moare-n concediu, se moare-n spital, Se moare de lipsa lumânării și pâinii, Se moare discret sau cu mare scandal, Se moare în apă, sub pământ și-n văzduh, Se moare în mers sau zăcând vlăguit, Se moare-așteptând pentru ultimul duh, Se moare latent ori se moare subit, Se moare-n pădure cum arborii mor, Se moare de verde, se moare de drujbă, Se moare de joagăr și de
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Se_moare_cu_tara_poem_man_romeo_tarhon_1381911709.html [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
și am dovada sigură că nu mai sunt gânduri - pentru că nu gândiți. De aceea, când am simțit că mă părăsesc gândurile am cerut să se scrie o poruncă. Citește porunca Cronicare Atom! - Prea bine, Măria Ta! Cronicarul Atom desfășură în văzduh o pânză fină de raze violete ce îl gâdilă ușor pe Colț de Stea provocându-i râsul. Cu glas calm, mângâiat de neutroni, citi: -Eu, Meteor-împărat, domnitor al Țării Stelelor Cudor, înnobilat cu titlul de Cavaler al Timpului și Veșniciei
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_gandului_fermecat_lica_barbu_1389863474.html [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Temerile ies din ascunzișuri Dorm bărbații în orașul mort S-au spânzurat catargele în port Ca niște spade pline de tăișuri Un țipăt scurt de buhă plânge Spintecând văzduhurile-n două Prin hornuri coșcovite luna nouă Toarnă raze cu miros de sânge Referință Bibliografică: Miezul nopții / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile
MIEZUL NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Miezul_noptii.html [Corola-blog/BlogPost/350939_a_352268]
-
curg - De noi, cumva, nici nu-i interesează Și ne îndepărtăm cu frământare Spre zariști diferite, prea opuse, Nepăsătoare de o-nveșmântare Pentru esențele din noi distruse. Aleile-mi primesc conturul șters, Pierdut pe lâng-o bancă de mătase, Uitându-mă-n văzduh, cu ochi imers, La lumea ce din tine mă descoase. * Balansoar părăsit se vaită și el De toți ce-au călcat spre departe, Pe drumuri bătute, ca ultim apel, Cu pașii lor fermi înspre noapte. Păstrez glasul tău - anoste ecouri
NEMURIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1468953630.html [Corola-blog/BlogPost/382083_a_383412]
-
întreg-întreg ... „Din soarele cuibușit în inima Domnului, care trimite mănunchi de raze ca niște coloane de lumină pentru susținerea și înălțarea sufletului omenesc. Icoană a chipului și puterii Atoate-Făcătorului care lucrează în noi, mai strălucitoare decât toți sorii din toate văzduhurile și care grijește cald și ocrotitor viețile noastre. Ne îndeamnă la belșug în fapte, curăție în inimi și în suflete, limpezime în minte, revărsare de lumină fără sfârșit. „Dar de ce sunt albi cocorii, mamă!? „Pentru că au luat cu ei promoroaca
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mama_cocoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
care înoată cu curentul împreună. Cât de bine era să știe că simplul ei gând, simplul ei pas, însemna infinit mai mult în ochii lui Dumnezeu, decât o simplă picătură purtată de curent, decât un simplu zbor de pasăre în văzduh.” Desigur că nuanțele filosofice sunt general umane, de bun simț, fără a avea pretenția că ar putea răspunde unor întrebări esențiale și existentiale. Finalul românului este apoteotic, iarmoartea Liei Gavris se transformă într-o jertfă ce iiuneste pe foștii ei
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/Cnd_dragostea_si_iertarea_plamadesc_oameni_vii_purtnd_n_suflet_nesfrsite_comori.html [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
făcea cu prietenii de seamă, În casa lui, o ultimă cafea... A mai plecat din viață un român, Cu semnul crucii încrustat pe frunte, Din neamul meu tot mai puțini rămân Pe cei ce ne vând Țara să-i înfrunte. Văzduhul pare-acum un patrafir Și azi în zi de sfântă sărbătoare A mai plecat din viață un martir Visând mereu o Românie Mare! Referință Bibliografică: A mai plecat din viață un tribun... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
A MAI PLECAT DIN VIAȚĂ UN TRIBUN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1442254336.html [Corola-blog/BlogPost/347143_a_348472]
-
strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi dând din coadă. Referință Bibliografică: POTAIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1469733420.html [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]