838 matches
-
El poartă faima „Vocilor Maramureșene” aici și pretutindeni în lume. Cântecele sale se aud, se văd, se simt, te tulbură. Ecouri din Grădina cerească. Și nu e de mirare, fiindcă sunt cântate de îngeri, pe versuri smulse din inimă. În mijlocul vacarmului existențial, al tulburării generale, „Vocile maramureșene” sunt strigătul de glorie și biruință, strigătele de implorare către Dumnezeu, sunt Glasul Comun care cheamă la credință. Aceste „Voci” păstorite de părintele Radu Botiș - își fac loc în inimi. Părintele și-a pus
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
icoane. Dar aripile lor sunt la umăr. Voi ce sunteți ? Un fel de îngeri ? Atunci auzi un sunet bizar, I se transmise, nici el nu știe cum ? Să tacă, să nu mai gândească. Venea cel MARE ! Sunete de neînțeles, nu vacarm, nu urlete, nu sunete blajine. Ceva ce semăna a murmur făcut de izvorul de munte și tunete ce sfârșeau în acorduri de melodii când lente când un fel de rock nebun. Nebunie ! Nu-și putea opri gândul ! Acesta lucra. Creierul
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
șoaptă. Se cânta cu voce puternică, încât răsunau pereții vechii închisori. Ei toți plângeau îngenuncheați lângă patul lui Tudor. Contrariați, milițienii s-au dezlănțuit, bâtând cu bastoanele în porțile de metal ale celulelor, dar deținuții au cântat și mai tare. Vacarmul ajunsese la paroxism, dar nici o poartă nu s-a deschis. Milițienii au continuat să bată în uși, iar deținuții să cânte din ce în ce mai tare. Acest infern a durat aproape un ceas, când brusc, bastoanele n-au mai izbit în porți. În
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
-Ce e asta?! M-ai otrăvit?! Nu era destul atacul vizual? -La cât ești tu de veninos în grai, nu te teme, nu mori! îl zgândări Babacul, care-și mutase pisica portocalie pe farfuria proprie, admirându-i codița îmbârligată. În vacarmul iscat de Papa, Flower-Power izbuti doar să arunce către Miramoț: A zdrobit în dinți piperul! Ca să liniștească atmosfera, Americanul îi propuse lui Flower-Power să le încropească tuturor câte ceva din fructele disponibile. -Spune-ne și nouă când ți-ai descoperit talentul?! o
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ZIUA CA O PRADĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CA O PRADĂ Orbită de lumina clipei ziua încremenește răstignită în intersecția clocotind de vacarm și-și strânge a rugă aripile-i translucide de efemeridă deja mototolite sub pașii de miriapod ai lumii ce-agită iar frenetic clești antene maxilare și curge tropotește prin cenușa trotuarelor strivind crâmpeiele de-aripi ale predecesoarelor. Referință Bibliografică: ZIUA
ZIUA CA O PRADĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382229_a_383558]
-
ce e vorba, se cuvine ca tatăl să termine treaba. Are el timp după aceea să vadă pentru ce a încasat-o. Dl de l'Aubépine nu-și revine, înjură tot neamul Lambert. Câinii sar și ei, urletele îi excită. Vacarmul crește, ca la vânătoare, nu se mai înțelege om cu persoană, ca la sălbatici. Bine, citește și dumneata. Lambert are în mână scrisoarea de la Victor Hugo. Dar de ce să vă enervați în halul ăsta pentru o scrisoare foarte plăcută, în
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
altă dată cu o timpurie primăvară / despre uriașele zăcăminte de dosare, / despre afacereză, despre cerul cu nori / și țările pline cu români salahori" (În formă de gînd). Abjecția și dragostea curg laolaltă prin cultura indivizilor, căutînd noaptea cea bună a vacarmului, aceștia au sufletul de metal, dispunînd de un cuvînt-lamă care le taie tendoanele mîinilor, spaima se vinde azi la metru precum diftina, umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
ziare, la radio - la secția de scenarită a Institutului de Boli Infecțioase "Matei Balș"): nimeni nu știe nimic, toată lumea știe totul, mustăcește, se amuză, se îngrijorează ("teroristul numărul 1 al României"!), se întreabă, se destramă, se rătăcește în supoziții. în vacarmul general, Dan Liviu Nicolae, un cititor fidel al unui cotidian central, trimite un comentariu interesant pe marginea fugii din România a lui Omar Hayssam: în Ulysses O. Hayssam zice cititorul inteligent al ziarului: Dacă tot trăim într-o țară bolnavă
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
Constantin Țoiu Ședință de pomină care trebuie neapărat reprodusă... O înfruntare violentă de opinii pe care ziarele vremii din epocă o relatară cu multe amănunte picante... Un deputat conservator: ...- Și să vă mai spun un lucru, domnilor... (vacarm, strigăte)... domnilor... domnilor... vă rog, puțină răbdare... zece secunde și am temrnat, (implorând), ...domnilor, vă roggggg! (Se lasă o tăcere aproximativă). - Domnilor, - continuă deputatul conservator, - să știți de la mine un lucru. Un ins care... (și spune verde verbul românesc cel
În Parlamentul dintre cele două războaie… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7041_a_8366]
-
și pe a doua amantă,... pe urmă și aceasta... (cu a treia urlă în cor sala). Ați ghicit, domnilor,... cu a treia amantă... concomitent, concomitent,... concomitent... (delir în sală)... și așa mai departe, cât poate omul... (Glasul vorbitorului dispăru în vacarm). Vorbea, dar nu se mai auzea nimic... Era un deputat din Gorj. La butonieră, avea o garoafă galbenă. Ședința se suspendase, și toată lumea năvălise la bufet. A doua zi, un ziar de moravuri nu prea grele titra cu litere de-
În Parlamentul dintre cele două războaie… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7041_a_8366]
-
morții: Într-o dimineață strălucitoare de luni, mama, sora mea și cu mine mergem la cimitir. Tata este înmormântat pe parcela familiei noastre, într-un colț depărtat al cimitirului din Elmont. Stăm în liniște în fața mormântului marcat sărăcăcios. Ne înconjoară vacarmul cicadelor. Mama și sora mea citesc în șoaptă rugăciunile tradiționale: ŤOdihnește-te în pace, bărbatul și soțul meu. Tu ai fost piatra de temelie a casei mele și bucuria căminului meu. Tu mi-ai luminat întunerciul. Dar acum am rămas singură
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
de la "Iris", are nevoie de un transplant de ficat. Aici lucrurile se developează altfel: unui om bolnav, artist cunoscut, din întîmplare, i se face o operație complicată în Germania, are nevoie de un donator și acela e chiar soția sa. Vacarmul mediatic pe cale (se opintea din greu) să se declanșeze - "Bătălia pentru viață a unui mare artist", "Legenda Iris trebuie să continue!", " 1.000.000 de mesaje de suflet pentru Cristi Minculescu" etc. - e stins de o profundă tulburătoare poveste de
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu viața ascunsă, dar atît de exemplară pentru acel timp. Copleșit, vara, de vipie și, iarna, cutreierat de viscol, departe de „lumea dezlănțuită” a Capitalei și încă departe de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit, pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre cele mai misterioase, se naște un poet, se cumpără și se vinde conștiință, se mișcă forțe
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
pronunța în favoarea unuia dintre candidații la funcția de președinte al PDL, Ungureanu a răspuns: "Nu avem preferințe, putem să avem opinii personale, dar le păstrăm pentru noi. Nu cred că e nevoie ca vocea noastră să se adauge la un vacarm politic deja existent. Nu vedem ce bine am face PDL dacă noi ne-am pronunța acum asupra cuiva. Tot așa, nu vedem ce bine ar face dreptei românești în general". El a subliniat " Credem că este nevoie de proiecte unice
MRU: PDL nu are nevoie de un concurs de frumusețe by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39093_a_40418]
-
avantajul unei imagini de calitate, emisiunile acestui canal public ne ajută să descoperim o țară diferită față de cea livrată în mod curent prin intermediul micilor ecrane. Și anume, țara profundă, bogată în ținuturi frumoase, ascultând de ritmurile eterne și indiferentă la vacarmul derizoriu al vieții politice și mondene, o țară care nu duce lipsă de oameni interesanți. Cronicarul ține să dea și un exemplu de o asemenea emisiune reușită: duminica trecută, dimineața, am putut urmări un film consacrat unui om din nordul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3912_a_5237]
-
cum voia, exista loc pentru orice capriciu”, unde „toate mierau familiare cu anticipație”, cel deja plictisit de strictețea socială a Berlinului avea să descopere o elită literară neașteptat de modestă: scriitori care formau „o breaslă, aproape un ordin călugăresc în mijlocul vacarmului contemporan”. „Nu alergau după notorietate și nu le era rușine să ducă o viață strâmtorată, de simplu muritor, pentru ca, în schimb, să aibă libertatea și curajul gândirii”. Mod de a trăi care avea să devină imposibil în lumea de azi
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
copii de vreo zece anișori, dar și bătrâni care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei din spate se împingeau, cu disperare parcă, să ajungă cât mai în față, să se convingă că Revoluția a reușit, că toți cei din imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
metri mai încolo, vorbind și explicând ceva într-un alt grup compact... Nu după mult timp, apărură camerele de luat vederi și un autobuz cu însemnele televiziunii, iar atunci, ca la o comandă, mulțimea din piață se dezlănțui într-un vacarm asurzitor. Era primul mare miting la care participa Petrache. Îi plăcu mult, mai ales că putu să-l vadă la doar câțiva metri și pe Ion Iliescu, care, în câteva minute, păru să-l fi anihilat pe Maziliu. Miile de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai mulți inși îl îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce-i jos? Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin geamuri, strigăte înverșunate, chemări, râsete, da, ca niciodată nemaipomenit! izbucneau râsete, auzea oameni râzând, dispăruse huruitul infernal, clocotul metalic de pe drum. Ce-i chestia asta? Ce se-ntâmplă? Nu te enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
știu, vă rog, ce preț are. - Nu, nu m-am răzgândit. Nu le vând. Le dăruiesc. Vă văd mirată! Știți, în vremurile astea tulburi pe care le trăim, lumea pare a fi prinsă într-o cursă a alienării, într-un vacarm creat de internet, cluburi, bolizi ai șoselelor, câștiguri financiare facile, cuvinte goale și alte lucruri care nu au nimic în comun cu sufletul. Literatura este un balsam al spiritului, or fără acest balsam care să ne mângâie, să scoată la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
troleibuz se creau grupuri oarecum compacte, către diversele case de bilete ale gării București Nord. Parcă tot orașul s-a sculat cu noaptea În cap...bombănea Andreea. Ia seama să nu te Înjure cineva...o atenționase mama. Abia scăpate de vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important, nimic traumatic. M-am apucat de scris. În parte, ca să compensez tăcerea din jur. Pentru cineva crescut în vacarmul în care crescusem eu, cu permanenta grijă a mamei pe cap, o existență anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de vizitatori, nu poate duce decât la nevoia acută de zgomot interior. Mi l-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]