206 matches
-
readus a doua zi la vidul esențial al existenței sale. Astfel surpriza a fost arhitectul momentului, al acelui moment care se dovedește a fi cel, nu numai al unei morți provizorii, ci a morții pur și simplu a libertinajului, în vacuitatea repetițiilor fără legătură și fără sfârșit 245. Rapiditatea are ceva ireal astfel încât povestitorul nu are nimic mai urgent de făcut decât să se întrebe dacă el este amantul celei de care se despărțise: "Și am fost mirat că n-am
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de texte, invită la spectacolul scriiturii. Proliferarea detaliilor minuțioase, enumerarea și catalogul bogat exibă clișee, stereotipuri compunând artefactul ficțiunii până la acel punct orb, sexul căscat, gaura morții, vid suprem care trimite pe erou și pe cititorul său la esențiala sa vacuitate 274. Erotismul nu apare decât ca o înșelare a curiozității cititorului care îl conduce în așteptarea sa, în suspens-ul, întârzierile sale către inconsistenta imagine a lui însuși căreia scriitura dandy îi întârziase prin multe și multe ocoluri apariția care totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
p. 33, I (nota trad.). 26 *Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 98, I (nota trad.). 27* Pentru versiunea românească, ediția deja citată, p. 99, I (nota trad.). 28 Este o temă recurentă, aceea a plictiselii din Olimp, a vacuității unei vieți veșnice inutile. Giraudoux, care deseori pune în antiteză timpul oamenilor și timpul zeilor, nu poate să nu gândească la asta când o face pe Alcmena să spună: "Nemuritoare? Ce rost ar avea? Ce m-aș face dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imprimă scenariilor din Inima reginei (1971) accente esoterice imprevizibile cu tangențe în epopeile medievale franceze și germane; ecouri se semnalau la noi, anterior, la Eminescu, mai târziu la Emil Botta, la Virgil Gheorghiu ori la uitatul Simion Stolnicu. Spaimă și vacuitate, premoniții și peregrinări în absurd, un subliniat demonism și coșmare, acestea și felurite neo-simbolisme configurează un cadru constrictiv, anxios. Prin cetate mișună șobolani; realul inculcă aprehensiuni, nimeni necunoscând Calea. Totuși, Țara lui Ieronim e "țară sfântă". Deasupră-i: "un cer cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imperativul vieții, la care chema cel așa de curând dat morții. "Spre văile Nirvanii nu tind" afirma, cu câteva luni înaintea sfârșitului, neliniștitul într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
glicogenopexie. Vagotonia din timpul digestiei și somnului favorizează astfel procesele de asimilare și refacere a rezervelor energetice. Organele excretoare (vezică, uretere) își intensifică, de asemenea, motilitatea sub influența excitării parasimpatice. Uterul reacționează variabil, după cum este în stare de graviditate sau vacuitate și, bineînțeles, în funcție de stadiile ciclului estral. Glandele sudoripare, splina și membrana nictitantă, deși au numai inervație simpatică, reacționează prin contracție atât la substanțele adrenergice, cât și la cele colinergice. La rândul său, pupila se dilată sub influența simpaticului și se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un do, Înțeles ca un proces integrat Într-un comportament. Atenția și sensibilitatea față de ceilalți și față de mediu permite anticiparea, Înainte ca presiunea să devină prea brutală. Atenția se focalizează asupra spațiilor relaționale dintre fapte, obiecte și ființe, căci aceste vacuități sunt matricea a ceea ce va fi sau, mai exact, a ceea ce devine. Pictura tradițională chineză, ca și cea japoneză, acordă o mare importanță spațiilor relaționale dintre forme. În artele marțiale, noțiunea de ma-ai desemnează spațiul-timp ce separă doi parteneri
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
cu care a polemizat Ambrozie (cf. vol. II, t. 1, p. 298), a fost considerat ulterior un model pentru acest gen, datorită multitudinii de subiecte și de tonuri, chiar dacă, în urma unui examen atent, se poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme mai profunde, cum se întîmplă atunci cînd îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africanii care suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. între operele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și stângăcia regizată a acelora. Existența poetului mărturisește un moment de vacuitate poetică, de inerție și de clișeizare, cu excepția câtorva insule de inspirație, în care se simte cum „crește mormântul/ În acest celest cimitir care este biblioteca”, în vreme ce Vara pierdută adună multe dintre textele anterioare, fără a aduce un reviriment al lirismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
n-a fost încheiat un contract; 3) că justiția nu are o existență în sine, ci numai relativ la numitul contract. Idei cardinale, esențiale și geniale. Ele fac posibil contractul hedonist care guvernează orice intersubiectivitate: în lipsa lui triumfă starea naturală, vidul, vacuitatea juridică. Nu există nedreptate în sine, ci numai prin referire la ceea ce s-a înțeles și s-a definit în prealabil între două părți ca fiind drept, respectiv nedrept. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește fidelitatea, care presupune promisiunea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum puteam eu să sper?"12. În eseurile sale despre melancolie parcă am citi din Cancionero de Velázquez de Ávila al lui Sân Juan de la Cruz: "Cine trăiește ca mine / fără doar și poate că va spune/că există un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu precădere imagini axiale va pune accent pe exterioritatea lumilor, treptelor, dimensiunilor, obiectivându-le. Interioritatea va privilegia o anume fluiditate a spațiului, indicând secvențialitatea parcurgerii în sincronicitatea treptelor care pot configura hărți interioare și favorizând reorientarea către principiul înțeles ca vacuitate născătoare de lumi, în vreme ce exterioritatea va încerca să confere fluiditate timpului, transfigurat la limită ca eternitate, punând accent pe reificarea treptelor și reorientarea privirii către principiul înțeles în dimensiunea sa creatoare, întemeietoare. Dacă, din rațiuni explicative, am disociat reprezentările concentrice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
față de unicitatea a tot ceea ce este diferit și se află dincolo de propriul contur. II. DESPRE IERARHIE II.1 Lumi și trepte Unu, multiplu și nașterea ierarhiilor. „Legătura Unului“ și multi plul transfigurat. Ilustrări. Treptele multiplului și legătura care dezleagă. Despre vacuitate și nașterea împreună a lumii noastre ca spațiu timp. Dogma Sfintei Treimi ca „antinomie transfi gurată“ (Lucian Blaga) - recontextualizare. Ierarhie și sincronicitate. II.2 De vinculis in genere sau despre legături în general „Rețeaua“ și „principiul (de generare a) rețelei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
schimbă secvențial „rolurile“. Spațiul și timpul sunt dizolvate prin manifestarea prezenței divine: multiplul nu este dis trus, ci misterios transfigurat. Anularea secvențialității și „nașterea împreună“ a lumii noastre ca „spațiu-timp“ sunt exemplar ilustrate în budism prin teoria „originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
spațiu-timp“ sunt exemplar ilustrate în budism prin teoria „originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține în sine eroarea de a cădea în extrema anihilării
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
originării/apariției co-dependente“: „Vacuitatea ar trebui înțeleasă nu ca o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține în sine eroarea de a cădea în extrema anihilării. [...] Mai mult, semnificația apariției dependente nu este aceea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o simplă negație a tot ceea ce există, ci ca o negație a existenței inerente, absență care este compatibilă cu apariția dependentă. Dacă înțelegerea vacuității și a apariției dependente sunt separate, iar vacuitatea este interpretată eronat, ca nihilism, nu numai că vacuitatea nu va fi înțeleasă corect, însă o asemenea concepție în loc să fie benefică va conține în sine eroarea de a cădea în extrema anihilării. [...] Mai mult, semnificația apariției dependente nu este aceea că fenomenele apar în mod inerent în funcție de anumite cauze
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
extrema anihilării. [...] Mai mult, semnificația apariției dependente nu este aceea că fenomenele apar în mod inerent în funcție de anumite cauze și condiții, ci faptul că apar în mod dependent de cauze și condiții ca iluziile unui magician. Dacă înțelegeți corect înțelesul vacuității și alapariției dependente, puteți înțelege atât inevitabila și corecta aparență a unui obiect, cât și lipsa de existență inerentă a acestuia; aceste două aspecte nu sunt câtuși de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
condiții ca iluziile unui magician. Dacă înțelegeți corect înțelesul vacuității și alapariției dependente, puteți înțelege atât inevitabila și corecta aparență a unui obiect, cât și lipsa de existență inerentă a acestuia; aceste două aspecte nu sunt câtuși de puțin contradictorii.“ Vacuitatea, ca lipsă a faptului de a fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fi inerent al formei, nu este lipsă de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de formă, ci substratul ultim al tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele trei Persoane, și nici cele trei Persoane
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tuturor formelor originate co-dependent. Altfel spus, formele nu există independent și nu au, prin urmare, o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele trei Persoane, și nici cele trei Persoane nu există independent de Ființa Lor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
este Unitate, și că numai aceasta se fărâmițează, atunci se apropie de Brahman.“ 3. Din budismul tibetan: „în acest fel, mantra este superioară sutrei în privința experienței vii a echidistanței meditative și a experienței directe a înțelegerii unității dintre beatitudine și vacuitate, sau dintre spațiul-temei [basic space] și conștiență [awareness]. în al doilea rând, când această unitate dintre beatitudine și vacuitate este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență/realitate/ceea ce
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fel, mantra este superioară sutrei în privința experienței vii a echidistanței meditative și a experienței directe a înțelegerii unității dintre beatitudine și vacuitate, sau dintre spațiul-temei [basic space] și conștiență [awareness]. în al doilea rând, când această unitate dintre beatitudine și vacuitate este trăită, întinderea (a toate câte există) în natura ei pură este spontan prezentă. întinderea aceasta este ființă/esență/realitate/ceea ce este [suchness], starea naturală a tuturor fenomenelor, și este spontan prezentă în aspectul conștienței [awareness] drept corpuri [bodies] și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]