6,856 matches
-
numărul copiilor ce se vor îndrepta în viitorul apropiat către muzica savantă să scadă devine, iată, manifestă în condițiile în care drumul absolvenților (și chiar a câștigătorilor unor astfel de competiții) nu este nicidecum unul asfaltat și nici măcar pietruit cu vagi nădejdi. 5) Mulțumirea tuturor participanților este un țel ce se amână sine die. Este încă o rațiune pentru care concursul trebuie să continue.
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
dintre cotidienele românești centrale (EZ = Evenimentul zilei, 3344, 3345, 2003; RL = România liberă, 3875, 2002; JN = Jurnalul național, 3003, 3013, 2003, L = Libertatea, 3843, 3854, 2003) confirmă în primul rînd ceea ce ni se părea chiar pe la începutul anului 2000 o vagă tendință stilistică, de alegere lexicală persuasivă: triumful inteligenței. Adjectivul inteligent a devenit un epitet tipic al ofertelor de serviciu: transferat de la indivizi "selectăm persoane inteligente" (L 3843), "persoane inteligente, seriozitate" (JN 3013) - la tipul de muncă, nedefinit mai îndeaproape - "activitate
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
ziduri cu creneluri, șanțuri și metereze. Tot ce e înăuntru îmi aparțne. Am soldaț și țărani. Am meșteșugari și o capelă. Trăim în pace și ne mulțumim să le aruncăm săgeț curioșilor care încearcă să se apropie de poterne." O vagă și persistentă atracțe pentru Evul Mediu îmi aduce adesea în minte imaginea seniorului feudal izolat de lume, care-și stăpânește domeniul cu mână forte, având însă un suflet bun. Nu face mare lucru, doar o mică orgie din când în
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
de teamă de a nu părea emfatic, fiindcă nici evenimentele biografice pe care se construiește discursul poetic nu permit, marginale și banale cum sunt, niște "fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa că el este al unui cvasi-adolescent din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
sau Lindenberg). Oricum, așa cum precizează Marie-France Ionesco, faptul că autoritățile române din vremea lui Antonescu i-au eliberat scriitorului un certificat de etnie română ( necesar la vremea respectivă carierei sale diplomatice) demonstrează că eventuala sa origine evreiască era atît de vagă și de îndepărtată în timp încît nu mai putea fi luată în seamă de nimeni. De aceea, autoarea consideră aberantă explicarea atitudinii violent antilegionare a lui Ionesco prin dorința de a-și salva propria piele, dată fiind presupusa sa origine
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
o accepta, explicîndu-se astfel: "Dintr-o mulțime de motive, postmodernismul nu poate fi identificat în totalitate cu optzecismul. Termenii nu sînt, cum li s-au părut unora dintre sceptici, sinonimi. În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
pentru genitiv-dativ ( "dosaru’ lu... cealaltă firmă", "dosaru’ lu Viva"), frecvența conectorului pragmatic păi și a adverbului așa ca mijloc fatic. Destul de surprinzătoare mi se pare răspîndirea muntenismelor dă și pă în diferite situații de comunicare. Izbitoare e și amploarea exprimării vagi, a aproximării și atenuării ( "oameni d-ăștia, tot felul de lingviști", "o grămadă de chestii", "mă gîndesc eventual dacă aș putea cumva... cam asta îmi umbla mie prin minte", "să încheie un contract, nu știu ce..." , "să nu-ntrebuințăm nu știu ce, că nu știu ce
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
zămislite de ele, războinicii și oamenii banali care își duc zilele de azi pe mîine, îndrăgostiții și farsorii, înțelepții și ignarii, credincioșii și cei care nu cred, bogații și săracii. Omul este dezarmat în fața acestei fatalități. De aceea, poate, o vagă perspectivă pascaliană reprezintă nota distinctivă a liricii lui Ioan Morar. La capătul fiecărei emoții, al fiecărui sentiment, al fiecărei bucurii și speranțe se află chipul nemilos al morții. Chiar dacă ideea nu este foarte originală, aplicațiile lui Morar sînt mereu surprinzătoare
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
declarația d-nei Stănoiu că România n-are nevoie de lecții, dacă d-sa ar fi precizat și ce va face România. Or tocmai aici d-na ministru s-a ascuns în generalități jenante. Trebuie elaborate sisteme, și alte asemenea exprimări vagi din care nu poți înțelege altceva decît că pentru executivul autohton corupția nu e o problemă presantă. Așa cum, de fapt, îmi îngădui să adaug, n-a fost niciodată, din 2000 încoace. Partidul de guvernămînt nu se îndură să se despartă
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire"), șamd. Reprezentările sînt în continuare abstracte (e o călătorie spirituală) dar, lipsite de vechiul lor fundament metafizic, cad în derizoriu. Lumile posibile abundă în elemente insolite care, în plin limbaj grav-metaforizant, au un vag aer hilar. Una din figurile simbolice care apare la un moment dat în poem este Savantul, în cazul lui e greu să ne dăm seama dacă poetul e serios sau îi subminează ironic discursul. Fantezia declanșată în crearea de lumi
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
pe care îl dezvoltă aici poetul nu mai este valorizat ca posedînd sensurile ultime ale cunoașterii, ci devine o poveste între altele, ba chiar de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care ne provoacă o vagă strîngere de inimă este parfumul pronunțat eminescian (și luciferian) al unora dintre versuri: "Un glas din marea carapace/ trecu prin turn cu sunet blînd:/ cînd va fi rău veniți încoace/ cum v-ați născut, alunecînd// căci eu v-am dat
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
de acele cunoștințe în care avem toată încrederea și pe care ne bizuim cu ochii închiși, fără să fi stat să le verificăm vreodată. Autorul și-a propus să adune toate opiniile al căror conținut au o legătură cît de vagă cu domeniul medicinei, de la rolul benefic sau malefic al colesterolului pînă la eficiența liposucției și a liftingurilor, de la incidența cancerelor pînă la influența hormonilor asupra psihicului, sau de la eradicarea unor boli infecțioase pînă la recenta lor recrudescență în epoca contemporană
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
timpul trecînd cu sunete ample în scoica urechii,/ ca versurile despre o poveste de iarnă. și vînt,/ afară, spre fundul grădinii arse, de sticlă, de lapte./ în fundul camerei imense, în fața căminului, un rotund auriu/ rostogolindu-se nemișcat" (convalescență). Tratat cu vaga circumspecție cuvenită unei relativități fie și agreabile, precum un partener al unui joc de societate, realul e luat treptat "în serios" (precum o înfierbîntare a unui gambler), ajungînd a-l angaja pe descriptor la modul dulce-înfiorat al unei "pînde". Cuvîntul
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
o face Andrei Codrescu în paginile acestei cărți. Și puțini au reușit ca, prin prim-planurile decupate din substanța lumii americane, să surprindă germenii incipienți ai unei noi civilizații, o civilizație americană despre care nu ne putem face o reprezentare vagă, și asta numai printr-un efort de imaginație ieșit din comun. O lume în care bibliotecile vor avea mai multe calculatoare decît cărți, o lume în care implanturile, microcipurile și tehnica cibernetică vor face pretutindeni legea, iar combustibilii fosili vor
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
sensul termenului englez nu este prea restrictiv. De fapt, și la I.A. Candrea (Dicționarul Enciclopedic "Cartea românească", 1931), intelectualul apărea ca "persoană care și-a cultivat mintea și se servește numai de inteligență spre a judeca lucrurile". Definițiile mai vagi din dicționarele străine sau din cele românești interbelice (în DA: "persoană care muncește cu intelectul, care cultivă manifestările inteligenței") au fost înlocuite în perioada comunistă cu un sens marxist, în variantă pur administrativă: intelectualitatea fiind o pătură socială (ca în
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
despre Les Arts au féminin (reia, înțeleg, în volum, lucrările unei conferințe din primăvară), va impune o tradiție care începe, vizibil, să se închege. Mai vrem... Convorbire, nu interviu Spre deosebire de alți jurnaliști culturali, îndeosebi tineri, care iau interviuri știind doar vag și urechist cu cine stau de vorbă, Iolanda Malamen chiar se pricepe bine și a urmărit în timp, din pasiune, creația interlocutorilor ei. Fiindcă e în primul rînd scriitoare, trăiește în lumea artistică și a fost o vreme galerist, convorbirile
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
studiam hărțile Spaniei pentru a mă lămuri ce traseu a urmat Don Quijote ca să pună la picioarele Dulcineii toate morile de vânt întâlnite în drum, eu aveam o reprezentare aproximativă și a României. Iar în ce privește Europa, dispuneam de idei și mai vagi; care oscilau între ce zisese Napoleon când, tânăr general, a pornit să cucerească Egiptul, că "Europa e un mușuroi de cârtițe", și amintirile tatălui meu din primul Război Mondial. Vă e limpede, deci, că "visul" meu legat de ruta lui
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
în anul de grație 2015, un volum revoluționar, fascinant și copleșitor prin puzderia de adevăruri istorice sintetizate cu acribie documentară, acuratețe stilistică și finețe de chirurg de talie mondială, ce stăpânește, la perfecțiune, laserul clarviziunii, ci nu pe acela al vagului. Volumul Argumente pentru rescrierea istoriei europene. Despre istoria și arhitectura geto-goților - antologie reunind trei studii fundamentale ale istoricului italian Carlo Troya - este al treilea din colecția ,,Marketing istoric”, în care au apărut, anterior: Hyperboreii și zamolxismul, de Branislav Stefanovski & Al.
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
acum. Numai că Robert Wilson nu se rezumă la acestea. El selectează alte și alte replici succinte, cu finețea chirurgului care operează nu cu tradiționalul bisturiu, ci cu tehnică/ tehnologia secolului al XX-lea: laserul. Suntem tentați să precizam: laserul vagului, citându-l pe Marin Sorescu, laureat al Premiului Herder. Artistul vizual ignoră indicațiile scenografice ale dramaturgului Eugen Ionescu și concepe o nouă partitura, într-o viziune proprie, cu totul originală, ostentativ frapanta prin declanșarea unui autentic război împotriva spectatorilor, cărora
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
până la virtuozitate, este doar prima probă de foc - cote siderale. Ei dau viață scenica unei lumi alienate și alienante, în care pasul de la incertitudinea difuza, apoi din ce in ce mai grea (lespede de piatră de greutatea Everestului, desi misterioasă, incredibilă, stropita cu vermorelul vagului), pasul spre frică dezarmanta, spre spaimă galactica și angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și strivitor că acela al turmei de rinoceri care iau în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
o operă de artă totală (Gesamtkunst), asociind în Rinocerii toate expresiile artistice valorificate din perspectiva armonizării corespondentelor dintre culori, sunete, linii și volume. Spectacolul titanului nord-american atinge, pe alocuri, efecte de transparență, conjugate cu un fel de chemare spre difuz, vag și mister, cu izvoare în arta cinetica. Mesajul piesei lui Eugen Ionescu și al spectacolului lui Robert Wilson este acesta - rinocerizarea poate fi preîntâmpinata/ evitată numai și numai prin cultivarea caracterului integru, prin autocontrol riguros, prin respectarea strictă a cutumelor
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ruginit flinta cu incrustații bizare moștenită din generație în generație s-o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se recitau poeme douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă Atunci vara când am înotat departe în Dunăre - tu rezemată de balustradă adulmecându-mi trupul în apa verzuie, pe mal câțiva pescari tulburi văzându-și de treburi Târziu în stațiunea minusculă dintre creste de calcar am întâlnit (în
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]