150 matches
-
anii 1452-1455 a rămas incertă dar se știe că în epoca respectivă Franța de la finele razboiului de 100 de ani nu era capabilă să angajeze un număr așa de mare de intelectuali așa că majoritaea a ajuns să șomeze și să vagabondeze. Favier consideră că faptul că Villon, care după terminarea studiilor nu a izbutit să obțină poziția bine retribuită pe care o sperase, l-a făcut să se înhăiteze cu alți novici în cler sortiți șomajului, apucându-se de beții și
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a fost făcut de Dumnezeu să stea, - se mișcă, domnule... "Cât e Dumnezeu de mare n-are trei clase primare, orișice învățăcel, știe mai multe ca el"... - ne amintește Arghezi. Așadar, descoperirea lui Copernic trimisese pământul la locul lui, să vagabondeze printre celelalte corpuri cerești; atât că el avu la Facere norocul să se nască pe el viața. Probabil că aceasta și făcuse să fie socotit principalul scop al creației. Vom vedea. Cu și cu telescopul lui lansat în spațiu de
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
ar mai părăsi locurile natale, pentru "a pleca în lume", scriitorul american de origine română afirmă: Cînd ai 16 ani ești intoxicat de necunoscut. Aș pleca, sigur c-aș pleca, da nu în condițiile din1965. Aș pleca să văd, să vagabondez, să învăț, și după aia m-aș întoarce. Ceea ce a fost rău în 1965 era că nu puteam să mă-ntorc: comuniștii erau răi, dar și proști. Din cauza răutății și prostiei lor au pierdut mii de oameni talentați. Au câștigat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
la Londra, la Viena, în Germania; sau filozoful francez evreu Emmanuel Levinas, născut la Kovno, în Lituania unde și-a văzut întreaga familie asasinată de naziști înainte de a emigra la vîrsta de 18 ani în Franța, de unde a continuat să vagabondeze spiritual între Atena, Ierusalim și Roma, în încercarea de a realiza o sinteză între iudaism și occidentul filozofic, o filozofie a moralei și adevărului nomad, bazată pe transcenderea egoismului ontologic în raporturile cu "ceilalți". Lui Mozart, Nietzsche, Cannetti, peregrinările le-
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în jos, ca să se încalțe cu ei, iar cu
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
preciza dl primar Gheorghe Ciuhandu, municipalitatea va continua astfel de acțiuni, în scopul asigurării unui climat de ordine și curățenie în Timișoara. Deși ca urmare a unor astfel de măsuri au mai fost trimise în localitățile de domiciliu persoanele care vagabondau sau cerșeau în municipiul nostru, deocamdată nu s-a găsit sprijin la autoritățile din județele de unde vin acești indivizi, astfel încât după un timp se întorc la Timișoara și reiau același stil de viață. L. S. Proiecte 2006 l Lucrări efectuate
Agenda2005-51-05-general3 () [Corola-journal/Journalistic/284509_a_285838]
-
patronul evazionist, iar reclamația sa e dovada clară a răzbunării. Un tată foarte supărat pe fiul său a trimis două reclamații. În cea către D.G.F.P. Timiș scria, printre altele, că fiul său„... nu dă atenție familiei în care a crescut, vagabondează și trăiește în-tr-un anturaj degradat, nu participă financiar la bunăstarea familiei”. În final, solicită să i se trimită fiului său un avertisment pentru „a-și corecta comportamentul” și menționează că„... nu am de sesizat aspecte de evaziune fiscală. Iar în
Agenda2003-5-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280653_a_281982]
-
de transport precum și telefoane mobile, atacând sistematic satele din sudul țării. Dealtfel, statisticile arată că numai în cursul anului 1997, și numai în București, s-au săvârșit peste 38.000 infracțiuni. Drogurile. În București, este greu să nu observi aurolacii vagabondând prin centrul orașului: după părerea doctorului C. Bengescu, șeful secției „Toxicomani” de la spitalul Al. Obreja din București, românii au depășit fază în care foloseau droguri ușoare, si in curand vor depăși țările cu tradiție. Conform săptămânalului francez VSD din 27
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
care acum nu îl regăseam. Câteva zile am umblat peste tot cu gingiile și dinții mamei în buzunar. Mă învîrteam obsedat pe traseele mele din jurul liceului "Cantemir", pe strada Toamnei și strada Profetului, coboram pe Galați în urletul tramvaiului cinci, vagabondam printre ruinele de pe Lizeanu. Se-apropia amurgul, zăpada afinată de pe trotuare primea rozul cu timiditate, câte o bătrână, la o fereastră, sugea spasmodic dintr-o suzetă de copil, o pisică avea ochii de mai târziu ai Ginei, o femeie se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Prim-consilier“. Etius pronunțase acele două cuvinte, apăsându-le într-un anume mod prin tonul vocii. Un frumos salt în al său cursus honorum, deci, și în primul rând o mare onoare pentru el. Cu toate acestea, ideea de a vagabonda prin pădurile de la Lugdunense în căutare de briganzi zdrențăroși și de soldați fugari, în vreme ce armata mergea spre una dintre cele mai mari bătălii din istoria Romei - poate cea din urmă, cea definitivă - îi repugna atât de mult încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să nu mai vorbim, firește, de abatele acela nedemn. A fost într-adevăr un moment urât! în primele zilele, dacă n-aș fi avut credința, probabil că mi-aș fi luat zilele, de disperare, dar curând am găsit solidaritate. Am vagabondat două săptămâni peste câmpuri, ascunzându-mă în păduri și trăind din mila cetățenilor; apoi, într-o seară, în pragul iernii, în vreme ce mâncam în casa unuia dintre ei, bătu la ușă Eudoxiu, însoțit de doi de-ai săi și luară toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spiritului tău revoluționar. Ce s-o mai lungim, te-ai învîrtit de minune în viață, dacă te gîndești la ce-ai fost, și ce-ai ajuns, Geniule, dintr-un interlop care nu știa nici să scrie și să citească, care vagabonda pe străzi și înfunda pușcăriile, cînd la Doftana, cînd pivnița Văcăreștilor, tiran, șef de stat, academician, doctor, și chiar dacă țara asta se numește România și e o adunătură de secături fără cultură întocmai ca tine, asta nu-ți diminuează cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcut? nu-i vine lui Roja să-și creadă ochilor, doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aruncam ca o minge primejdioasă. Și-n azurul ochilor ei, eternul ascuțiș de lumină... Dumnezeule mare! acum zece ani lucrurile s-ar fi petrecut altfel, și repede. Dar acum zece ani, o femeie de douăzeci de ani n-ar fi vagabondat cu mine prin văi și pe dealuri și s-ar fi ferit să mă întrebe dacă țin la ea mai mult ori mai puțin decât la X sau Y. Iar dacă totuși m-ar fi întrebat, aș fi știut sigur
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acră, Îi Întinse mâna lui Tony Pavone. „Lupul de unde a Înhățat un miel, mai dă târcoale. Ce mai faci, prietene...?” „Muncesc din greu, nu ca altă lume...!” Îl privi sfidător, ironizându-l. „Cum se face mă Mingoti, ești fără muncă, vagabondezi, șantajezi pe unul și pe altul Însă, miliția nu te vede...? Se pare dacă nu mă Înșel, ești favorizat...?!” „Fiecare cu norocul lui...” - monologă Mingoti. „Sunt extrem de grăbit. Am avut trecere pe aici, ce să fac, nu am rezistat tentației
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parte. Eu și Nunu trăiam în camere separate. El lucra pe terasa mare a vilei, într-un miros de terebentină care venea chiar și în visele mele. Eu obișnuiam să mă duc la plajă să fixez marea și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în zori. În timpul vagabondărilor la Mangalia l-am întâlnit pe Simon din Franța. Era singur pe țărmul pustiu și hrănea pescărușii în lumina roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
hai-hui, plin de mulțumire, dus de o briză plăcută. Cam pe la 50 de ani o întâlnise pe Rita. Fusese o iubire de la prima vedere! Iubire care se stinsese treptat - pentru că iubirii, asta o știa el de mult, îi place să vagabondeze ici și pe colo, nimeni neputând s-o stăpânească și să-i dibuie cărările. Ca mulți alții, Feifel se arsese de multe ori. Fără să devină scrum. Pe perioade scurte, iubirea îl încălzise și, hrănise, lăsându-l mereu înfometat. Capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de loc, dar de ce își ascunde privirea după ochelari negri? Feifel nu avea nici un răspuns. El însuși ar fi vrut să pună niște ochelari negri între ferestrele sufletului său și lumea de afară. Dezamăgit, părăsi sinagoga înainte de terminarea serviciului divin, vagabondând fără sens prin oraș. Bău câteva beri într-un bar, încercând în zadar să converseze cu doi bărbați care se așezaseră la masa lui. Pe la ora șapte, se întoarse acasă cu picioarele grele ca două bucăți de plumb. Urcă scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și începe cu Arnold Schönberg și elevii săi. Târziu, în 1949, aflat la Paris, Kokoschka îi scria prietenului său că, grație cvartetului Kolisch, a înțeles brusc filiația din muzica austriacă de la Haydn până la Schönberg. „Am fost emoționat, asemenea cuiva care vagabondează prin viață și descoperă deodată că poate da numele de patrie unei lumi spirituale.“ Din aceeași lume spirituală făcea parte și Gustav Mahler, a cărui reprezentație la pupitrul operei Tristan și Isolda avea să-l marcheze pentru toată viața. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
exclamațiile și comentariile ce scăpau celor din jur, m-am retras într-un gang, mi-am pus ochelarii pince-nez și am citit cu ochii mei : Trupele noastre au trecut Dunărea între Rusciuk și Turtucaia. Atât ! Rămâne doar imaginația noastră să vagabondeze... în fine, mult discutata ofensivă din sud a lui Averescu ! Ah, dacă Dumnezeu ar fi cu noi măcar de acum înainte ! Era mai mult de ora două când am ajuns, în fine, ud și tremurând, acasă. Sophie era lipsă, plecată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu prea Îndrăznesc să-ți scriu, gîndindu-mă că mi-ai spus nu demult nu mai știu prea bine ce, În legătură cu scrisul meu, ceva nu prea măgulitor, și e adevărat că am un scris mărginit, care urmează prostește liniile drepte În loc să vagabondeze pe pagină Într-o dezordine elegantă“. Oare ce i-o fi spus, cînd lui Îi plăcea de fapt atît de mult felul ei de a scrie! Făcea literele mari ca o fetiță, dar era ceva poetic În contrastul dintre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
brigada antidrog, da știe că azi n-are niciun rost să se agite. Probabil că Toal o să-l recruteze cu forța În echipa de anchetare a crimei. Așa că Ray și cu mine plecăm cu Volvo-ul meu În misiunea de a vagabonda pe străzi. Pământul a Înghețat un pic și aerul se simte curat și aspru. Iarna-i pe poziții și are să fie una nașpa. Încălzirea mașinii Își face bine treaba, da un bulangiu din centrală se aude la radio și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ține pe picioare.” Tânăra profesoară de desen are un salariu de în jur de 300 de lei noi, familia ei este săracă și departe. Ce poate să facă să trăiască în condițiile în care nu este casnică, șomeră, nu este „vagabondă”, are un loc de muncă ce presupune educație superioară, meditații la cultură artistică nu cere nimeni și, atunci când nu amețește de foame sau de trai comun într-un cămin de nefamiliști, complet ticsit de oameni, merge să învețe copii? - Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
capul mai greu la vârf, o moștenire demnă de milă, smintită, fragilă, născându-i o teamă de o soartă nemiloasă. Ei, călugărițele poloneze o salvaseră. CÎnd venise la mănăstire să o ia, avea deja paisprezece ani. Acum avea peste patruzeci, vagabondând prin New York cu sacoșele ei. Trebuia să returneze manuscrisul imediat. Doctorul Govinda Lal probabil era cuprins de panică. Cine știe ce formă asiatică lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trebuie să privim toți lucrurile În față, până și eu. — și ce-i de făcut? — Nu știu. Chiar n-am nici o idee! Câțiva stropi de ploaie băteau ușurel darabana pe acoperișul de zinc dinspre grădină. Pata turcoaz a unui nor vagabonda În depărtare pe cerul Jakartei, altfel lipsit de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]