210 matches
-
care nu poate fi uitat ușor, mai ales dacă are acele efecte distrugătoare ca cel din 4 martie 1977. La ora cutremurului eram schimbul 2 în subteran la Mina Centrala Suvarov și activitatea era spre finalul schimbului.. Echipele de transportat vagonetele aduceau ultimele garnituri spre a fi golite în rostogolul colector de la orizontul - 100. Minerii din fronturi încă își mai pregăteau fronturile pentru schimbul următor. Am mers la nișa de serviciu din subteran să-mi iau geanta cam în jurul orei 21
REMEMBER 4 MARTIE 2009 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343861_a_345190]
-
astfel încât te trezesti că mergi înapoi urmărit cu o viteză infernala de zici că acum se izbesc de tine. Și, cănd mai ai puțin până la impactul imparabil ești “salvat”, dacă se poate spune așa, de o altă căzătura în neant, vagonetul urmandu-si calea să normală, iar când crezi că nu mai ai nici o speranță ești plasat pe o altă linie cu aceeași nebună viteza pentru că la capătul ei să fii întâmpinat de un simpatic moșulică, șeful circuitului, care, bucuros că
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
Ceea ce veți citi în continuare nu va fi despre indienii din vestul sălbatic, ci despre personaje reale care însă au avut nume de indieni, adică câte două nume. Eroul meu Aripă Neagră era unul din cei care lucrau la transportul vagonetelor goale sau cu minereu în subteranul minei Suvarov. Îl cunoșteam pe Aripă Neagră de multă vreme, avea o familie numeroasă și fiind bolnav nu putea să lucreze direct într-un front productiv și din acest motiv a fost repartizat conform
ARIPĂ NEAGRĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343676_a_345005]
-
din cel puțin 5 abataje productive și alte lucrări auxiliare sau de investiții, suitoare sau galerii de pregătire. Aveam în subordine o echipă de transport compusă din mecanici de locomotivă, care asigura transportul minereului de la abataje la puțul care scotea vagonetele la suprafața minei. Pe lângă fiecare locomotivă exista un însoțitor așa numitul cuplător de vagonete. La schimbul întâi primeam și multe echipe de întreținere care lucrau numai în schimbul unu pentru a nu încărca cheltuielile de producție a întreprinderii. Pentru lucrările de
1980 AM DEVENIT MAISTRU PRINCIPAL MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348459_a_349788]
-
sau galerii de pregătire. Aveam în subordine o echipă de transport compusă din mecanici de locomotivă, care asigura transportul minereului de la abataje la puțul care scotea vagonetele la suprafața minei. Pe lângă fiecare locomotivă exista un însoțitor așa numitul cuplător de vagonete. La schimbul întâi primeam și multe echipe de întreținere care lucrau numai în schimbul unu pentru a nu încărca cheltuielile de producție a întreprinderii. Pentru lucrările de pușcare din lucrările productive aveam și artificieri calificați și autorizați în acest sens. Pentru
1980 AM DEVENIT MAISTRU PRINCIPAL MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348459_a_349788]
-
la mina Haneș din Munții Apuseni, având în vedere că debutul în minerit îl începusem la mina de mercur din Valea Dosului pe atunci, azi Izvorul Ampoiului. Fiind ucenici ai școlii profesionale pentru început lucram la suprafața minei unde descărcam vagonetele cu steril provenite din lucrările specifice din adâncul minei. Nu puteam intra în mină decât însoțiți de un maistru sau un inginer. Noi trebuia să fim pregătiți a lucra ca mineri în subteran, astfel că în scurt timp pentru noi
MINERITUL ÎN MINELE DE AUR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345051_a_346380]
-
mi batista și șorțul! Cum femeia nu se mișcă din loc, Zarahon făcu semn vânătorului să caute prin casă. Negăsind nimic nici în casă și nici asupra femeii, stăpânul o duse în mina de lângă casa lui, o urcă într-un vagonet, o coborî apoi în fundul unei galerii unde o transformă într-o stană de piatră. În tot acest timp, vânătorul se întorsese în casa lui din pădure gândindu-se ce să facă. Femeia aceea nu se speriase de el, îl chemase
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat cu păcură: un fals uriaș aplecându-se pe geam. De fiecare dată, înainte de a traversa unul dintre drumurile care se pierdeau la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
direcție necunoscută, spre țări inexistente pe hartă, spre munți cu crestele înzăpezite, spre o mare nocturnă unde felinarele bărcilor se confundă cu stelele. Acum știu că trenul ăsta merge de la cărămidăria din Saranza la gara în care i se descarcă vagonetele. Doi sau trei kilometri cel mult. Frumoasă călătorie! Da, acum știu asta și, deci, nu voi mai putea niciodată să cred că șinele din fața mea sunt nesfârșite, iar seara asta este unică, cu mirosul ei puternic de stepă, cu cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nivel minim de igienă, sînt elementele centrale rememorate de mulți dintre deportați. Hrușcă Își amintește soarta pe care a avut-o În urma unei explozii: Se punea carbid, se făceau niște găuri și se punea carbid, dar culoarul unde se Împingeau vagonetele și culoarele erau Întotdeauna, cum se săpa se făcea cu lemne, se... clădea așa. Am fost prea aproape și a fost suflul ăla prea puternic și au căzut lemnele alea. Doi ruși au murit și un... o fată, una de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tovărășia acestei doamne superficiale și insuportabile. Nu era nici o potrivire între ele. Ioana mi-a dat explicații: - Îți dai seama cât eram de nenorocită? O distracție a mea în portul Cavarna e să-mi țin echilibrul pe una din șinele vagonetului (nu-l văd niciodată) ce duc până la capătul unui ponton. Încerc să fac cât mai mulți pași, dar după puțină vreme îmi alunecă piciorul. Câteodată Ioana se ia la întrecere pe cealaltă șină, și numărăm pașii făcuți de fiecare. Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu dungi, dădu din cap și, zîmbind ca pentru sine din buzele supte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șapte. Ceaușescu s-a dus și l-a făcut chiar atunci „Miner de Onoare.“ Da’ nu se mai dusese și înainte? Da’ nu s-a mai dus și după aia? N-a intrat în mină, să vadă cum e la vagonete... La câtă frică de radiații avea Ceaușescu, crezi că făcea el eroisme de-astea?! Și venim și cu Cernobâlul, din opt’șase, ca să-i terminăm. Am un film cu poze de p’atunci, făcut pe șest de-un nepot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mii de bușteni ce-și așteptau rândul la ferăstraiele gaterelor fabricii de cherestea a domnului Felder, "Bicazul", rebotezată după naționalizare "Horia, Cloșca și Crișan". Acolo nu mergeau decât în excursie din când în când seara, pentru a se plimba cu vagonetele uitate pe linie, în afara perimetrului fabricii. In schimb, în canal copiii, alături de maturi, săreau în apa adâncă scălămbăindu-se care de care cât mai urât posibil, făcând din aceste schimonoseli adevărate virtuți cu care se mândreau până și în timpul iernii, când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
inutilele și interminabilele trasee birocratice: "Ismail primește și audiențe [...] .Sute de solicitatori de posturi, ajutoare bănești și lemne sunt mai întâi introduși sub un abatjour enorm, unde sunt obligați să clocească fiecare căte 4 ouă. Sunt apoi suiți într-un vagonet de gunoi de-al primăriei și cărați cu o iuțeală vertiginoasă pănă sus la Ismail."62 Acolitul său, Turnavitu, cunoaște o ascensiune remarcabilă prin politică, avansând la statutul de "ventilator de stat", într-un mod care amintește de absurdul situației
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drum, dincolo de un gard de sîrmă ghimpată, care le despărțea de malul unui canal. Jim se uită leneș la acest mic lagăr de concentrare construit În complexul unei fabrici de ceramică. Două șlepuri de fier se scufundaseră ancorate, iar niște vagonete În miniatură, Încă pline cu plăci de ceramică, se aflau În curte lîngă cuptoare. Două dintre depozitele de cărămidă fuseseră Încorporate În lagăr prin gardul de sîrmă ghimpată care Împărțea amplasamentul fabricii. Bărbați și femei stăteau la soare pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deschid și să închid ușile puțului de aeraj. Multă alergătură prin curent. Împiedicându-mă în șine. Rănindu-mă întruna la genunchi. Alți băieți de la cuple mă învățaseră ce aveam de făcut. La o deplasare lentă, trebuia să sar de pe ultimul vagonet, să alerg pe lângă tren, să trag la o parte bucata de piele sintetică a ușii de la puțul de aeraj, să las trenul să treacă, să închid ușa puțului, să alerg până prind din urmă ultimul vagonet și să sar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să sar de pe ultimul vagonet, să alerg pe lângă tren, să trag la o parte bucata de piele sintetică a ușii de la puțul de aeraj, să las trenul să treacă, să închid ușa puțului, să alerg până prind din urmă ultimul vagonet și să sar în el din mers. De cele mai multe ori, mecanicul de pe locomotiva electrică cu care eram în tură îmi lăsa destul timp, așa că doar o dată sau de două ori am pierdut trenul și a trebuit să o iau în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ocupată de sovietici, cu cuvintele mecanicului meu de locomotivă, care ne avertiza împotriva unificării forțate și care conducea întotdeauna grijuliu atunci când băiatul lui de la cuple deschidea ușile de la puțul de ventilație, când le închidea și când trebuia să sară în vagonet; pe de altă parte, la suprafață, maistrul de sector și tatăl prietenos al celor trei fiice reușea să-mi traducă fraze din Manifestul comunist în realitatea săracă în calorii de după război. Amândoi mă agitau cu succes variabil. Ca bun ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase clădiri abandonate În peisaje distruse de-un Întotdeauna mare și ciclic conflict intergalactic. Și toate astea, toată această muncă uriașă, În vreme ce la noi a venit Pintilie și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de acea lumină vie Zicând: da, suntem în viață, toți, toți, toți, toți, toți! Că atunci când nici nu ne gândeam, oamenii de afară, care luptaseră atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu grijă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stat la pârnaie câteva luni, a fost iertat, i-au dat drumul imediat, l-au prins iar cu un sac de cocoșei, plus dolari. Dar pe-ăla de colo, care pare deșelat, care se preface că abia poate să împingă vagonetul? E generalul cutare, care era cât pe-aci să zădărnicească planul regelui de a întoarce armele și a-l aresta pe Antonescu, jandarm mare peste Capitală! Dacă îl întrebi o să-ți spună că datorită lui s-a făcut 23 August
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]