552 matches
-
durerile. Cât timp va mai rezista Ludovina? A ridicat din umeri, până la urmă supraviețuise surorii ei. Dar Encarnaçăo se lăsase să moară fără să se plângă, de aceeași boală, dar cu buzele strânse, nerostind nici un cuvânt, nici măcar o monosilabă, un vaiet, nimic. Și neacceptând decât un pahar cu lapte dimineața și altul la jumătatea după-amiezii. Bineînțeles, și comprimatele devenite inofensive, injecțiile. Pe când Ludovina nu era capabilă să suporte durerile, ceea ce o ucidea rozând-o. Chiar el îi făcea injecțiile și vedea
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
pe fața vie a sentimentului, pentru a face posibil șocul, surpriza, revelarea „demonului" prezent în orice joc... Vitalitatea, astfel stăpânită, cedând regulilor, ritualului. Rupând convenția, - gura se deschide larg, bucuria și durerea amestecându-se în spațiul ei, trimițând în sus vaietul lung, acel amestec de sunete, care alcătuiesc țîpuritura frenetică, și dansul pe toc, pe vârf, pe talpă și iar pe toc, la dreapta, la stânga, din nou pieptiș, o azvârlire a fustelor albe, încrețite, ciocnindu-se între ele în serii înspumate
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
scape ocolindu-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
poate pentru că-și luase inima-n dinți să purceadă în căutarea turmei de capre și a cârdului de orătănii dispărute. Când nevasta lui, Solina, și toți bătrânii satului l-au întrebat ce a văzut, n-au scos de la el decât vaiete și suspine. Atunci a început Ginome să-și piardă mințile. După aceea trupul a pornit să i se împuțineze și să se smochinească și să se chircească, până ce a ajuns să încapă într-un căruț vechi, iar el însuși s-
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
internare în fiecare an. Are raporturi sexuale sordide cu alți bolnavi, ale căror performanțe au devenit deplorabile din cauza medicamentelor psihotrope. Deși nu are nicio problemă materială și se hrănește corect, i se întâmplă să scoată din când în când un vaiet, ce seamănă, mi se pare, cu primul fum scos dintr-o interminabilă țigară pe care s-ar pregăti să mi-o sufle, toată, în nas. Pun imediat telefonul în furcă, de teamă să nu-mi fie dat peste cap moralul
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
mari scriitori ai ultimelor decenii.” Fernando Valls ,,Un autor de valoare certă”. Ricardo Senabre Cât e ceasul? O clipă am crezut că au venit deja zorile, chiar am auzit țipete de copii și zgomot de trafic. O fi fost, pesemne, vaietul vreunui bolnav sau vreo targă trasă pe coridor. Sau poate că am adormit fără să-mi dau seama. Astăzi e joi? Suntem în octombrie? Uneori, tot ceea ce ating devine ireal. Dar asta ni se întâmplă aproape tuturor, nu credeți? Să
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
cică, dacă eu nu văzusem ce văzuse el, în Rwanda, măcar să fi auzit, - și scoase din unul din buzunarele lui de campanie un aparat, mic-mic, precis că japonez, și imediat se auzi un hârâit, apoi împușcături, rafale de mitralieră și vaiete, și urlete, ca-n Africa. P-ormă, o pauză și un fâșâit tehnic, în timp ce un bucureștean, un chilipirgiu, își băga capul între noi și ne întreba repezit îl vinde?, - reportofonul adică. Omicron răspunsese, ca la ei, la ședințele lor: Dumnezeu
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
de curaj. Sînt laș. Sînt trist. Nimic nu-ndreptățește cutezanța-mi. Mic sînt bucuria spre-a cînta senină - cleștar și foc - de om îndrăgostit. Canonul meu: să-ncerc necontenit să potrivesc cuvinte iscusite din sonuri și concepte-alcătuite. Tu nu ești vaiet, simbol ori oglindă; ești rîu ce poate lumea s-o cuprindă. îndrăgostitul Un corn de fildeș, trandafirii, luna, un chip de Dürer, boabele de rouă, un zero schimbător și cifre nouă la număr, toate mă silesc întruna să spun că
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
de curenți pe fundul mării izbindu-se între ele; și din când în când țipătul ciudat-neliniștitor ca de predator, al pescărușilor de aici; îl auzim deseori serile de pe terasă și ne înfiorăm o clipă. Alte ori nopțile, spărgând liniștea cu vaietul lui agresiv. Doresc să nu mă gândesc la nimic; încerc să-i impun gândului aceeași nemișcare cu a trupului, legănat ca o coajă de nucă pe ape. Din când în când un vers sau o frântură de cântec mi se
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Au trecut foarte mulți ani de atunci... Istoria acelor ținuturi demonstrează că după perioada de domnie a lui Mihai Valdescu, oarecum mai liniștită, au urmat vremuri frământate cu multe războaie, unele câștigate, altele pierdute, cu vaiete și jale. Secole la rând poporul și-a apărat hotarele cu sabia în mână. Mult mai târziu țara a scăpat de jugul otoman câștigându-și independența prin luptă. Ținuturile carpatice de același neam s-au unificat. Frământările sociale au continuat
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
el) Cum să nu știu!... - ...Ce blestem!... Mare blestem pe capul lui... Parcă prevăd (începe să-și pună lucrurile în valiza) că-l reformează și... unde mai găsesc eu un oltean de ispravă ca el? (din ce în ce mai slab se aude un vaiet prelungit) - Mergeți sănătos, dom' colonel. Drum bun!... - Să te faci bine, Dodoloanță! - Fac bine, (foarte încet) o să-i fac bine... ( hotărât) să trăiți! Referință Bibliografică: CE BLESTEM!... Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
cap, nu vreau să le aud bocetele ! Se ridică de pe scaun și părăsi cu pași lungi încăperea. .......................................... Afară se înserase. La poarta minei s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș din Vale. Sute de lumânări au fost aprinse, iar vaietele celor care nu știau nimic de cei dragi, doar că se aflau în subteran la momentele în care avuseseră loc cele trei bubuituri, se ridicau către cer cu rugăciuni fierbinți, pentru ca soții, fiii, tații, frații, cumnații sau prietenii lor să
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai pe tăcute și treptat-treptat se transformau în urlete și țipete. Pentru că și păruielile se întețeau. Uite-așa, debandada se transforma în hărmălaie generală, cu sonorizare maximă, care continua pe coridor și se întindea ca
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... Citește mai mult Domnul ArsuToate eforturile domnului director Arsu de a ne pricopsi cu un învățător “mai de Doamne-ajută” au fost zadarnice. Cred că-și luase gândul să mai caute. De fapt, mai rămăseseră doar vreo zece-douăsprezece zile până la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... XVI. DOMNUL DODE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită bunei noastre învățătoare, “coana preoteasă”. Nu-mi mai aduc aminte reproșurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților! Sunt, scuzați-mi expresia, nomad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre castelul Potoțki. Castelul își ridica înfricoșător surii păreți pe geana unui deal, nălucindu-se negru în calea singuraticilor drumeți. Nouri de corbi se învolburau la apus în juru-i; în nopțile fără lună vânturile șuierau dându-i ocol și un vaiet subțire, înjunghiat, se auzea ieșind din ziduri. Nu e de mirare astfel că țăranii din împrejurimi îl botezaseră „Lugubrul”. Ziua, când aveau treburi cu caii la castel (deoarece castelul, pentru a se autofinanța, beneficia de o potcovărieî nu spuneau „mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau să aștepte să se ridice o nouă generație de marinari. Alte tinere, mai bine orientate, se îndrăgosteau loco de junii meșteșugari și până la o anumită vârstă nu o duceau rău. De regulă, o regulă bună, căsătoriile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași somnoroși pe care bărbații îi luau și-i sărutau apăsat, de trei ori, pe obrăjori, ascunzându-și tulburarea, căci nu se cuvenea să te-arăți suflet de muiere în asemenea împrejurări, când poate că pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă poate obliga să dezvălui care sunt sursele mele de informații și tu știi asta. Dă-mi un indiciu și am să merg pe urmele lui fără să te implic. Austriacul Gunther Meyer sloboz un oftat ce răsună ca un vaiet, se scărpină în ureche, trase o înjurătură și apoi spuse printre dinți: — E cel mai absurd lucru care mi s-a întâmplat vreodată! Când, după un sfert de oră, termina de povestit cu lux de amănunte cum fusese capturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poet, m-au izbit din nou cuvintele preotului „am văzut oase albe lîngă oase albe și nu știu care erau ale Împăratului și care ale soldatului“, citez din memorie. Ascult uvertura la Tannhäuser de Wagner. Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În masa aceea mișcătoare de capete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
liniștiră pe loc. Starostele făcu un semn scurt din mână și doi bărbați se repeziră la femeie, ridicând-o de jos. Mai mult o târâră spre cea de a treia căruță din spate și o ajutară să urce în ea. Vaietele acesteia se mai auziră ceva timp, după care încetară de tot. No, vezi dom' șef? rosti țiganul îndurerat. De aia plecăm. Nu mai suntem în siguranță aici. Iar voi nu faceți nimic ca să ne ajutați. De unde știi că nu facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de ceva. În mișcarea ei precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând un vaiet surd. Dante Încercă să o liniștească printr-un gest. - Îl căutam pe Cecco. Îmi poți Înțelege cuvintele? Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el și voia să scape? Însă, În loc să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unei prăvălii. Căzură unul peste altul, În timp ce bucata imensă desprinsă din zid se prăbușea În fața lor și o ploaie de pietre izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]