7,566 matches
-
al acestor norme, care sunt chemate să acționeze direct „din interior” asupra conștiinței fiecărui subiect Este cu totul altceva când se trece de la morală la drept. Normele dreptului fiind de natură intersubiectivă, voință care le stabilește și le conferă o validitate are și trebuie să aibă un caracter supraindividual, adică ea nu coincide cu nici una dintre voințele individuale (sau cel puțin nu este necesar ca ea să coincidă cu ele), și ea nu reprezintă (cum s-ar putea afirma pentru morală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv, al cărui caracter relativ și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului, Își subordonează (sau ar trebui, sollen) evaluările și organele aceluiași criteriu ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ghideze Statul În activitatea sa”. Exigența (imperativul) primară a justiției este ca: „ființa umană să fie recunoscută În spiritualitatea sa și, deci, În autonomia sa fundamentală. Aceasta Înseamnă că există În tot omul un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege pozitivă. Respectul acestui drept este, dimpotrivă, presupusul și condiția Însăși pentru ca o autoritate oarecare să poată a se afirma ca legitimă”. Giorgio del Vecchio Își Întemeiază argumentarea strânsă, pe adevărul că noțiunea unui „drept natural
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că productivitatea juridică naturală a indivizilor și a grupurilor se desfășoară, În mod coerent cu directivele organizației juridice deja stabilită ca Stat. De exemplu, În viața juridică ordinară, În materie de contracte, „voința particularilor desfășoară o acțiune cvasilegislativă, a cărei validitate este, În principiu, ratificată și validată de Statul Însuși.” La fel În materie de cutume, la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În organizarea juridică a Statului, ca părți integrante. Filosoful ia În considerare, aici, și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la negustori, de pildă, sunt Încorporate - prin dispoziții tacite sau exprese - În organizarea juridică a Statului, ca părți integrante. Filosoful ia În considerare, aici, și „clasa muncitorilor determinați” și practica deliberărilor anumitor organizații sociale, care, fie că sunt recunoscute În validitatea lor efectivă: când, printr-o „delegare expresă a puterii”, când, „În virtutea unui act de simplă toleranță”, prin organele de stat propriu-zise. Se stabilește, astfel, un fel de colaborare reală Între organele generatoare de reguli, având origini extrem de disparate și eterogene
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
punctul de convergență și centrul de greutate al unui sistem de voințe, care emană funciar de la sufletul uman (sau de la conștiință), individual și asociat, și dacă aceste voințe pot să asume forma logică a dreptului și un anumit grad de validitate efectivă, Înainte chiar de a atinge centrul sistemului și de a obține astfel confirmarea formală a caracterului statal, problema este mult prea complexă. Putem doar să considerăm directivele, Într-adevăr extrem de schimbătoare, ale politicii interne a diferitelor state, exact ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obliga, nu este suficient”, declară filosoful italian. „Un principiu care ar declara valabile a priori toate acordurile posibile, oricare ar fi caracterul și conținutul lor, a parte subjecti și a parte objecti, nu s-ar putea justifica În nici un mod. Validitatea acordului se poate deduce numai din necesitatea rațională care determină În acelaș timp conținutul acordului. Este valid pactul prin care Statele se pun de acord a se recunoaște și a se respecta reciproc Într-o societate de egali; e Însă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațională care determină În acelaș timp conținutul acordului. Este valid pactul prin care Statele se pun de acord a se recunoaște și a se respecta reciproc Într-o societate de egali; e Însă o simplă iluzie a voi să derivăm validitatea acestui pact din existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
recunoaște și a se respecta reciproc Într-o societate de egali; e Însă o simplă iluzie a voi să derivăm validitatea acestui pact din existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de nebuni”, dar și aceasta „constituie o formă categoric necesară și etic inviolabilă de societate”. Este, la urma urmei, „societatea genului uman și mai ales societatea Statelor”. Pe același adevăr rațional - apreciază Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective, În care consimțământul poate fi dat În mod valabil, ca și limitele conținutului posibil sau al obiectului unui consimțământ”. Dar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a simțit nevoia de a renega istoria, făcând oarecum o despărțire Între: starea de fapt și starea de drept, la care se ajunsese mai Înainte. Dimpotrivă, s-a Început tocmai prin recunoașterea existenței unui Drept internațional pozitiv și prin reafirmarea validității sale. Se putea și trebuia să se meargă mai Înainte, mai departe, adică să se perfecționeze și accelereze un proces În curs de desfășurare, și nu să se dea o Îndrumare diferită (sau contrară) istoriei, ceea ce ar fi fost o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
umane se apropie de final: o societate universală, globală de consum. El a denumit-o «sfârșitul istoriei». Cu alte cuvinte, în mod asemănător: „Ce remarcabil e să urmărești o civilizație care se autodistruge, pentru că nu este în stare să reexamineze validitatea unor ideologii economice în împrejurări total schimbate;” Guvernele și corporațiile occidentale s-au repezit să convingă Europa de Est și țările fostei Uniuni Sovietice să preia lecția succesului occidental, deschizându-și granițele și liberalizându-și economiile. Armate de experți occidentali au fost
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
restrânsă de avocați a transferat toate bunurile mobile și imobile „tânărului și recent descoperitului strănepot“ al bătrânului. „Aranjamentul“ a fost o reușită mai mare decât ar fi putut spera Ward vreodată. Membrii familiei Ward, la început, au pus la îndoială validitatea tânărului care apăruse din senin, pretinsese că e o rudă îndepărtată și plecase cu tot ceea ce avusese bătrânul. Dar întâlnindu-l pe „Mycroft Ward cel Tânăr“, până și cel mai încăpățânat și avar dintre veri recunoscu că cei doi trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Rezoluția Adunării generale nr. 2037 (XX), aprobată prin aclamații la 7 decembrie 1965, a fost adoptată "Declarația cu privire la promovarea în rândurile tineretului a idealurilor de pace, respect și înțelegere între popoare". Cele șase principii enunțate în Declarație își păstrează nealterată validitatea. Coautor al Memoriului explicativ prin care România a solicitat înscrierea pe ordinea de zi a celei de-a XV-a sesiuni a Adunării generale a O.N.U. a punctului intitulat: "Acțiuni pe plan regional în vederea îmbunătățirii relațiilor de bună
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
control al aplicației care includ etapele computerizate din cadrul unei aplicații care controlează punerea în aplicare a tehnologiei; instrumente manuale de control a procesului, care, combinate cu instrumentele de control de mai sus, atunci când este necesar, asigură completi tudinea, acuratețea și validitatea informației. Instrumentele generale de control includ controalele asupra gestionării tehnologiei informației, procesului de supervizare a tehnologiei informației, monitorizarea și raportarea activităților legate de tehnologia informației, gestionarea securității și achiziția de programe și activitățile de mentenanță și dezvoltare. Aceste instrumente de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
achiziția de programe și activitățile de mentenanță și dezvoltare. Aceste instrumente de control se aplică tuturor sistemelor - de la aplicația principală la client/server la stațiile de lucru. Instrumentele de control al aplicației sunt concepute pentru a asigura completitudinea, acuratețea și validitatea datelor intrate în sistem și ale procesării acestora. Chiar și atunci când două entități au obiective și structuri identice, activitățile lor de control pot să difere, deoarece fiecare entitate este condusă de oameni diferiți care, în funcție de percepție, folosesc în mod diferit
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
a lui Bodo Schäfer. În primul rînd, personalitatea remarcabilă a autorului. Succesul său în clădirea timpurie a propriei averi, experiența sa de consultant financiar și în susținerea de seminarii pe probleme financiare și de dezvoltare personală constituie o garanție a validității metodelor pe care le propune. În al doilea rînd, demersul său de o logică imbatabilă, bazat pe abordarea simultană a elementelor ce țin de ingineria comportamentală și a schemelor financiare sustenabile pe termen lung, oferă un cadru cuprinzător și practic
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
defensive și, fără îndoială, acestea sînt cele drepte. Există războaie din interes, pe care regii sînt obligați să le facă, pentru a menține ei înșiși drepturile care li se contestă; ei pledează cu arma în mînă, și bătăliile decid în privința validității argumentelor lor. Există războaie din precauție, pe care principii fac bine că le poartă. Ele sînt, într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se reverse și amenință
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Portretul unui ortodox fără barbă și sutană”, dar am renunțat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic și ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernământul, inteligența, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea analizelor mele. Secundo, orice explicație se dovedește sterilă în fața ideologiei și a parti-pris-urilor bine cimentate. Volumul se justifică prin sine însuși, altfel nu și-ar avea rostul. Câteva texte sunt, la origine, conferințe pe care am fost invitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie demonstrată apropierea personajului de Isus, precum și autoritatea sa asupra celorlalți ucenici; 4. de ce personajul apare târziu în textul evangheliei? 5. trebuie oferită o explicație scenei de pe Golgota (Ioan 19,25-27); 6. trebuie explicat accentul pus de autorul evangheliei pe validitatea mărturiei „ucenicului iubit”; 7. trebuie explicată spaima în fața perspectivei morții ucenicului; 8. trebuie explicată rivalitatea dintre „ucenicul iubit” și Petru. De Boer primește provocarea și încearcă să găsească în textul Noului Testament toate elementele necesare pentru identificarea „ucenicului” cu Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este inedit. Nici n-ar fi fost posibil. Avem noi înșine o anumită imagine despre Japonia, formată în majoritate din stereotipuri. Cartea nu le ocolește tocmai pentru a le verifica validitatea. Știm, astfel, că mecanismele societății nipone funcționează ireproșabil. Roxana și Cătălin Ghiță dau exemple concrete. Vedem, spre exemplu, cum serviciile de stat sau private fac totul pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetățeanului. Japonezul are, apoi, mania muncii, cu prețul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dorință de comunicare cu mama, influențează pozitiv modul în care mama interacționează în raport cu el. Conduita copilului în raport cu tatăl nu are influență asupra variabilelor care definesc relația mamei cu copilul. Constatăm însă că aceasta influențează semnificativ relația dintre părinți. În considerarea validității rezultatelor și extrapolarea lor se solicită mult precauție ca urmare a numărului foarte mic de subiecți care au participat la ancheta pe bază de chestionar. Fiind un chestionar autoadministrat, trimis prin poștă, o altă limită este dată de lipsa de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]