112 matches
-
orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu cu un brânci furios și m-am ridicat, sprijinindu-mă pe podea. Străină camera mea, valijoara cu bagajul meu, ferestruica. Mi-era teamă că nu voi mai putea stabili nici o relație cu nimeni și nimic. Voiam să merg s-o caut pe Brigd, dar fără să știu ce voiam să-i spun sau să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar fi vorbit, poate, cel ce făcea și desfăcea lumi. Așa i-ar fi răspuns, probabil, Thomas. Era limpede, Antonia nu putea să aprindă pămîntul! Doar doi bărbați ar fi fost În stare, erau capii lumii; avea fiecare cîte o valijoară cu butoane. Antonia, cu poșetuța ei, nu era capabilă de așa ceva, nu avea Înăuntru decît o cheie, cîțiva bănuți, o batistă parfumată și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
parte, asupra celui tînăr, potențînd ceea ce, latent, În vinele acestuia exista moștenit de la Thomas: spiritul viking, cel rus și cel german; numai cuceritori, dacă priveai În urmă. Luptători! Dar lumea se schimbase; peste tot, supușii de odinioară, doar cu o valijoară În mînă sau chiar cu mîinile În buzunar, veneau peste foștii stăpîni În metropole, În casele lor, În paturile lor, cucereau implacabil ceea ce cîndva părea invincibil, lumea se Întorcea pe dos și nu se mai putea face nimic. America era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-s plecată. În acel moment, era singura soluție viabilă pentru cariera mea instabilă. E atât de reconfortant să fii capabil să iei deciziile corecte într-o situație de criză. Patrick a sunat la interfon la cinci fix. Mi-am înșfăcat valijoara și am zburat pe scări în jos. Un Mercedes închis la culoare mă aștepta în stradă, cu motorul torcând. M-am așezat pe locul din spate. —Ești sigură? mă întrebă Patrick. Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ai lui Julie. Uitase de ei, dar jur că-mi pusesem în gând să-i înapoiez de secole (de mai bine de nouă luni), și era cât pe ce să rezolv problema de câteva ori. Am cercetat fiecare colțișor al valijoarei. Mi-am golit trusa de toaletă. Am cotrobăit printre haine. Am luat geanta și i-am golit conținutul pe pat. Am răvășit totul, dar nici urmă de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ne apropiem de mașina decapotabilă a lui Luke din colțul parcării, și el o deschide cu telecomanda. — Ai primi mesajul meu, da? zice. În legătură cu bagajul. — Da, l‑am primit. Uite‑l. Îi arăt foarte sigură pe mine cea mai mică valijoară din lume, pe care o am de la un magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât trusa de machiaj și șamponul - dar Luke nu are nevoie să știe asta, nu? Da, ăsta e, zic, ridicând ușor din sprânceană. N‑ai zis tu să “îmi iau puține bagaje“? — Ba da, spune Luke. Dar asta... arată spre valijoară. Sunt impresionat. Deschide portbagajul, iar eu mă așez în scaunul șoferului și îmi reglez scaunul în față în așa fel încât să ajung la pedale. De când vreau să conduc o decapotabilă! Portbagajul se închide și Luke înconjoară mașina, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În cele din urmă, Luke termină de completat formularele și le înmânează bărbatului. Acesta îi întinde o cheie mare, demodată și îi cheamă un băiat de serviciu. — Nu cred că avem nevoie de ajutor, spune Luke, zâmbind și îmi ridică valijoara. Nu suntem supra încărcați. — Du‑te tu înainte, spun. Eu vreau să... verific ceva. Pentru mâine. Îi zâmbesc și, spre ușurarea mea, după o clipă, se îndreaptă spre scară. Cum e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se întâmplă una ca asta. N‑am haine. Sunt cu Luke în vacanță, într‑un hotel elegant - și nu am haine. Ce‑o să mă fac? Nu pot să recunosc adevărul în fața lui. Pur și simplu, nu pot să recunosc că valijoara mea nu e decât vârful aisbergului. Nu după ce m‑am dat atât de mare cu chestia asta. Va trebui să... improvizez, mă gândesc cu viteza fulgerului, cum dăm un colț și o cotim pe alt coridor cu mochetă de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce‑ar fi să mergem să bem ceva și să despachetăm mai târziu! Genial. Coborâm și ne facem criță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vrei să cobori cu... hainele astea de pe tine, să zicem. Arată amuzat spre blugii mei trei sferturi, tăiați. Normal că nu! zic râzând, de parcă ideea ar fi ridicolă. Păi. Bine. Atunci o să... mă schimb în altceva. Mă întorc iar la valijoara mea, o deschid, o desfac și mă uit la buretele meu de baie. Ce mă fac? Luke își descheie nasturii de la cămașă. Întinde mâna după cea albastră. Într‑o clipă o să se uite la mine și o să zică „Ești gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu, nu‑mi fac griji. — Bine, zice și zâmbește. Bine, spun și îi întorc zâmbetul. O, Doamne. Ce mă fac? — A, vezi că e destul loc în șifonier, zice Luke. Vrei să‑ți pun ceva pe umeraș? Se apropie de valijoara mea și, cuprinsă de panică, mă aud țipând „Nuuu!“, înainte de a mă putea controla. Cam toate hainele mele sunt... tricotate. Of, Dumnezeule Mare. Of, Doamne. Acum își pune pantofii. Ce mă fac? OK, haide, Betty, mă gândesc surescitată la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum mă copleșește emoția. Nu mă mir. Mă uit în jur, la chipurile care așteaptă, pline de speranță; la cei care mai fac un ultim tur în jurul meselor. O fată se uită la o stivă de jeanși; altcineva încearcă închizătoarea valijoarei mele albe în care‑mi țineam fardurile. Nu‑mi vine să cred că, începând cu seara aceasta, nici unul din lucrurile de aici nu îmi va mai aparține. Se vor afla în șifonierele altor persoane. În camerele altora. — Te simți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zis că te‑a văzut azi‑dimineață la televizor. — Ai plecat din ședință? Mă uit la el siderată. Din mijlocul ședinței? — Mi‑a zis că pleci din țară. Mă scrutează cu ochi întunecați. Așa e? — Da, zic și‑mi strâng valijoara mai bine. Da, așa e. — Pur și simplu? Fără măcar să‑mi spui? — Da. Pur și simplu, spun, trântindu‑mi valiza pe bandă. Așa cum te‑ai întors și tu în Anglia, fără să‑mi spui. E o încordare în glasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
puțin după masă, dar când s-a trezit, a început să bea și mai tare. Vrea să plece vesel de pe lumea asta. Sună soneria. Se duce la ușă în pași de cha-cha-cha. Deschide. E Liliane, în pardesiu și cu o valijoară. Intră, călcându-l pe picior cu cârja. Lionel nu protestează, e anesteziat cu Moet. — Am venit să-mi iau la revedere. Plec s-o văd pe mama. La Vesoul. N-am mai văzut-o de mult. Mă întorc luni. Am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece - ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cap, să nu mă faceți de râs că nu știu ce vă fac! Zis si făcut. Au plecat fiecare la casele lor. Ajuns acasă, Dumitrică se duse la nevastă-sa, o săruta și Îi spuse că trebuie să-și pregătească valijoara că pleacă la un congres, la județ, Împreună cu Mărin și Stănică. - Bine, dragul meu, vezi că este În debara, poți să mergi să o iei de acolo. Eu, Între timp Îți pregătesc două cămăși; una să te Îmbraci pe drum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de groază. Dar în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și am alergat la gară ca să prind trenul de seară. Nu l-am prins. Se auzeau apropiindu-se mulțimile din zona fabricilor, acolo unde voia să mă trimită măicuța care venise după mine anul trecut. Zgomotul semințelor încolțite în sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
neavând încă dreptul, după numai câteva luni de serviciu). În ziua următoare se mai duse încă o dată pe la Vidra, unde află că postul de contabil pentru transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o valijoară de voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochii roată prin Încăpere, deschise dulapul și zîmbi compătimitor la vederea șirului perfect aliniat de pantofi de oraș, identici, luxoși, bine lustruiți, impecabil rînduiți, cu excepția unei perechi complet distruse de apă și de noroi. Continuîndu-și scotoceala tăcută, nimeri peste o valijoară pe care o deschise fără să șovăie. Conținea dosare pe care Marie le ridică cu grijă ca să le citească titlurile. Se opri brusc la unul dintre ele: „GILDAS KERMEUR - RAPORT DE AUTOPSIE“. Îl scoase cu nerăbdare și se cufundă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se lovească între ele în timpul transportului, să nu zornăie, să nu facă zgomot. Să renunțe la tot ce este fragil, sticlărie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
decolorată atîrnînd deasupra curții. Pe un cadru pentru uscat rufe era expusă la soare o colecție de bluze vulgare și lenjerie ieftină. — Mă Întorc În zece minute. Ăștia au nevoie de oarece consiliere artistică... Băgă mîna În geantă și scoase valijoara cu minicamere video și produse farmaceutice. La intrarea În vilă Îl așteptau colocatarele, două femei În costume de baie. În ciuda căldurii apăsătoare, erau machiate complet, cu ruj, roșu de buze și fard de gene, parcă pregătite pentru o sesiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se decidea Într-o pîrÎială generală de walkie-talkie-uri și telefoane mobile purtată prin aer de amplificatoare, am observat-o pe Paula Hamilton pășind către balcon. Purta un costum Închis la culoare, cu bluză albă, și Își ducea Într-o mînă valijoara medicală. Bucuros s-o revăd, i-am făcut cu mîna de la fereastra biroului - deși, cu expresia aceea pe chip, dezaprobatoare și copleșită de vinovăție, semăna tot mai mult cu un medic-cerșetor care rătăcea prin Împărăția sănătății În căutarea vreunui bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]