176 matches
-
operațiuni împotriva partizanilor iugoslavi și sârbi locali. Disciplina în divizie era slabă și de la începutul anului 1945 a fost desființată. Emblema a diviziei a fost un vultur negru albanez. Batalionul al 373-lea Infanterie al Wehrmacht-ului, condus de belgieni valoni, a luat parte la acțiuni anti-gherilă în teritoriul ocupat al URSS din august 1941 - februarie 1942. În mai 1943, batalionul a fost transformat în a Brigada 5-a SS de Voluntari Valonieni și trimis pe frontul de Est. În toamna
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de cei așezați în Panonia. Această deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni, mănăstirea cisterciană Igriș din Banat, precum și abația cisterciană
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
este o limbă romanică regională, vorbită ca o a doua limbă (după franceza valonă) în regiunea de vest și de sud a Belgiei, adică Valonia, și izolat în nordul Franței, vestul Luxemburgului și în Wisconsin (Statele Unite ale Americii), acolo unde valonii au emigrat de-a lungul timpului. Aparține unui subgrup al limbilor romanice de vest, numit al limbilor "oïl", dintre care franceza este cea mai cunoscută, răspândită și vorbită. Dintre toate limbile romanice "oïl", valona a suferit influența cea mai mare
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
trebuie, de asemenea, confundată cu franceza belgiană, care diferă de franceza vorbită în Franța doar în anumite "zone" minore ale vocabularului și pronunției. mai este vorbită și în următoarele locuri: Alte limbi regionale sunt vorbite în Valonia, la marginea domeniului valon: Valona face parte din sub-grupa limbilor "oïl" (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi "oïl" îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
a Țărilor-de-Jos a provinciei Liège. Putem socoti că perioada când se stabilește hegemonia unificatoare în Valonia este un moment de vârf al istoriei lingvistice a valonei. Cristalizarea unei anumite identități valone, ca opus față de regiunile flamande din Țările-de-Jos, consacră cuvântul "valon" pentru a desemna oamenii "Văilor". De asemenea, puțin mai târziu, limba vorbită este resimțită de-a binelea ca diferită de franceza centrală și de alte variațiuni ale oilienelor din împrejurimi, ceea ce duce la părăsirea cuvântului "roman" în înțeles vag, pentru
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
desemna oamenii "Văilor". De asemenea, puțin mai târziu, limba vorbită este resimțită de-a binelea ca diferită de franceza centrală și de alte variațiuni ale oilienelor din împrejurimi, ceea ce duce la părăsirea cuvântului "roman" în înțeles vag, pentru întrebuințarea cuvântului "valon", a cărui extensie lingvistică se suprapune cu înțelesul etnic și politic. De asemenea, aceasta este vremea când franceza ajunge sa înlocuiască latina în toate domeniile (conform Edictului de la Villers-Cotterêts, din 1539). Franceza se stabilește ca limbă didactică și face obiectul
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
una împotriva celeilalte. Anii 1600 aduc sistemul grafic francez în Valonia. Tot din această epocă provin texte așternute pe hârtie într-o valonă scrisă, dar care nu pune în valoare tezaurul valonei vorbite. Valona a fost limba predominantă a poporului valon până la începutul secolului XX. Începând de atunci, franceza regională s-a răspândit peste tot, încât acum doar 30-40% din populația valonă își mai folosește limba proprie. Din persoanele de peste 60 de ani, 70-80% vorbesc valona, iar din persoanele sub 30
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
și 'dj'. În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă: Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având același înțeles sau aceleași înțelesuri, și având aceeași origine etimologică. Cuvântul românesc "huilă" își are originea în valonul "hoye". Urmează o paralelă între două variante - una valonă, cealaltă românească - ale unui fragment de text din Biblie, din Cartea Facerii. Varianta valonă este traducerea D-lui Lorint Hendschel. "Djeneze" / Facere, c. 41, v. 26 c. 41, v. 27 c
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
și au primit structuri specifice. Au apărut orașele dezvoltate după model juridic și social. În timpul emergenței urbane, din apusul Europei, s-au implicat minarhii, ducii locali și biserica, ce le-au oferit inițiat o autonomie largă internă coloniștilor, că germani, valoni sau italieni. Orașul s-a detașat de mediul rural prin funcțiile sale. Avea funcție economică, de centru de schimb, par funcția secundară era producția de mărfuri și ocupațiile agrare. Funcția politică era conferită de statutul orașului că un sediu complec
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
fluviului Meuse. În Evul Mediu, orașul era ultima localitate a principatului Liège, înainte de a intra în comitatul Namur-ului. Cele două orașe sunt legate între ele printr-un pod renumit, care, în Evul Mediu, reprezenta podul de vamă. În 1977, guvernul valon se instalează la Elizete, pe malul fluviului, în Jambes, iar parlamentul la Namur, pe celălalt mal. Diferite alte instituții regionale se află la Jambes. Orașul are un mic port, folosit doar în anotimpul cald.
Jambes () [Corola-website/Science/298455_a_299784]
-
doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "„Scoală, gazdă, din pătuț”" există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "„Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”". Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în ziua de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
etc. i reprezintă urmașii belgilor romanizați de-a lungul secolelor I î.Hr. - V d.Hr., care au resimțit o puternică influență francă după căderea Imperiului Roman. Vorbesc cu preponderență franceza și mai puțin valona. Între secolele XVI și XIX, cei mai mulți valoni în mod deliberat au trecut la limba franceză standard, din cauza prestigiului acesteia mai mare, dar păstrând totodată o identitatea etnică excelentă, datorată locuirii într-un alt stat. Cu participarea directă a valonilor în capitala Belgiei, Bruxelles, în secolele XIX și
Valoni () [Corola-website/Science/328664_a_329993]
-
puțin valona. Între secolele XVI și XIX, cei mai mulți valoni în mod deliberat au trecut la limba franceză standard, din cauza prestigiului acesteia mai mare, dar păstrând totodată o identitatea etnică excelentă, datorată locuirii într-un alt stat. Cu participarea directă a valonilor în capitala Belgiei, Bruxelles, în secolele XIX și XX s-a format o altă sub-etnie valonă, cea Bruxelleză.
Valoni () [Corola-website/Science/328664_a_329993]
-
septembrie 1206 într-un act de donație emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca "Johannes Latinus von Oplid" (Apold) "Den Wallon" (Valonul, indicând originea sa din Valonia). Felmer se numără printre primele localități atestate din România. Din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu scurte întreruperi, de Scaunul Rupea (în germană "Repser Stuhl"). În 1532 apare denumirea "Felmer" pe prima hartă
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
monarhiei. Odată cu stabilitatea, cei doi regi au dus și o politică expansionistă, reușind să cucerească Croația și Dalmația. Regatul Ungariei avea numeroase terenuri necultivate, mine bogate de sare, aur, argint și a devenit o țintă a coloniștilor germani, italieni sau valoni. Coloniștii au trebuit la fondarea sau dezvoltarea orașelor din regat, printre ele aflându-se Esztergom și Székesfehérvár. Ungaria este plasată la intersecția unor importante drumuri comerciale, dar s-a aflat la intersecția unor culturi. Biserica Romano Catolică a avut o
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
interne din Regatul Germaniei și pe principelui sârb Uroș al II-lea Primislav împotriva împăratului bizantin Manuel I Comnen. Géza al II-lea a sprijinit colonizarea zonelor de frontieră ale regatului său. În timpul domniei sale au sosit „oaspeți” flamanzi, germani, italieni, valoni, care s-au așezat în regiunea Szepesség (Spiš, Slovacia) și în sudul Transilvaniei. De asemenea, el a invitat două ordine monastice noi în regat: cistercianii și premonstratenii. Pentru completarea efectivelor armatei, el a recrutat mercenar, inclusiv musulmani. Abu Hamid, un
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
schimbat la un moment dat alianțele, ajutându-l pe Ștefan al III-lea să-și recupereze tronul în schimbul cedării în 1165 a Dalmației și a regiunii Szerém (Śrem, Serbia). Ștefan al III-lea a continuat politica de colonizare a „oaspeților” valoni în Székesfehérvár, acordându-le anumite privilegii, precum imunitatea judiciară în fața ispánilor. În schimb, valonii au devenit promotorii dezvoltării urbane a regiunii. Ștefan al III-lea a murit fără urmași direcți și a fost succedat la tron de fratele său, Béla
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
-și recupereze tronul în schimbul cedării în 1165 a Dalmației și a regiunii Szerém (Śrem, Serbia). Ștefan al III-lea a continuat politica de colonizare a „oaspeților” valoni în Székesfehérvár, acordându-le anumite privilegii, precum imunitatea judiciară în fața ispánilor. În schimb, valonii au devenit promotorii dezvoltării urbane a regiunii. Ștefan al III-lea a murit fără urmași direcți și a fost succedat la tron de fratele său, Béla. Fratele cel mai mic al celor doi, Géza, și arhiepiscopul Luca de Esztergom au
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Tilly, și a suferit mari distrugeri. Principele Elector Karl Ludwig (1648-1680) a înlesnit, după război, opera de reconstrucție prin acordarea de privilegii privind libertatea meșteșugurilor și cea confesională. Aceste libertăți au atras noi cetățeni în oraș, mai ales hughenoți și valoni. În mijlocul citadelei Friedrichsburg a fost înălțat pe atunci un prim castel, probabil, de dimensiuni impozante. Orașul a fost din nou distrus în timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, de această dată de trupele franceze (1689). Aceste distrugeri au afectat toate clădirile
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
preot din timpul lui Iisus, Caiafa (כייפא, sau קיפא, vezi Evanghelia după Luca 3,2) sau chiar de numele arameic inițial al apostolului Petru - Kefa (כפא). În diverse limbi europene numele orașului era multă vreme cunoscut în transliterații latine diverse: valonul Jean Zuallart (Giovanni Zuallardo) în 1586 scria Ha'ipha și alteori Caface, la începutul secolului al XIX-lea orientalistul și călătorul german Ulrich Jasper Seetzen scria că în vremea "francilor" (a cruciaților) s-ar fi numit Caifas, scriitorul englez James
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
ducatului era orașul Louvain, între cele două orașe apărând astfel o rivalitate. La sfârșitul dominației austriece, nobilimea și burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiați din urma revoluției franceze. Puterea era controlată de burghezia și de nobilimea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
apărând astfel o rivalitate. La sfârșitul dominației austriece, nobilimea și burghezimea din Brabant se mută treptat la Bruxelles. La nașterea Belgiei, în 1830, orașul era populat de flamanzii autohtoni, dar și de valoni, germanofoni, precum și de francofoni de origine pariziană. Valonii s-au instalat la Bruxelles ca muncitori, iar parizienii erau refugiați din urma revoluției franceze. Puterea era controlată de burghezia și de nobilimea din Brabant. Doar aceste categorii aveau drept de vot, și se preocupau de o unificare națională forțată
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
al XX-lea numărul francofonilor a depășit numărul vorbitorilor de idiomuri brusselare și flamande. Datorită industriei, orașul Bruxelles s-a extins și a acaparat unele comune din jurul său. Din această cauză și datorită conviețurii între populația originară flamandă și muncitorii valoni, noua populație mixtă a comunelor dimprejurul orașului a dezvoltat o identitate regională proprie. Odată cu apariția mișcărilor de federalizare a Belgiei, datorită disputei asupra statutului capitalei, a fost formată Regiunea Capitalei Bruxelles, la zece ani după organizarea Valoniei și a Flandrei
Regiunea Capitalei Bruxelles () [Corola-website/Science/298523_a_299852]
-
Sunt câini de lucru, folosiți intens în trecut la paza, supravegherea și conducerea turmelor de animale domestice în Țările de Jos (Belgia, Olanda, Luxemburg). Belgia, împrejurimile orașului Malines (Mechelen) 56-66 cm 25-34 kg 10-12 ani Herding Fermierii flamanzi și cei valoni (populațiile majoritare din Belgia) au folosit din vremuri străvechi un grup de câini puternici, agili și inteligenți care prefigurau rasele actuale de Ciobănești Belgieni. Pe fondul preocupărilor notabile existente în Europa la jumătatea secolului al XIX-lea pentru selecționarea și
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
trecut printr-un proces de federalizare, în urma căruia a fost format un sistem complex de entități federale. Capitala Regiunii Valonia, una dintre cele trei regiuni federale belgiene, a fost stabilită în orașul Namur. Aici își desfășoară lucrările parlamentul și guvernul valon. Namur e renumit pentru cetatea să medievală, situată pe o colina în apropierea confluentei râurilor Sâmbre și Meuse, confluenta cunoscută de către locuitori sub numele de Grognon. Aici există o cetate deja în neolitic. În perioada galo-romană, cetatea a fost mutată
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]