111 matches
-
de specialitate, ci intrate în uzul familiar curent cel puțin al unora dintre vorbitorii actuali, se plasează și sintagma de firmă. De obicei aceasta apare ca determinant al unor termeni desemnînd produse, mai ales de îmbrăcămine, și are o semnificație valorizantă: "de marcă", "produs de o firmă cunoscută, celebră (deci scump)". Un context clar e cel din următoarea declarație: "Nu țin neapărat să port haine de firmă și dacă-mi găsesc ceva care să-mi placă într-un magazin obișnuit, cumpăr
"De firmă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14356_a_15681]
-
al englezei ca limbă a modernității constituie o contrapondere la prestigiul social scăzut al mărfurilor uzate. De fapt, nici echivalentul la mâna a doua nu a acumulat veritabile conotații depreciative; sintagma are însă dezavantajul de a deveni clar (și negativ) valorizantă prin schimbarea prepoziției: "de mâna a doua" nu mai înseamnă "refolosit", ci "de proastă calitate" (în opoziție cu de mâna întîi/de primă mînă"). E curios că sintagma în discuție nu apare în principalele noastre dicționare: nu e înregistrată nici
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
un arbore care crește în decursul piesei, semn că timpul se scurge inevitabil, antrenând personajele către moarte. Spectacolul de teatru nu se poate dispensa de muzică, „dintre toate artele, muzica îi stă artei teatrului cel mai aproape”, având o funcție valorizantă (Tairov). Ea poate fi atribuită actorului însăși, care trebuie să aibă și calități vocalice, sau se poate constitui într-un element de fundal, sub forma diverselor efecte acustice produse în afara scenei, în culise, fiind, însă, într-un raport direct cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
am născut în lume?... De ce un geniu coboară în corpul cel urât ?" Autorul Luceafărului dispunea de două entități, două firi: eul intramundan, empiric și sinele transmundan. Aceste naturi nu erau psihologice, ci ontologice, delimitate axiologic, sinele extramundan fiind o conștiință-martor valorizantă a existenței. Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru a evalua lumea, și pentru a primi dicteul în vederea transvaluării Ființei cât mai aproape de vecinătatea absolutului. Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omul devine zeu. Dicteul este prepersonal, el este primit de conștiința transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive Natura, se află în creație continuă, în reesențializare neîntreruptă a lumii. Natura naturans își privește în conștiință valorizantă propria natura naturata și creează pe aleșii pentru o nouă zidire. Omul se eliberează metafizic atunci când se află în starea de har al actului creator. Liber să fie co-dumnezeiesc. Poezia, crearea sa, este o experiență solitară, unică, intransmisibilă, incomunicabilă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un profund pesimism, moartea este tot o întoarcerea acasă dar înțeleasă ca neant dintr-un lung exil într-o lume străină, unde zeii, deși implorați cu rugi și ofrande, nu i-a adus omului decât întristare și suferință. Luciditatea umană valorizantă rămânea superioară în univers, punând sub semnul întrebării valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși moartea eșuează prin furtul de către un șarpe al plantei nemuririi pe care eroul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei noastre istorice. Notorietatea cîștigată în Franța de un Tristan Tzara, de pildă, îl va impune atenției valorizante a criticii noastre estetice (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a.), altminteri ostilă gesturilor radical-negatoare. În mod analog, afirmarea în Occidentul postbelic a unor autori precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu a alimentat decisiv mitologia „tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profilează deja asfințitul... Iată de ce simte și acum nevoia să-și dovedească sieși că nu și-a pierdut nimic din prospețime, din farmec, că poate fi încă seducătoare. Lăsându-se atras în joc, partenerul său de flirt îi trimite imaginea valorizantă pe care ea o așteaptă, reasigurându-se în același timp de propria-i putere de seducție. Astfel, fiecare îi întinde celuilalt o oglindă măgulitoare, contemplându-și în aceasta propria reflexie. Fiecare este deopotrivă frumosul Narcis și nimfa Echo. Acest joc de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o linie dură: se reafirmă, pe 22 martie, că partidul este forța conducătoare a societății. Scînteia va afirma din nou, în octombrie, că acești comuniști sînt propagandiștii activi ai unei experiențe avansate. În septembrie, ziarul propune o punere în scenă valorizantă a muncitorilor stahanoviști. Se organizează o paradă cu oamenii muncii pentru aniversarea lui 23 august. Dej, Stoica și Apostol vor anunța, pe 30 octombrie, o creștere a salariilor, determinată de ecoul crizei poloneze și a grevelor muncitorilor din Poznan. Gheorghiu-Dej
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dintre prezent și trecut, memoria noastră opune persoanelor și realităților pe care le avem sub ochi un imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte ceea ce este neplăcut, negativ, nesuferit, avem tendința de a reține aspectele plăcute, pozitive, valorizante. Și chiar atunci cînd este vorba de cei mai sîngeroși tirani din istorie sau de episoade jalnice din viața noastră, facem din ele mereu amintiri mai mulțumitoare și mai conforme cu dorințele noastre. Cel mai adesea, seducția nostalgiei înlătură virulența
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ceea ce e de dorit din punct de vedere social, de a apărea într-o lumină favorabilă în concordanță cu un set de valori și norme social acceptate. Conținutul ei se suprapune în mare măsură cu ceea ce alți autori numesc „răspunsuri valorizante”, „conformism verbal”, „efect de fațadă”, „efect de prestigiu”. Dezirabilitatea socială (social desirability) a fost menționată pentru prima dată ca o variabilă aparte de A.L. Edwards și P. Horst în 1953, într-un articol intitulat „Dezirabilitatea socială ca variabilă în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
influențat pe Napoleon. Astfel înțeleasă, istoria ca disciplină nu e un simplu depozit de fapte, ci un mod de a contribui la istorie, o parte intrinsecă. Nu trebuie să vedem în ea o metaistorie, senină și distantă, ci prelungirea firească valorizantă, a actului istoric și de aceea o sursă activă de istorie. Acțiunea nu e univocă. Dacă istoria produce istoriografie, acesta din urmă se repercutează la rândul ei asupra istoriei. Registrele comunică între ele, transferul de substanță este mutual. "Istoria, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cum se produce valoarea. El trebuie să evite "sociocentrismul" și chiar "intelectualismul", care constă în a considera că dacă un lucru este valabil pentru cercetător, el este valabil și în general. Tipic în cadrul sociologiei culturii, obiectul "carte" este valorizat și valorizant în grupul din care face parte universitarul. Nu trebuie însă considerat ca fiind valorizant pentru toată lumea. Această atitudine este numită "relativistă", dacă nu cumva consider, printr-o "lovitură de forță", că tot ce este bun pentru mine trebuie să fie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în a considera că dacă un lucru este valabil pentru cercetător, el este valabil și în general. Tipic în cadrul sociologiei culturii, obiectul "carte" este valorizat și valorizant în grupul din care face parte universitarul. Nu trebuie însă considerat ca fiind valorizant pentru toată lumea. Această atitudine este numită "relativistă", dacă nu cumva consider, printr-o "lovitură de forță", că tot ce este bun pentru mine trebuie să fie bun și pentru ceilalți. Cum semnalează Heinich (1998a), sociologul trebuie să se gândească și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vorbește de masterate profesionale). Toți studenții ieșiți din aceste domenii de educație sunt (mai mult sau mai puțin) așteptați pe o piață a locurilor de muncă deosebit de expusă, precară, în care ei văd totuși profilându-se un viitor profesional mai valorizant decât cel din sectoarele "clasice" (neculturale). Capitolul 5 Descrierea, explicarea și înțelegerea Descrierea Abordări cantitative • Grade de participare și de angajare Anchetele asupra practicilor culturale trebuie să prezinte atât formele, cât și gradele practicilor. Donnat (1994) întocmește tipologiile francezilor după
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
tendința de a adopta modelele lingvistice ale grupului de referință (cf. Labov a identificat tentația "hipercorectitudinii fonetice" la femeile din clasele populare dornice să-și propulseze copiii în ierarhia socială), apare și mimetismul gestual adoptarea unor grile gestuale specifice, considerate valorizante, elitiste, "distinse". Revelator psiho-socio-cultural gestul marchează "articularea dintre individ și grupurile de apartenență și referință, personalul în colectiv și socialul în individual" ( G. Calbris & L Porcher, 1989:36). Gestualitatea este determinată și reglată de comportamente culturale, cum ar fi variabilele
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la instruire, adică la dobândirea unor competențe specifice unei profesii) își găsește justificarea în ceea ce John Dewey a numit "pedagogia efortului", punând cu totul în umbră entuziasmul sau investiția afectivă din partea copilului; dar, în absența implicării afective experiențele valorice și valorizante sunt imposibile, la fel motivația și opțiunile în numele unui ideal; să nu uităm că în cazul omului, alegerile presupun interdependențe între elementul instinctual, tradiția culturală și elementul învățat: Din angrenajul acestor interdependențe ce acționează aproape exclusiv în subconștient izvorăște impulsul
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lucrează împreună pentru a planifica schimbarea și a rezolva problemele au un moral mai bun al cadrelor și se confruntă cu o dezordine mai scăzută. Aceste școli pot asimila, fără îndoială, schimbarea. Școlile în care elevii percep reguli clare, structuri valorizante și sancțiuni lipsite de ambiguitate au parte, de asemenea, de o dezordine redusă. [...] Școlile guvernate de un sistem de valori împărtășite și așteptări comune legate de comportament, în care se stabilesc interacțiuni sociale profunde și în care elevii dezvoltă un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sînt adevărate spectacole (16%); nu urmăresc niciodată emisiunile politice la televizor (14%). Punîndu-se problema opțiunii între programe concurente, emisiunile oficiale nu sînt amintite decît de 36% dintre cei chestionați, cifră care apare în mod verosimil printr-o prezentare de sine valorizantă. 55% dintre indivizii intervievați mărturisesc, totuși, că s-ar uita mai degrabă la alte programe decît la campania oficială. Formele de emisiuni politice preferate se prezintă într-o ordine descrescătoare: intervievarea unui om politic de mai mulți jurnaliști (42%), intervievarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
expresiv involuntar, iar pe de altă parte nevoia de a controla gesturile, mimica, postura corpului în vederea adaptării la situațiile sociale concrete și disimulării prin utilizarea canalului ascuns al comunicării. Această preocupare a fiecărui actor social de a oferi o imagine valorizantă despre sine, cum o numește Goffman, este o punere în scenă mai ales a ținutei, mersului, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc., creând ,,masca" sau ,,regia teatrală corporală" a seducătorului, intelectualului, ludicului, profesionistului, pragmaticului etc. Cum ,,managementul impresiei" (expresia facială
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pleca oricând. Îți jur. Bag mâna în foc. Asta nu este posibil, vă jur! Nu, asta nu va ține! S-ar putea să o încaseze! 7. Erving Goffman (1959/2003) menționează preocuparea fiecărui actor social de a oferi o imagine valorizantă despre sine însuși, iar această imagine a Eului este o punere în scenă a ținutei, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc. Creionați limbajul nonverbal al seducătorului, ludicului, profesionistului și pragmaticului. 8. Cercetarea comparativă a repertoriului gestual masculin și feminin relevă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de incidente, de acte antisociale, prin perturbarea activității grupului sau prin sabotarea ei, prin gesturi stridente de nemulțumire, prin conflicte nejustificate, prin tulburarea activității din clasă etc.). Adepții Analizei Tranzacționale fac distincția precum s-a văzut anterior între stroke-uri pozitive, valorizante (ca: expresiile de considerație, de afecțiune, remarcile apreciative/laudative, replicile de încurajare etc.) și stroke-urile negative, devalorizante (ca: remarcile nepoliticoase, jignirile, desconsiderația, disprețul, insultele, scandalurile, încăpățânările, confruntările, conflictele etc.). Acceptând aceste premise, se pare că în condițiile nevoii de stroke-uri
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dificile cu autoritatea. Idividual Încearcă să se afirme, dar nu Întâlnește posibilități care să fie În acord cu propria deontologie sau cu imaginea pe care vrea să o creeze despre sine. Jupiter - Mijlocul Cerului Conjuncție: Schimbare, În general pozitivă și valorizantă, În viața profesională, acces la o poziție Înaltă, de autoritate, reușită socială, ameliorarea situației generale. Dacă Jupiter este disonant, deznodământul poate fi negativ: de exemplu, desfacerea unui contract. Exemplu: Alain Alain, funcționar Într-o bancă, născut În 1970 În 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
anumită situație de comunicare (în relație și cu ceea ce am prezentat supra în planul principiilor, finalităților și al funcțiilor comunicării interpersonale). Relevante sunt, în acest sens: comportamentul comunicativ euristic centrat pe perechea întrebare/răspuns; comportamentul ranforsant/de întărire ca "răspuns valorizant pozitiv sau negativ al vorbitorului la o acțiune; verbală sau nonverbală a interlocutorului"; comportamentul de susținere concretizat în "semnale pe care vorbitorul le trimite ascultătorului în legătură cu modul în care îl percepe, îl acceptă, îl susține, oferindu-i sprijin informațional, relațional
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
formă valori morale definitorii. În această perioadă el își însușește primele noțiuni legate de responsabilitate, noțiuni de bine și rău, de cinste-necinste. Relațiile pline de dragoste, căldură dintre părinți, atmosfera de pace și liniște, bucuria din familie, atitudinea protectivă, suportivă, valorizantă față de copii, fără nici o discriminare, sunt condiții fundamentale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității acestora. Din păcate, inculpata provine dintr-o familie cu un climat nefavorabil, caracterizat de certuri, tensiuni între părinți, între părinți și copii, de carențe în educația propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]