13,019 matches
-
răspunde: / Ci unde-i neaua de mai ieri?” și „Chiar dacă, Prințe,- săptămâna / Sau an, întrebi far’ de răgaz, / Răspunsu,-n versul meu, se-amână: / Ci unde-i neaua iernii, azi?” sau „Răspunsul, Prințe,-i o perena / Și-amară întrebare-n van, / Că în această cantilena: / Ci unde-i neaua de azi-an?” Apropo de geniul de traducător al lui Șerban Foarță: ați citit traducerea din franceză a românului Evgheni Sokolov ?) Și volumul continua cu traduceri din poeții la care apare motivul „ubi
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
încă complet din aria de reverberație abstracționistă, după cum această miză pe un soi de poezie concretă, cu exploatarea deopotrivă a imaginii poetice și a configurației sonore și plastice a poemului, nu era străină de recent asimilatele idei ale unui Théo Van Doesburg, citit în franceză și chiar în românește, în texte unde “neoplasticianul” olandez de la “De Stijl” chema exemplul gramaticii stricte, mallarméene, în sprijinul noii austerități. Invocarea valorii “cuvântului nou și plin în sine” din Manifestul activist către tinerime al lui
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
arii curiculare s-ar putea simți bine ce doi. Ultimul se ocupă, via Jean Echenoz și Proust, Joseph Vernet sau Carl Schmitt, de soarta postmodernă a „proiectului estetic al modernității”, iar primul, prin exemple care merg de la pictura lui Hugo van der Goes (sec. XV) la cea a lui Paul Delvaux (sec. XX), sau de la Philippe de Comynes la Hegel, de weltanschaaung și grila mentală flamandă. În texte subtile, ludice și impregnate de un scepticism post-metafizic, în cazul lui Radu Toma
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile, ca să onoreze cererea de obiecte din catifea și de hermine artificiale, ferite de atacul moliilor. Coroana în sine era o problemă, dat fiind că nu exista. Totuși, Van Cleef și Arpels, Harry Windston și cei la Tiffany’s și-au sondat resursele, și-au pus la bătaie pietrele prețioase și și-au mobilizat giuvaiergii ca să creeze o diademă înaltă de aproape un metru și atît de plină de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
nici în lumea cealaltă nu se poate trăi fără să înțelegi" (Ceea ce nu înțeleg). Conceput astfel precum un "imperativ categoric", eticul se manifestă în calitatea unui instrument rațional sui generis, care intră în impact cu misterele ultime, evident, fără ambiția vană de-a le dezlega, însă cu cîștigul poetic al revelării unor ambiguități tulburătoare, a unor complexități bulversante. în nevăzut bîntuie puteri demoniace, uneori cu neputință de disociat de cele divine. La etajele insondabile ale existenței, binele și răul par a
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
despre A la recherche du temps perdu al lui Proust, ci și acela despre Finnegans Wake al lui Joyce (Our Exagmination Round hîș Factification for Incamination of Work în Progress), despre poezia lui Denis Devlin și despre pictură lui Bram Van Welde (Bram Van Welde ou Le Monde et le pantalon) -, sentința grăbita a studentului era că Beckett "nu îl Ťinterpreteazăť pe Proust, ci îl închide într-o retorta poetica" (pauză de efect!), întrucît "Proust nu trebuie interpretat, trebuie înțeles"... Publicarea
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
recherche du temps perdu al lui Proust, ci și acela despre Finnegans Wake al lui Joyce (Our Exagmination Round hîș Factification for Incamination of Work în Progress), despre poezia lui Denis Devlin și despre pictură lui Bram Van Welde (Bram Van Welde ou Le Monde et le pantalon) -, sentința grăbita a studentului era că Beckett "nu îl Ťinterpreteazăť pe Proust, ci îl închide într-o retorta poetica" (pauză de efect!), întrucît "Proust nu trebuie interpretat, trebuie înțeles"... Publicarea în românește a
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
pe care niciodată nu ai avea privilegiul de a-l descoperi de unul singur. În mod întîmplător sau, cine știe, poate că nu, cele două lucrări erau perfect complemetare: una venea direct din cutremurele și din strigătele disperate ale lui Van Gogh, din acea pietate extremă care, la prima vedere, poate fi confundată cu imprecația și cu blasfemia, iar cea de-a doua se așeza pe un discurs de alburi angelice, de o seninătate și de un echilibru apropiate celei mai
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
în casa lui Vermeer (Colin Firth). Acesta, flatat de aerul de reverență al fetei, dar și interesat de observațiile ei privind culorile, o ia ca asistentă în prepararea acestora și apoi ca model. Tabloul îi e comandat de patronul său, Van Ruijven (Tom Wilkinson), un bătrân desfrânat care vrea și pictura, și subiectul ei - Griet scapă cu greu de viol. Deși ajutat să picteze în ascuns de soacra manipulatoare (managerul familiei), Vermeer e "prins" de soția sa, perpetuu însărcinată și bănuitoare
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
o pânză de mari dimensiuni la care nu va mai reveni apoi în picturile sale ce evocă mediul domestic. O altă aluzie e concentrată în imaginea ce redă o variantă nefinisată a tabloului Femeie la fereastră, variantă ce amintește de Van Gogh. Să fie o coincidență? Redescoperirea lui Vermeer a fost inițiată tocmai în perioada post-impresionistă. Din aceste detalii nu rezultă că filmul se adresează în exclusivitate celor pasionați de istoria artei. E suficient să fi văzut o singură reproducere după
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
nevasta lui și iubitul ei al lui Greenaway au reușit s-o facă la fel de expert ca Fata cu cercel de perlă; în mare parte, aceasta se datorează faptului că cele două lungmetraje îl au ca designer de producție pe Ben van Os. A nu se ignora meritul cinematografiei lui Eduardo Serra, ea metamorfozând geometria tablourilor lui Vermeer în încadraturi numeroase și originale; el e responsabil și de asemănările de perspectivă. Dar asemănările se opresc la nivelul celor dintre picturi și lungmetraj
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
socială nu diferă fundamental (altfel, adio guvernare, exceptînd, firește, cazurile de fraudare a alegerilor). De ce ar fi altfel la nivelul culturii? Este, oare, imposibilă o formulă de compromis, de tipul și-și care să-i reconcilieze pe Platon cu Jean-Claude Van Damme, pe Baltasar Gracián cu Brad Pitt, pe Johann Sebastian Bach cu Britney Spears și pe Balzac cu W. Burroughs? Deloc, ba dimpotrivă, o spune chiar Horia-Roman Patapievici în finalul cărții sale: "Fiți moderni!, dar - Nihil sine Deo". De unde se
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
greci. Și, fiindcă a venit vorba, nu mi-au plăcut, pe lîngă francezi, italienii, dintre cei care ar fi putut să-mi placă, pentru că alții nu aspirau nici măcar la atît. Francezii sînt bătrîni și uzați ca ghetele pictate de tînărul van Gogh. N-au nici antrenor. Ce a reușit Santini, reușea și Hizo. Italienii au căzut victimă antijocului lor etern și fascinant de după Interul din anii "60 ai secolului XX. Și vor mai cădea, chiar dacă Totti își va scuipa doar în
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
care pierd jucînd. Doar că mai trebuie să le și folosească la ceva privitul. Marica și Zicu ne vor convinge dacă le-a folosit sau nu cînd o să dea nas în nas, pe teren, nu la televizor, cu Nedved și Van Nistelrooij.
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
interior al scriitorului modern e atitudinea morală în fața cunoașterii, iar soluția menită a înveli estetic acest conflict e strălucirea. Or, pentru a străluci, trebuie să fii foarte galben. Un galben de cadavru. Ori să ai un coif de aur. Ca Van Gogh. Sau măcar să fii conectat la țesutul aurifer al înțelepciunii popoarelor. La o revelație. Un fasung. O pasiune. Și atunci te electrocutezi. Strălucești cît strălucești și te cureți. Da, m-am gîndit la sinucidere. însă m-am gîndit mult mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
ecrane: cel mai recent film al fraților Coen " Ladykillers, tradus la noi Cum scăpăm de coana mare; American Splendor, film aflat la granița dintre documentar și ficțiune; Monster, care a primit anul acesta un Premiu Oscar; Elefant-ul lui Gus Van Sant, premiat la Cannes. Deși nu a existat o secțiune separată a filmului nordic, numeroase pelicule din Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda... și-au făcut loc în celelalte secțiuni, lăsând o imagine unitară asupra acestui cinematograf minimalist, dar de o mare
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
întotdeauna între Franța și Elveția". Jean-Luc Godard rămîne, printre altele, ceea ce a (mai) fost: un critic. Care foarfecă fără menajamente pe oricine. Cinema-ul lui Kusturica nu-i place. Chiar și filmul american de autor i se pare neinteresant. Gus van Sant, premiantul cu Palme d"Or de anul trecut, cu "Elefant", i se pare un fel de "sub-Antonioni; trebuie să fi gîndit-cîntărit-observat mult, ca să ajungi, ca Antonioni, să faci să se simtă pe un ecran ce vrei să spui; cinema
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
cu Palme d"Or de anul trecut, cu "Elefant", i se pare un fel de "sub-Antonioni; trebuie să fi gîndit-cîntărit-observat mult, ca să ajungi, ca Antonioni, să faci să se simtă pe un ecran ce vrei să spui; cinema-ul lui Van Sant e ticsit de intenții, dar se oprește la ele". Cît despre premiantul cu Palme d"Or din 2004, Michael Moore, cu documentarul lui anti-Bush, Godard susține că "indirect l-a ajutat pe Bush, într-un mod foarte pervers, de
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
genuin, imboldurile native, originalitatea. Era dornic să învețe, dar învățătura și-o trăgea din propria experiență, din eșecuri și izbânzi, din scrierile și exemplul genialilor mânuitori ai penelului, mai cu seamă moderni, pe care nu ezita să-i invoce: Cézanne, Van Gogh, Paul Klee... îmi răsună și acum în minte glasul cald și emoționat cu care spunea: "Vreau să las țării o operă care s-o cinstească. Cred că am izbutit să înfăptuiesc câte ceva, dar nu e destul. Acum îmi văd
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
sumar de intenții, în dorința întocmirii unui repertoriu de subiecte care să-i fi servit ca "aide memoire". Acest sumar a constituit baza a ceea ce Șerban a binevoit să-mi comunice. Titlurile respective sună: "Despre expoziții", "Despre marii pictori moderni: Van Gogh, Cézanne, Gauguin, Matisse, Utrillo, Chagall, Paul Klee", "Despre câțiva artiști plastici români: Luchian, Andreescu, Pallady, Petrașcu, Tonitza, Ghiață, Brâncuși", "Criticii de artă", "Despre realismul socialist", "Despre abstracționism și abstracționiști", "Despre tehnica picturală", "Despre publicul expozițiilor". Ce vor fi devenit
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Dimensiunea acestui zbucium este redusă cumva, pe scena de la Odeon, chiar din lipsa spațiului. Mișcările, drumurile își reduc, astfel, din amplitudine, deși era atîta nevoie de ea, de respirație. Extraordinară, în planul dansului, este relația dintre Dorian Gray și Sibyl Vane, între Răzvan Mazilu și copila Oana Cojocaru, elevă la școala de balet, cea mai complexă și împlinită relație din acest spectacol. Fără fisură. Absolut tulburătoare. Amestecul de fragilități, de inocențe, exultul sentimentelor, neviciate de intervenția celor de dinafara cuplului, scena
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
poemul în proză transformîndu-se într-un fel de artă poetică, în care se regăsesc cîteva din coordonatele fundamentale ale universului Aglajei: circul, prestidigitațiile, iluzionismul, cruzimile inofensive, imaginare. în poemul Cartofii - care ne poate trimite cu gîndul și la tabloul lui Van Gogh -, iarna, o femeie "tricotează o tăcere lungă". Personajele întîmplărilor din prozele acestui volum "zboară și mănîncă lumină" (în Dumnezeu și zborul,) plîng cu lacrimi mari "cît capul", își scot "gîndurile din cap" cînd se duc la culcare, le "așează
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
omului contemporan. Cu o vervă ieșită din comun, dublată de ironie și de o melancolie adîncă și tandră, ea a reactualizat momentul irepetabil în care infinitele variante ale vieții s-au întîlnit și au coabitat edenic, fără nici o urmă de vană dorință a supremației. Umanul în ipostaza lui mitică, așezat în spațiul unei etnografii difuze, zoologicul și insemnele unor civilizații atemporale au trăit permanent în același unic registru al unei lumi nediferențiate. Derivate, aparent, din eposul folcloric și din suculența narativă
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
cântăreți, vorba unui joc din copilărie. Un film-eveniment a fost sufocat de vorbele unor oameni care de fapt - rezulta din întrebări - nu vroiau să știe nimic despre el, ci doar să-și umfle mușchii erudiției. Care, și ea, tot în van era. Să trebuiască bietul regizor să explice de ce filmul său nu e o felie de realitate, la asemenea discuții care sfidau, permiteți-mi, cel mai comun simț comun, se ajunsese. Fraților, o dată pentru totdeauna, e de ajuns ca cineva, nu
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
tristă ironie în acest relief scriitoricesc accidentat, contextul neprielnic întâlnindu-se cu texte parcă mereu scrise și reluate, continuate și întrerupte, structuri formale și răni ce refuză să se închidă. O dublă disociere: față de autorii sterili, care își mobilizează în van energiile creatoare; și față de scriitorii incontinenți, pe care hârtia nu putea să-i mai încapă... S-ar zice că acest poet-prozator își construiește atent diferența pe care o marchează, adâncind-o în fiecare pagină, printr-o mișcare turbionară aparent liberă
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]