597 matches
-
să recunosc că tot ceea ce aflase era exact, în afară de câteva lucruri esențiale în ceea ce o privea pe Căprioara și venise și-i spusese Matildei; o făcuse din proprie inițiativă? asta era neîndoielnic: o crezusem-femeie fatală, când colo era o poamă vanitoasă care ținea la cinstea bărbatului pe care îl înșela pe toate drumurile , da... dar îl înșela ea, noi trebuie să continuăm să-l respectăm, și pe ea în primul rând, să nu-i spunem la masă ce nu trebuie. Mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Gîndește-te!" Dar el nu părea dispus să se gândească. Poate era cu adevărat vinovat? Poate chiar trăise cu smintita Cecilia, dar crezuse că mama nu știa? Stătea nemișcat, în picioare, lângă stâlpul verandei, cu ceva dur pe chip, o îndîrjire vanitoasă de mascul care nu regreta nimic și se uita, fără să vadă, peste norii de toamnă blândă pe care un vânt puternic, care nu se simțea aici, îi alerga din urmă, despletindu-i și făcând să apară și să dispară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și n-o las să moară, fiindcă n-o să moară până nu mă duc, dar niciodată cu un glas din care să înțeleg ce rost avea acest dus. Era rece, disprețuitoare, plină de ranchiună (care mi se transmitea și mie), vanitoasă, plină de trufie, toată gama de sentimente care pot hărțui pe cineva, fără ieșire, și pe care niciodată cât trăise nu le exprimase ca soție (să-l facă pe bărbat să ridice brațele și să-și ia lumea în cap
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el. Într-adevăr, toate "notele sale zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
detectând fără greș găunoșenia din tot ce le propune azi piața noastră de modele. Colosală concizia cu care ei te încredințează că au priceput cine este Monica Lovinescu. Gândul că nu va ști toate astea e intolerabil. Nu fiindcă era vanitoasă câtuși de puțin, ci ca să știe, ceea ce de altfel știa, că nu a murit singură, nu a murit uitată. A fost înconjurată cu grijă și chiar dragoste, în spitalul unde s-a aflat până cu zece zile înainte de sfârșit, al
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
atitudini sociale moderne. Dezvoltarea gustului pentru călătorii se asocia cu alte renunțări. S-a abandonat trecutul glorios al anticilor, pentru că se voiau cu orice chip să fie moderni. După ce au fost moderni în mod timid, au devenit moderni în mod vanitos, cu un aer provocator. Au părăsit tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a simți în sine fluxul unei vieți tinere, fie ea și efemeră; preferau să parieze pe prezent decât pe
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
polemici și de zgomotul pe care, îndeobște, generațiile îl fac, înainte să se sfarme în cîștigători și învinși, arătînd ceva prin ea însăși. Nu doar the tooth of time, care mai mult infirmă, decît confirmă, ci și credința, superbă și vanitoasă, într-un pluton de tineri poeți. A căror mărturie se poate citi, ca una din poeziile lui Sergiu Dan, cu capul descoperit.
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
se știe. O dată are o lungă convorbire la cafeneaua Corso cu însuși E. Lovinescu. Portretul criticului se găsește la polul opus aceluia minimalizant ce i-l schițează Petre Comarnescu: ,Domnul Lovinescu e un om cu suflet mare, nobil, cu toate că e vanitos și cam lăudăros, ca orice literat, conștient de valoarea lui. E sensibil, bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe care-l socotea ca pe un frate, Eugen Ionescu, Edgar Papu, ,cel mai simpatic
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
acest autoportret, făcut probabil la mahmureală: “Sunt urât, neîndemânatésc, lipsit de scrupule și fără nici o educație mondenă. Sunt irascibil, plictisitor pentru ceilalți, lipsit de modestie, intolerant (intolérant) și rușinos ca un copil. Sunt aproape incult... Sunt nereținut, nehotărât, inconsecvent, prostește vanitos și violent, ca toți oamenii lipsiți de caracter. Nu sunt curajos. Sunt lipsit de acuratețe în viață și atât de leneș, încât trândăvia a devenit pentru mine o obișnuință aproape insurmontabilă...”. Puneți orice scriitor român să-și facă un asemenea
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
Cehov pentru că e greu să nu fii de acord cu asta. E tot atât de greu să nu fii de acord că idealurile mic-burgheze sunt searbede, grețoase și de neclintit, că în stepă nu e umbră, iar în pădure este, că oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat provincial anost și care merg la băi și se culcă din întâmplare cu
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
fii de acord cu asta. E tot atât de greu să nu fii de acord că idealurile mic-burgheze sunt searbede, grețoase și de neclintit, că în stepă nu e umbră, iar în pădure este, că oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat provincial anost și care merg la băi și se culcă din întâmplare cu un bărbat aproape necunoscut, iar în
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a ei, iar cel cu care rămâne însărcintă o părăsește și el. Nici măcar părinții ei n-o mai susțin în momentul în care aceștia află că ea este însărcinată. După toate aceste întâmplări nefaste, ea realizează cât de superficială și vanitoasă a fost și încearcă să îndrepte lucrurile. Aceasta fuge în Anglia, la singurul prieten care i-a mai rămas, Ethan. Aici lucrurile încep să-i meargă foarte bine. Se creează o relație minunată între ea și Ethan. Aceștia devin mai
Emily Giffin () [Corola-website/Science/329392_a_330721]
-
suna ca un californian: ești o persoană frumoasă. —Sunt? —Ești. A urmat o scurtă pauză. —Și ești supersexy. —Mulțumesc, am râs eu. Păcat că tu ești așa de hidos. A fost rândul lui să râdă. Omul ăsta nu era deloc vanitos. Deși probabil că atunci când ești așa de frumos, nu mai ai nevoie să fii și vanitos. Tot restul lumii se ocupă de chestia asta pentru tine. Adam m-a sărutat din nou. Și, sincer, a fost minunat. Când eram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ești supersexy. —Mulțumesc, am râs eu. Păcat că tu ești așa de hidos. A fost rândul lui să râdă. Omul ăsta nu era deloc vanitos. Deși probabil că atunci când ești așa de frumos, nu mai ai nevoie să fii și vanitos. Tot restul lumii se ocupă de chestia asta pentru tine. Adam m-a sărutat din nou. Și, sincer, a fost minunat. Când eram cu el și în brațele lui, simțeam că Adam avea grijă de mine. Dar simțeam că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul, care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul-major, dacă răspundea de brigada noastră când eram la cules de sfeclă, a ținut să ne scoată și fruntași, și cu ocazia asta am primit prima scrisoare. Așa era regula, ca atunci când eram fruntași, ceea ce Însemna că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lucru într-o problemă care poate n-ar fi trebuit să existe, într-un test al rezistenței, lipsit de tact, o dovadă de tiranie; provenea din lucruri pe care le înțelegeam prea puțin: dezamăgire, zăpăceală furioasă datorată unei lupte autoimpuse, vanitoase, apropierea neputincioasă de moarte care îi știrbea cugetul, poate o afirmare tăioasă a spiritului ei încăpățânat și animalic, sau un balon de săpun al operativității omenești, ce se scufunda și se spărgea orbește în adâncuri. De unde să știu eu? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fată, bietu’ copil? Totuși femeile sunt femei. Sunt mai dintr-o bucată, sunt mai reale. Trăiesc mai aproape de natură. N-au încotro. Poartă natura în suflet. Au sâni. Își văd sângele și nu le strică deloc, pe când bărbații sunt mai vanitoși. Oh! Te rog, mă ții de mână, Augie, pentru Dumnezeu? O apucase răul din nou și s-a ridicat rigid în capul oaselor, strângându-mi spasmodic mâna. Cu ochii închiși, a lăsat spasmul să treacă și apoi s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
asta? Wilmot’s Weekly. Da, am venit aici pentru perioada vacanței, a completat respectivul Oliver. Arăta cam neghiob, nu prea inteligent, cu buze subțiratice, o mustață mică și pomeți noduroși. Era clar că era alcolist, și în plus un om vanitos. Era foarte recentă poziția superioară pe care o ocupa în lume. Moulton și Iggy îl cunoșteau din New York, și unul din primele lucruri pe care mi le-a spus Moulton despre el era că de-abia cu doi ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-l caută pe Oliver? Tre’ s-o fi făcut lată, că doar altfel n-ar fi trimis ei un tip de la Washington. Tipu’ zice că n-a plătit impozitele, dar cred că e mai grav de-atât. Oliver e genul vanitos și prost, dar nu e el așa de cretin să intre în asemenea belea. Cred că e mai rău de atât. Săracu’ Oliver. Lasă că e un nemernic. Da, poate. Da’ la modul general, vreau să spun ca ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-i făcuse lui Arthur. Lasă că-ți spun eu cum e bătrâmul, mi-a zis. Face al dracului pe impresarul pentru sine. De fiecare dată când merge la baie vrea să publice un articol despre asta. Știu că toată lumea e vanitoasă și că asta face să meargă lumea mai departe. Poate că nici n-o fi vanitate. Poate că atunci când ai un glonte în cap continui și tu să te gândești ce pălărie frumoasă ai. Continui să te gândești la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmă, femeia și copiii. De obicei, femeile sunt aici înalte și au o ținută mândră, coborând parcă din basoreliefurile templelor maya. Mândria statuară nu le împiedică însă, urmîndu-și soții, să accepte tacit aerul lor de seniori ai familiei. Bărbatul e vanitos, iar femeia pare să încurajeze această vanitate. Ea se supune de bunăvoie autorității indiscutabile a bărbatului și tradiției care o consideră valoare pasivă. Se povestește că, înainte de căsătorie, bărbații cântă iubitelor serenade până la răsăritul soarelui, când inspiratoarele acestor pasiuni muzicale
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
te rog pleacă. — Nu vreți să stați de vorbă cu mine? — Nu. — De ce nu? Am fost, cândva, studentul dumneavoastră favorit. — Nu. — Minți, am fost! Și ce te supără dacă eu spun că ți-am fost studentul favorit? Ești atât de vanitos încât te rușinezi cu mine? — Te rog... Tot ce ți-am înșirat data trecută a fost greșit. M-am înjosit, m-am târât, asta a fost o greșeală. Știi bine ce doresc. Doresc să mă justific și numai tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fatală vorbindu-i lui John Robert în felul în care-i vorbise, făcându-i acea declarație de dragoste. Și toate adevărurile izbucniseră într-un mod atât de urât, de nedelicat. Pearl îl cunoștea bine pe filozof, știa cât e de vanitos, de demn, de pudic, de discret. Îi ofensase toate aceste trăsături și nu putea fi iertată. În momentele mai optimiste (la începutul dimineții), se gândise că s-ar putea, de dragul lui Hattie, să fie totuși tolerată. În momentele pesimiste, încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu și Evie făceam o ședință foto la o groapă de gunoi, la un abator, la o morgă. Mergeam oriunde ca să arătăm bine prin comparație, și-mi dau seama că cel mai mult urăsc la Evie faptul că e așa vanitoasă și proastă și neajutorată. Dar ce urăsc cel mai mult și mai mult e cât de mult îmi seamănă. Ce urăsc cu adevărat e persoana mea, așa că urăsc cam pe toată lumea. Sari la ziua următoare, când am vizitat câteva case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se târască la muncă. Sentimentele ei oscilau Între șoc Îngrozitor și dezgust. Ca și când faptul că Sam o Înșelase nu o durea destul rău și-așa, să descopere și că era un nenorocit care făcea avere ajutându-le pe niște starlete vanitoase și obsedate de sine să-și păstreze siluetele folosind surogate care să le poarte bebelușii În pântece, o făcea să-i vină să vomite. În următoarele câteva zile, se luptă să se pună pe picioare. Ar fi căzut Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]