207 matches
-
țară, fiind, deci, neavenit protestul Sfântului Sinod. Pentru credincioșii greco-catolici români care nu puteau asculta în nici un fel duminica sau în sărbători o liturghie catolică, li s-a recomandat să asculte Liturghia în limba română transmisă de postul de Radio Vatican, în cadrul căreia se rostea fie o omilie, fie o predică tematică instructivă. Această liturghie a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. Printre dosarele de canonizare la elaborarea cărora
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
profesor de istorie și exegeza. La sfârșitul anului 1868 a lucrat în Ardoyne, unde a construit prima biserică, care a fost consacrată în iunie 1869 sub numele de "St. Peter and Paul". După accea a luat parte la Primul Conciliu Vatican. La data de 19 august 1870 preotul a fost desemnat de către Papă Pius al IX-lea că Episcop de Nicopole pentru Bulgaria și administrator apostolic al Valahiei. Episcopul a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif din București. Construcția a fost terminată
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
s-a întâlnit, miercuri, cu mai mulți copii din Europa. Printre aceștia s-a numărat și Vasilică, un băiețel orfan în vârstă de 11 ani, din Republica Moldova. Copiii i-au trimis Suveranului Pontif scrisori și desene, potrivit site-ului Radio Vatican. Papa i-a rugat pe copii să fie pregătiți să devină o speranță pentru Biserică. Printre cei prezenți la întâlnirea cu Suveranul Pontif, s-a aflat și Vasilică, un băiat din Republica Moldova, așezat în primul rând. Băiatul moldovean face parte
Vasilică, un orfan din R.Moldova, s-a întâlnit cu Papa Francisc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55444_a_56769]
-
Settecento e i primi decenni dell'Ottocento), Paolo Tomasella (Un protagonista dello stile Neoromânesc: Geniale Fabbro, maestro costruttore friulano). 7. Studiile teologice și documentarea au constituit dintotdeauna obiectivele fundamentale ale permanentei intelectualilor români în bibliotecile și arhivele din Romă și Vatican. Beneficiind la Romă de o bursă "Vasile Pârvan" a Guvernului român, Ana Victoria Sima, universitar clujean, publică în acest volum 68 de piese documentare, în proporție covârșitoare din Arhivele vaticane, însoțite de un dens studiu, ce formează primul volum al
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
permanentei intelectualilor români în bibliotecile și arhivele din Romă și Vatican. Beneficiind la Romă de o bursă "Vasile Pârvan" a Guvernului român, Ana Victoria Sima, universitar clujean, publică în acest volum 68 de piese documentare, în proporție covârșitoare din Arhivele vaticane, însoțite de un dens studiu, ce formează primul volum al lucrării, referitoare la vizitele pe care nunții vienezi le-au efectuat în Transilvania în secolul XIX, la cererea Scaunului apostolic. Redactate în limbile italiană, latină și română, documentele beneficiază acum
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unele fragmente de doxografie etică. Viețile și doctrinele filosofilor iluștri se încheie cu Epicur nu, așa cum s-a spus adesea, pentru că epicurismul ar fi încoronarea filosofiei, ci pentru că restul lucrării, deci adevărata încheiere, s-a pierdut... Maximele capitale și Sentințele vaticane sunt incluse în Lettres et maximes d’Epicure, ediție stabilită, texte traduse și comentate de Marcel Conche, PUF, 1987. Jean Salem și-a consacrat primul volum al tezei sale subiectului: Tel un dieu parmi les hommes. L'éthique d'Epicure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga. STAȚIE, drept Înainte. Și litania opririlor din fiecare zi a acestei ierni, FLAMINIO, LEPANTO, OTTAVIANO SAN-PIETRO, CIPRO-MUSEI VATICANI, VALLE AURELIA, BALDO DEGLI UBALDI, CORNELIA... Sasha spuse că oferta Încă mai era valabilă. Nu voia să rămână singur. Voia să aibă cineva grijă de el și să umple golul pe care Îl avea dinainte. Așa că ieșiră din tunel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse Emma. Sasha aprobă, fără chef, căci clipa aceea nu va mai fi cea de acum. M-ul roșu Împrăștia lumina din vârful stâlpilor unde era așezat. Trecură din nou pe lângă stațiile de metrou care Însemnau drumul spre casă. CIPRO-MUSEI VATICANI. VALLE AURELIA. BALDO DEGLI UBALDI. Dar acum Îi părea că traversează un alt oraș, necunoscut. Roma era nouă - de parcă o vedea pentru prima dată. Își petrecuseră Întreaga seară căutându-i pe copii. Nu-i găsiseră. Și totuși căutarea nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cursul demonstrațiilor pro domo. Cicero și Plutarh cel mai adesea. Dispunem însă de excelenta lucrare a lui Diogene Laerțiu Viața, doctrinele și maximile filosofilor iluștri, completată cu cele trei Scrisori - către Herodot, Pythocles și Meneceu -, și de Maxime capitale îSentințele vaticane vor apărea mai târziu). Iar istoria epicurismului de după creștinism se confundă parțial cu istoria acestor lucrări între secolele al VI-lea și al XIV-lea, manuscrisele circulă și cunosc toate aventurile imaginabile. Dar datorită acestor copii, opera lui Epicur n-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unele fragmente de doxografie etică. Viețile și doctrinele filosofilor iluștri se încheie cu Epicur nu, așa cum s-a spus adesea, pentru că epicurismul ar fi încoronarea filosofiei, ci pentru că restul lucrării, deci adevărata încheiere, s-a pierdut... Maximele capitale și Sentințele vaticane sunt incluse în Lettres et maximes d’Epicure, ediție stabilită, texte traduse și comentate de Marcel Conche, PUF, 1987. Jean Salem și-a consacrat primul volum al tezei sale subiectului: Tel un dieu parmi les hommes. L'Ăthique d'Epicure
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nr. 21342; 113668. Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte, fond Direcția Studii, dos. nr. 80/1963, vol. 10. Arhiva Serviciului Român de Informații (ASRI), fond D, dos. 2487; 7755, vol. 7; 9051, vol. 2. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (AMAE), fond Vatican, Problema 220, vol. 1. Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), fond CC al PCR - Cancelarie, dos. nr. 15/1945; 23/1945; 79/1952; fond Direcția Generală a Poliției, dos. nr. 35/1943; fond Președinția Consiliului de Miniștri - Stenograme (1944-1959), dosarul nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
chiar dacă în realitate în Apografo această apare că: "Die x D oct.bris 1513". [A se vedea Figură 1] O altă versiune manuscrisa a faimoasei scrisori copiată într-un volum Barberini, care acum se află în arhiva de la Bibliotecă Apostolica Vaticană, ne arată dată "Die x octobris 1513". Cum se considera în general că volumul Barberini a preluat informațiile din Apografo, aceasta confirmă pur și simplu varianta noastră de înțelegere în care apare luna "octobris" din Apografo, chiar dacă în versiunea Barberini
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ne fă fede lo essermi ridutto în villa...". 44 I. Imberciadori, "I due poderi di Bernardo Machiavelli, ovvero mezzadria poderale nel '400", în Studi în onore di Armando Sapori, vol. 2, Cisalpino, Milano, 1957, ÎI, pp. 833-846 (839). 45 Bibliotecă Vaticană, MS Barberini lat. 5368, si aceasta la sfârșitul secolului al XVI-lea, însă este în mod clar derivată din Apografo Ricci. J. E. Law și M. Davies au susținut că volumul Barberini ar putea să conserve variante ale textului din
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
al Bibliotecii Naționale. Filip al II-lea a dotat mănăstirea din Escorial, pe care a fondat-o în 1563, cu o bibliotecă bogată. În 1571, familia Medici deschidea publicului savant din Florența biblioteca lorentină. În aceeași perioadă se dezvoltau biblioteca vaticană la Roma, biblioteca marciană la Veneția, cele ale universităților din Oxford și din Cambridge etc. Colecțiile de manuscrise și de texte tipărite realizate de către umaniștii, erudiții și savanții Renașterii au venit adesea să îmbogățească aceste mari biblioteci. Unele au servit
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
diocezei locale înainte de a fi publicat; aici își au originea Nihil obstat (nimic nu împiedică) și Imprimatur (poate fi tipărit), care figurează încă în cărțile catolice. La Roma, Pius al IV-lea creează Tipografia Poporului Roman (care va deveni tipografia vaticană) pe care o încredințează lui Paulo Manuzio în 1561, pentru a pregăti edițiile oficiale ale Bibliei, ale textelor Sfinților Părinți, ale decretelor și Catehismului conciliului celor 30. El pretinde chiar să i se rezerve privilegiul exorbitant al tipăririi cărților liturgice
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
fragmentul plecând de la care se extrapolează o totalitate, o formă completă. Astfel, citindu-i pe Platon, pe Epicur sau pe Aristotel - marele furnizor de doxografie -, dar și consultând compilațiile - Antologia palatină, Suda, considerată multă vreme opera unui inexistent Suidas, Gnomologia vaticană sau, mai cu seamă, incomparabilul Diogene Laertios, o mină de metale prețioase -, întâlnim negreșit pasaje în care autorul citează, comentează, extrage o expresie sau o idee repede atribuită personajului, pe seama căruia este pusă de obicei. Această arheologie a cărților face
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și Menoiceus - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să lăsăm doar muchiile ascuțite ale unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de principi și statele lor... 4 Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale lui Epicur, tratatul Despre prietenie al lui Cicero... - rămân de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fragmente de doxografie etică. Viețile, doctrinele și sentințele filosofilor iluștri nu se încheie cu Epicur pentru că, așa cum s-a spus adesea, epicurismul ar fi încoronarea filosofiei, ci pentru că restul lucrării, deci adevărata încheiere, s-a pierdut... Maximele capitale și Sentințele vaticane sunt incluse în Lettres et maximes d’Epicure, ediție stabilită, texte traduse și comentate de Marcel Conche, PUF, Paris, 1987. Jean Salem și-a consacrat primul volum al tezei sale subiectului: Tel un dieu parmi les hommes. L’éthique d
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Satire (Horațiu) 234 Satyricon (Petroniu) 231 Scrisoare către Herodot (Epicur) 186, 209, 309 Scrisoare către Menoiceus (Epicur) 183, 190, 236-237, 309 Scrisoare către Pythocles (Epicur) 186, 209, 238, 309 Scurt tratat asupra afecțiunilor și acțiunilor (Diogene din Oenoanda) 300 Sentințe vaticane (Epicur) 183, 260, 309 Summa Theologiae (Sfântul Toma d’Aquino) 13 Știința voioasă (Nietzsche) 18, 171 Timaios (Platon) 114, 154, 177, 185-186 Viețile, doctrinele și sentințele filosofilor iluștri (Diogene Laertios) 37, 241, 309 Viețile sofiștilor (Philostrat) 162 V. Biografie anecdote
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al papei a luat apro ximativ trei mii cinci sute de manuscrise, bine alese, și le-a dus la Vatican (vide supra: Palatinus Vati canus). În 1797, Bonaparte a dus de la Roma, tot ca pradă de război, manuscrise din biblioteca Vaticană, alegînd mai ales manuscrise de la Heidelberg. După tratatul de pace din 1815, au revenit la Vatican peste două mii șase sute de manuscrise originare din Heidelberg. Un al doilea centru german important pentru codice este Wolfenbüttel (Guelferbytana): orașul a avut un principe
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]