524 matches
-
un patos îndeajuns de cârcotaș cât să nu dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar când patru generații peste moartea mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
lui cu un nasture de aramă închizându-le gâtul și pe care la rândul lor nu îi vizita nimeni și vor fi împinși fără flori spre cimitirul pe care indivizii cu sapele l-au părăsit lăsându-i acolo în mijlocul grâului veșted și al ovăzului pârjolit și tata fără să se preocupe de ovăz, un străin pentru mine la fel cum eu un străin pentru el asemănători cu rubedeniile din fotografii în ceea ce mă încăpățânez să numesc casă fiindcă nu știu ce alt nume
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
locul în cuib, strigătul îndepărtat al unui copil, încep să răzbată cu o stranie gravitate. În momentele acelea se petrece un fapt misterios: se lasă seara. Și toate sunt altfel: copacii, băncile, pensionarii care aprind câte un foc cu frunze veștede, sirena unui vapor de la Cheiul Sud, ecoul pierdut al orașului. E ceasul în care totul pătrunde într-o existență mai profundă, mai enigmatică. Dar și mai de temut, pentru ființele solitare care, în ceasul acela, stau tăcute, duse pe gânduri
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu trup de aur și solzi de glod mi-i dragă;// Blestemul... în zbuciumări de aur vînăt plînge;// Tăcerea veștedă se desfășoară;// Clipa de-acum, bolnavă de-amintire/ În suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile noastre răzlețite/ Ca niște păsări amețite;// Un vis de slavă și singurătate/ Se-aprinseatunci în mine ca un mit“. Ca și în cazul metaforelor
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și trebuie s-o urmărim cu mare atenție, deoarece, deocamdată, nu înțelegem mare lucru - nici din emisiune, nici din logica postului Prima Tv. ,La Bloc"? ,Trăzniți în NATO?" ,Divertis"? ,Vacanța Mare"? Telenovelele de Acasă Tv ? Povestioare de doi bani, frunze veștede de toamnă!... Pe când ,Aventurileeeee..." de pe Prima Tv... Ehe, astea da, având în vedere că până și soacrei lui Haralampy i-au dat cu firma în cap înțepenind-o în fața televizorului până ce prietenul s-a răstit la nevastă-sa, Claustrina: - Auzi
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Și deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă, în țara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... n Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare n Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
modern, cu timpul. (Noi parcă nici nu existaserăm de fapt până atunci). Și deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă, în țara aceasta, mioritică, adică duios analfabetă, în anul încă virgin al lui una mie nouă sute și treizeci după Cristos: Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune ? cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori
"Na-vă Europa..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10700_a_12025]
-
privi înainte nici înapoi apa cea mai limpede poartă într-însa o picătură de sînge nu te uita nici în sus nici în jos sicriul plutește pe apă e apa însăși. Estivală La mijloc de codru delirant înfrunzis o căldură veștedă.... Balada podurilor Sînt poduri care mint sînt poduri ce spun adevărul poduri care te-adulmecă și poduri care te lasă-n pace poduri care te-oglindesc și poduri ce-și oglindesc doar propriul chip poduri obraznice cum o praștie poduri
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai pocit de solitudini, mai năuc, mai inutil; Mai cu toance-n plâns de
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
de cenușă și fum și scântei. Hei, tocmai ca o cometă îi păru că ar fi și gândi o vreme la cometă și la cum au dat veste învățații că peste șapte luni o cometă va cădea aidoma unei frunze veștede pe pământ și viața în lungul și în latul lumii se va stinge. Dar Ștefan își zise că viața din lungul și din latul lumii nu-i mai mult ca un pufăit de mahorcă sau ca aburul ce iese din
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
nădejdea i-a-nflorit în patima credinței. Peste pomii înfloriți inima i se deschide într-o sublimă chemare. Destinul lumii se filtrează prin marama Vinerii celei Mari a Patimilor. Sâmburele Vieții atârnă pe Cruce. Sîngele sfânt picură peste trunchiul lumii veșted. Seva Crucii urcă suspinul și rugăciunea Măicuței la Ceruri. Soarele și Stelele țes porfira Mirelui Împărat. E mult de-atunci, ostașii /din garda lui Pilat /au râs când li se spuse /că Tu ești Împărat. Ți-au spus măscări, făcut
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
credinței, Flacără în rugăciune Să ard răul de prin lume! Mamă sub veșmântul Tău Am să scap mereu de rău, Firul ierbii se despică Neputința mă irită... Timpul verdelui se surpă Tomna grea în mine urcă, Povârnișul se ivește Frunza veștedă-mi sporește... Mamă Bună nu lasă Să mai plâng la poarta Ta Pune-mi mâna iar pe tâmplă Liniștea s-o simt adâncă! Iartă-mi zilele puține, Când nu m-am gândit la Tine Și din mare mila Ta Mai
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384889_a_386218]
-
Mai simți în suflet tainicul fior, Chiar dacă-s rupte strofele și șchioape, Iar ceața-i deasă peste râu și ape, Rămâne versul doar într-un picior. Se-ascunde iarăși verdele sub pleoape, Coboară toamna, ca un biet schior, Pe pârtii veștede de alior, Dar tot nu poate timpului să-i scape. Când se ivește iar figura tristă Și prăfuită-a celui cavaler, Uitat de toți, în lumea-i autistă, Fără de stele și fără de cer. Dar tot e bine-n lume, că
ALIOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384896_a_386225]
-
Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. SE PETRECE IAR... de Nicolaie Tony DINCĂ Se petrece iar o toamnă sură... Trece nemiloasă peste noi, Izgonind secundele cu ură Printre pomii supărați și goi. N-a fost niciodată așa rece, Schimbătoare, veștedă și rea; Plânge-ntruna și aș vrea să plece Spre pustie sau oriunde-o vrea. Zvârle peste noi cu bură sumbră- Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbră Sufletul bolnav, posomorât... Iar de-atâta rece
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
pe noi!... Pe turnanta ta bacoviană ... Citește mai mult SE PETRECE IAR...de Nicolaie Tony DINCĂSe petrece iar o toamnă sură...Trece nemiloasă peste noi,Izgonind secundele cu urăPrintre pomii supărați și goi.N-a fost niciodată așa rece,Schimbătoare, veștedă și rea;Plânge-ntruna și aș vrea să pleceSpre pustie sau oriunde-o vrea.Zvârle peste noi cu bură sumbră-Un lințoliu reavăn și urât-, Își ascunde sub un voal de umbrăSufletul bolnav, posomorât...Iar de-atâta rece și durereFug
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Când un vulcan în pripă mai erupe Lava mă arde strașnic pan' la os Întorsă-i viața, straiele-s pe dos... Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnă Cuvintele nespuse mă rănesc Atâtea frunze veștede privesc... Dar cine poate oare să-nțeleagă Când în imagine apar totuși întreagă?... Eu duc povara muntelui de sare... Și lacrima tăcerii rău mă doare! Un înger îmi șoptește că se poate Să porți în suflet clipele curate, Un semn
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
în două cum se rupeCând un vulcan în pripă mai erupeLava mă arde strașnic pan' la osîntorsă-i viața, straiele-s pe dos...Strig și alerg... cărările-s de toamnă, Iar cerul cu urgie tot mai toarnăCuvintele nespuse mă rănescAtâtea frunze veștede privesc...Dar cine poate oare să-nțeleagăCând în imagine apar totuși întreagă?...Eu duc povara muntelui de sare...Și lacrima tăcerii rău mă doare!Un înger îmi șoptește că se poateSă porți în suflet clipele curate,Un semn frumos să lași
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > GLASUL GENERATIEI DE AZI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Glasul generației de azi Florile au pălit sunt veștede-n grădină într-un noiembrie trist cu soare și ploi Prin ochi de timp plânge țara, suspină Iar neliniștea mustește-n pântece la noi. Tinerii doresc renaștere, schimbare De atâta nedreptate azi sunt revoltați După zeci de ani de speranță
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
Sonete, Freamăt de codru, Revedere, Despărțire. Veronica îl vizitează la București. 1879 Apar în "Convorbiri Literare" poeziile: De câte ori iubito, Rugăciunea unui dac, Atât de fragedă, Afară-i toamna, Sunt ani la mijloc, Când însuși glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veștedă, Despărțire. 1879-09-06 Veronica Micle merge la Capitală, fiind așteptată cu emoție de către poet. 1879-09-07 Întâlnirea fusese atât de tulburătoare încât Veronica avea să scrie " Scumpul meu drag, nu știu cum să încep, cum vei găsi aceasta... ! Nu mă mai recunosc după noaptea
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
2270 din 19 martie 2017. • Limba poetică, imaginea artistică, metafora, sunt visele frumoase ale unei lumi „ce gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
se ascunde ... Citește mai mult • Limba poetică, imaginea artistică, metafora, sunt visele frumoase ale unei lumi „ce gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgeră! Tună! - Chipul meu pal Lunecă veșted, pe val după val, Plouă cu moarte și plouă cu vânt, Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constanța Sursa foto: #Lonely #Days - A #Gothic #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii ... Citește mai mult Se tânguie
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape.Fulgeră! Tună! - Chipul meu palLunecă veșted, pe val după val,Plouă cu moarte și plouă cu vânt,Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.24 august 2016, ConstanțaSursa foto:#Lonely #Days - A #Gothic #Tale#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXXI. ULTIMA NOAPTE, de Lorena Georgiana
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și lună, Care limpede-n târziu Parcă spune „noapte bună”... 26 august 2016, Constanța (scrisă în parc, pe o bancă, mai pe la amiază) Sursa foto: A #Midsummer #Nights #Dream - #Alexandru #Darida ... Citește mai
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]