435 matches
-
viața cea cu adevărat veșnică” (Sf. Grigorie Palama, op. cit. , cap. 39, p.449). Calea către Dumnezeu, trebuie să treacă întotdeauna prin inimă, și apoi prin minte. Spre urcușul minții ne întinde mâna Sf. Maxim Mărturisitorul: „Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea, veștejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea, înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată” (Sf. Maxim, op. cit., IV, cap.80, p.139). Mitropolitul Hierotheos Vlachos, face un pas radical și spune că și
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_omul_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1340103636.html [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
suferinței. Iar dragostea și mângâierea ei vor lăsa acestor copii, pentru totdeauna, amintirea unei atingeri de zâne, care nu-i va lăsa mai târziu să fie la rându-le, altfel decât buni! Ca și floarea dăruită, ce poate să se veștejească după o zi, dar lasă în urmă gestul de iubire, darurile Alessandrei Stoicescu pentru copii vor continua să poarte mesaj ziditor, viu și uman! Un om rece la tragediile mugurilor umanității e unul care și-a pierdut chipul uman! Umanitatea
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442731693.html [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
din nori să stărnească. Incantații sacadate într-o rugă invocată, și tropăituri ritmate, fac ploaia din cer să cadă. Ploaia să se întețească, fetele întăresc jocul, cu o horă bătrânească. Dacă le-a adus norocul. “−Straiele de paparudă, soarele îmi veștejește. Dar, dacă ploaia le udă, natura se-nveselește!” Ritualul mitologic, cu spirite invocate în strigătul feciorelnic, aduce ploaia la sate. Când este înfăptuit de fete neprihănite, Zeul ploii e mulțumit și fetele sunt stropite. Prin ploaie fug bucuroase, că ruga
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1437168336.html [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
și cele Pascale! Nu vreau să mă plâng, dar și anii trec atât de repede și adun în buchetul vieții cam mulți de la o vreme. Nu aș vrea ca primăvara din sufletul meu, pe care încă o simt, să se veștejească de la o anumită vârstă dacă timpul ăsta se comprimă! Principalul lucru este să fiu sănătoasă și optimistă, să îmi hrănesc sufletul cu frumos și să rămân în toate facultățile mintale.În general, oamenii sunt puternici în fața unor încercări de-a
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasilica_ilie/canal [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
și cele Pascale! Nu vreau să mă plâng, dar și anii trec atât de repede și adun în buchetul vieții cam mulți de la o vreme. Nu aș vrea ca primăvara din sufletul meu, pe care încă o simt, să se veștejească de la o anumită vârstă dacă timpul ăsta se comprimă! Principalul lucru este să fiu sănătoasă și optimistă, să îmi hrănesc sufletul cu frumos și să rămân în toate facultățile mintale.În general, oamenii sunt puternici în fața unor încercări de-a
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasilica_ilie/canal [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Din negura argilă-n negura neființă, Din pustia coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
gene înserarea Când nu mai m-ai privit cum mă priveai. Mi-a picurat în suflet întristarea Iar păsările-au ațipit sub rai Cu aripile-ntinse-nspre lumină Și ciocurile-ascunse-n puf de nor. S-a rezemat o brumă de grădină Și-a veștejit chiar rozele de dor Pe care le sădisem împreună. Atâta frig în trup s-a cuibărit Că m-a-nvelit o umbră și-o furtună De întrebări în liniști s-a-ntețit. Mi s-a lipit de gene înserarea. Nici râsul nu-mi mai
PE SUB RAI de AURA POPA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1399609458.html [Corola-blog/BlogPost/350685_a_352014]
-
tocmai ceea ce se raportează la destinul meu și socotesc că e poetic orice lucru care vorbește despre mine. Spun deci un adevăr vechi ca și retorica. Frunza căzută din copac este poetică fiindcă sugerează propria mea soartă. Și eu mă veștejesc și voi pica din pomul vieții. Poezia e un animism reducând lumea la persoana mea. În acest al doilea Cosmos al poeziei nu intră, prin urmare, decât elementele de biografie, nimic inert și fără semnificație. Celălalt univers e mai bogat
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_maria_necula_poetica_simfonie_cristina_maria_necula_1335850626.html [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
și cele Pascale! Nu vreau să mă plâng, dar și anii trec atât de repede și adun în buchetul vieții cam mulți de la o vreme. Nu aș vrea ca primăvara din sufletul meu, pe care încă o simt, să se veștejească de la o anumită vârstă dacă timpul ăsta se comprimă! Principalul lucru este să fiu sănătoasă și optimistă, să îmi hrănesc sufletul cu frumos și să rămân în toate facultățile mintale.În general, oamenii sunt puternici în fața unor încercări de-a
O ZI DE PRIMĂVARĂ CIUDATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1492589367.html [Corola-blog/BlogPost/366190_a_367519]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂ-NTREB, MĂ MIR... Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Atâta zbucium e în ploi, tăcerile îmi sunt povară, 'S o pustnică între cuvinte, flori veștejite-n închisori; Vreau în poeme să rămân, în vers când sunt, încep să doară Singurătățile din mine și-alerg nebună înspre nori. Mă udă ploaia și mi-e bine, surori de sânge-am fost mereu; Și aș păstra-o lângă
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/violetta_petre_1460349173.html [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
cum strigă în mine sevele tale când le ating chemarea urlă și mă devorează până la sublim o bătaie de toamnă-n geam mi te fură pentru o clipă doar și atunci mă doare lipsa ta atât de tare încât se veștejesc în mine toate frunzele de sub tine norocul meu că toamna mai pleacă de la fereastra mea și atunci te întorc la mine în mine și cerurile toate se înghit în clipa zero când eu și tu, două zbateri de viață ne
TE ŞTIU AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_te_stiu_a_violetta_petre_1361272790.html [Corola-blog/BlogPost/341329_a_342658]
-
om politic, unul dintre cei mai importanți reformiști maghiari (a dat numele și Bibliotecii Naționale din Budapesta), spunea (la 5 octombrie 1844) în dieta țării de la Bratislava: „Urăsc din străfundurile sufletului meu orice evoluție care nu este maghiară”. Spre deosebire de „străinii” veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura
Eminescu şi străinii – o reconsiderare by http://uzp.org.ro/eminescu-si-strainii-o-reconsiderare/ [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
cu Eminescu! El a fost omul vremii sale, cu mărimile și cu micimile sale, cu ideile general valabile și cu lamentabile, pentru noi, obsesii locale și trecătoare. Poetul și publicistul a scris uneori cu asprime despre anumiți străini, i-a veștejit cu epitete grele, pentru venalitate, politicianism, rapacitate, dar, câteodată, și numai pentru „vina” de a fi fost străini. Ca și alți contemporani din elita intelectuală, Eminescu voia să-i vadă pe români stăpâni, în fine, în România și să vadă
Eminescu şi străinii – o reconsiderare by http://uzp.org.ro/eminescu-si-strainii-o-reconsiderare/ [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
îi stă bine oricărui romantic, glorificator al Evului Mediu. Eminescu a iubit sincer poporul și țara aceasta, cărora le-a închinat pagini nemuritoare, dar nu a urât cu-adevărat popoare și nu a ridicat arma contra străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni, dar cine nu face asta, într-o formă sau alta? În schimb, câtă lumină a revărsat asupra omenirii! Vă îndemn să vrem să vedem această lumină, în centrul căreia stătea poporul său și România. A
Eminescu şi străinii – o reconsiderare by http://uzp.org.ro/eminescu-si-strainii-o-reconsiderare/ [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
cunoașterea prin iubire nu risipește vraja lumii(L.Blaga);lumina divină a credinței,lumina idealului,lumina cunoașterii filozofice,lumina sufletului(L.Rebreanu)etc.Lumina înseamnă un,, Tot’’.Acest,,Tot “cuprinde:Lumină-Naștere-Cunoaștere! Lumea este lumină,iar Lumina din noi nu va,, veștejii Timpul niciodată’’eternizează sufletul omului-viața fiind efemeră! ,,O lumină mirifică și în același timp materială unifică realul cu fabulosul,clipa cu eternitatea,dând existenței o nouă rotație în care triunful e al bucuriei de a trăi’’. (Eminescu:metamorfozele timpului în
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_mircea_1495135105.html [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
și mâine se va deschide ușa cu aceeași putere de aceea te iubesc Tu știi să faci să țâșnească izvoare din pietre glasul tunetelor le petreci prin văi înverzite le-ai pus o margine să nu se întoarcă să nu veștejească lutul semințele bune să ajungă lăstari de aceea te iubesc văile strâng izvoare copaci înfrunziți sălcii ating oglinzile ochilor adapă setea măgarilor sălbatici și pe obrazul celălalt urc încă o treaptă de aceea te iubesc acum știu de ce în mine
BINECUVÂNTEZ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 by http://confluente.ro/Binecuvantez_maria_ileana_belean_1360932920.html [Corola-blog/BlogPost/351899_a_353228]
-
și aruncată-n flăcări în boul cel din aramă... Neânțelegând Jertfirea, logodnicul întristat Hotărând să-și piardă viața, cu sabia s-a tăiat... Și-n ziua de 4 mai, prin moarte Mucenicească, A primit acea Cunună, ce n-o să se veștejească ! De ai un nume-așa de rar, să-l porți cu multă bucurie ! Să-ntâmpini logodnicul, în curată feciorie ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.
SF.MONICA, OCROTITOOAREA SOȚIILOR NECĂJITE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1430639317.html [Corola-blog/BlogPost/379774_a_381103]
-
decisă să-mi scriu propriul destin după propriile idealuri... M-am întrebat adesea, de ce valoarea unui om, care trăiește într-o comunitate mică, la țară, trebuie să se scrie, de multe ori, după părerea unor oameni mici, oameni cu sufletele veștejite de răutate, dar care, prin conjuncturile vieții (uneori de natură politică), ajung în niște funcții (poziții sociale) de unde mai mult dărâmă decât clădesc? De ce avem nevoie de validarea acestor oameni ce se cred Dumnezei pe pământ, ce se consideră fără de
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Viata_ca_un_miracol_cornelia_viju_1359626496_ejh6i.html [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
aripi tăiate de ghilotina încercărilor sterile între noi culorile se deșiră nu știi face diferența nu știi colora în ce culoare vrei penelul e colțul buzei drepte pe un talger nu-i poți schimba drumul de ce ești orb iubite se veștejesc culorile în neputință Referință Bibliografică: îmi cad din ochi păsări / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 525, Anul II, 08 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎMI CAD DIN OCHI PĂSĂRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 by http://confluente.ro/Imi_cad_din_ochi_pasari_maria_ileana_belean_1339185766.html [Corola-blog/BlogPost/356219_a_357548]
-
își pierd și timpul și spațiul, iar parlamentarul manipulator nu mai poate să mintă pe nimeni și rămâne singur. Nu mai poate exploata monotonia nimănui. Culorile minciunii se sting, apare frica de eșec, iar orgoliile rănite sunt ca rugina ce veștejește demnitatea și descompune umanul. Vine inevitabil, cu o cruzime lipsită de orice control, clipa părăsirii puterii. Neputincios, plângându-și singur de milă, cu o durere care irupe din sufletul său răvășit, simte și noaptea fragilul scaun de pe care a trebuit
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cristian_topescu_i_se_simte_aurel_v_zgheran_1389480027.html [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]
-
eu, ție, dulce Românie? - MARIAN DUMITRU - Doresc o Românie cu diplomație demnă de luat în seamă de către marile cancelarii ale lumii. Doresc o țară puternică politic și militar între aliați, capabilă să vorbească lumii cu gura ei, în stare să veștejească acest cancer al defetismului propagat cu o iresponsabilă nonșalanță. Doresc o Românie cu o cultură competitivă în lume, diriguită de intelectuali veritabili, devotați comunității românești, și nu de zeloși umflați ca niște baloane de săpun de către o propagandă poleită cu
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” by http://uzp.org.ro/doresc-o-romanie-cu-o-cultura-competitiva-lume/ [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
manuscrisul din secolul XIX din Muzeul Țării Făgărașului și citat de Mihai Sin, fragmentar, în loc de intoducere: Deoarece picioarele nu mai voiau a suporta trupul, mâinile nu mai voiau a veghia și a vedea pentru celelalte mădulare, începu trupul a se veșteji ( ... ) și din zi în zi a se apropia de moarte. Atunci văzură ele nebunia ce au făcut, se uniră iarăși și se legară strâns, că ce au încercat nu vor mai încerca încă o dată”. O carte despre conjurația mediocrității - „Cea
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_cristescu_1403620162.html [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
mângâiere... Am studiat, în decursul anilor, ”arta cuvântului”, funcția pe care o are în cadrul comunicării dintre noi, oamenii. Comunicarea este o trăsătură de bază a existenței umane. Fără comunicare, am fi precum niște plante fără apă și lumină... ne-am veșteji și am muri în... tăcere. Cuvintele sunt precum semințele... ele sunt... semănate și acolo unde ”terenul” este prielnic, acolo încolțesc și nasc vlăstare. Totul ar fi foarte frumos dacă printre aceste vlăstare nu s-ar ascunde și multe... ”buruiene”... Cuvântul
ULTIMUL MEU... CUVÂNT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1395426365.html [Corola-blog/BlogPost/353852_a_355181]
-
29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Totul meu Sufletu-mi ungi, cu a ta mângâiere, Leacul îmi ești, vindeci orice durere. Din abis mă ridici, cu iubire mă salvezi, Adâncu-mi cel profund numai tu îl vezi. Sunt ca o floare veștejită-n glastră, Ce-asteaptă să intre pe fereastră, În grabă o blândă, dulce, udă rază Care să umple goala-mi vază. Tu ești apa mea, ce mă ține în viață, Focul ce mă aprinde și mi-aduce speranță. Aerul făr' de
TOTUL MEU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1456754677.html [Corola-blog/BlogPost/377996_a_379325]
-
săi.Citind această revistă mi-am adus aminte de cuvintele lui George Călinescu și de adevărul exprimat în fraza: “Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea se va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în “țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.“ Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Revista EMINESCU / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
REVISTA EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1396285442.html [Corola-blog/BlogPost/383443_a_384772]