425 matches
-
Critică, de pildă, politizarea ortodoxiei de după 1989. În comunism nu fusese o politizare prin represiune și denaturare doctrinară? Din istoria totalitarismului românesc de tip sovietic reține că „perioada 1963-1965 a fost formidabilă” pentru cei tineri. Imediat în postcomunism, în 1992, veștejește valoarea membrilor Academiei Române, între care va pătrunde Doinaș, poetul suprem admirat. Dar religia, în comunism, ar fi trecut testul, până atunci absent, al suferinței. Iată o constatare care s-ar cuveni să nu fie prea ușor acoperită. Vorbitorul la radio
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
că nimeni din sat nu știa ce vârstă avea. Aceasta este în conflict cu toți locuitorii cătunului, ce o evită, fiindcă baba se ocupă de vrăjitorie și învrăjbește familiile, stârpește dobitoacele din curte, ia rodul pomilor de prin livezi sau veștejește recoltele pe ogoare. Chiar și câinii cei mai furioși fug schelălăind când o zăresc din depărtare cu nasu-i coroiat, părul alb ca lâna strâns sub o basma neagră, cocoșată și înveșmântată în aceleași zdrențe murdare pe care probabil le poartă
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. citat din Marin Preda Dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... În timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
vreodată, Iubitul meu, fii binecuvântat! La rândul Tău, binecuvântă-mi zorii Și-amurgul ce îmi spune că-ntr-o zi, Vor apărea în viața mea și norii, Anii s-or duce-n zbor precum cocorii Și floarea vieții se va veșteji. Binecuvântă clipa cea rămasă Și tâmpla ce ninsoate-a adunat, Pasul târșit ce merge către Casă Și pâinea ce mi-ai dat zilnic pe masă, Pe toți acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Constantin Noica îl considera etalonul poeziei românești, spunând: Dacă nu ne vom hrăni cu
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
săi.Citind această revistă mi-am adus aminte de cuvintele lui George Călinescu și de adevărul exprimat în fraza: “Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea se va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în “țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.“ Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Revista EMINESCU / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
REVISTA EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383443_a_384772]
-
nr. 2110 din 10 octombrie 2016. Din faună, în mine, Un lup flămând revine, Se naște și renaște, Dar nu știu pentru cine; Ca sfântul pentru moaște, Se târguie pe-un bine, Iar soarele, ce-apune Din razele ciorchine, Îmi veștejește floarea Ce nu-mi mai aparține. Un lup flămând mă-mpinge În turma de feline, Unde-mi va fi necasa Cântărilor divine Și mă adap din râul Ce peste mine vine, Secându-i valul. - Malul De moarte și rușine În
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Moon #Song - #Ellen K. ... Citește mai mult Din faună, în mine,Un lup flămând revine,Se naște și renaște,Dar nu știu pentru cine;Ca sfântul pentru moaște,Se târguie pe-un bine,Iar soarele, ce-apuneDin razele ciorchine,Îmi veștejește floareaCe nu-mi mai aparține.Un lup flămând mă-mpingeîn turma de feline,Unde-mi va fi necasaCântărilor divineși mă adap din râulCe peste mine vine,Secându-i valul. - MalulDe moarte și rușineîn faună se-ntoarceși-n scorburi citadineAdoarme-n hibernare,Dar nu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
iubite, unei doamne ? Își mai mențin, săracile, frumusețea câteva zile, dar în chinuri spre moarte și... nu este păcat de ele ? Nu înțeleg cum Planeta întreagă face atâtea crime cu florile - care rupte de trupul și rădăcinile lor , se vor veșteji și vor fi aruncate la gunoi după câteva zile ! Asta merită aceste minuni ale naturii și ale lui Dumnezeu ? - În statutul Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, la a cărei facere ați participat, scrie că membrii acesteia vor acționa pentru „înțelegere
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
eu, ție, dulce Românie? - MARIAN DUMITRU - Doresc o Românie cu diplomație demnă de luat în seamă de către marile cancelarii ale lumii. Doresc o țară puternică politic și militar între aliați, capabilă să vorbească lumii cu gura ei, în stare să veștejească acest cancer al defetismului propagat cu o iresponsabilă nonșalanță. Doresc o Românie cu o cultură competitivă în lume, diriguită de intelectuali veritabili, devotați comunității românești, și nu de zeloși umflați ca niște baloane de săpun de către o propagandă poleită cu
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
a suflat în palme pentru a se încălzi. Se ivi chipul lui Belle de jour. Câțiva corbi au trecut fără nici un zgomot. Semăna cu o prințesă din basme, cu buzele vineții și pleoapele albe. Părul i se încurca în iarba veștejită de diminețile geroase. Mâinile ei micuțe strânseseră în ele vidul. Era atât de frig în ziua aceea, încât mustățile tuturor se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
magia sa personală își desface aripile. Mai târziu, pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor și înainte de vreme. O femeie vrea să aibă mereu ceva înăuntrul ei, ori dacă nu, dă naștere unui copil, care iese din ea. Asta e, pentru Rainer, imaginea femeii. Duhnește exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor și înainte de vreme. O femeie vrea să aibă mereu ceva înăuntrul ei, ori dacă nu, dă naștere unui copil, care iese din ea. Asta e, pentru Rainer, imaginea femeii. Duhnește exagerat a lumină, spune Rainer în poezia despre toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care se veștejesc foarte repede, propunerea unei arte de a te bucura pe deplin de un prezent necontaminat de ideea sau frica de moarte, înțelepciunea unei plăceri obținute prin punerea de acord cu lumea în dimensiunea momentului, bucuria neumbrită de niciun nor obținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a făcut, / „X” din schemă a căzut, / Dar, având un unchi sus-pus, / A căzut de jos în sus”/ Volumul cuprinde, în partea finală și câteva fabule, sonete și rondeluri în care fibra satirică se continuă: In „Rondel de campanie” sunt veștejite năravurile politice: „Iar vin alegerile-n țară / Iar suntem oarecum băftoși / Că vom avea din nou gogoși / Să ne-nfruptăm, a câta oară ? // Stimați concetățeni frumoși / De prin orașe, de la țară / Sosesc alegerile iar / Deci, suntem oarecum băftoși! // Că sărăcia
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
Pin, publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. ești atât de departe încât și gândul îmbătrânește până la tine uneori se așază să mai privească o floare de cireș din copacul care a fost ori un asfințit cum se veștejește la țărmul unei mări cu tâmple de păsări albe aprinde o lumânare la icoana făcătoare de minuni a primului sărut plătește taxele de a iubi apoi cu tălpile goale cu luna îndoită în formă de dor se duce spre tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Toate Articolele Autorului Pierdută, umbră verde, pe lacul plin de nuferi M-am rătăcit în mine... în urma ta cresc goluri. Îmi pleacă amintiri, când turme și când stoluri Și știu ce e tăcerea... și știu cum e să suferi. Mă veștejește dorul și frunza mea se duce. Mai am în tine prinse speranțe de-mprumut Și clipe de iubire, de care m-am temut. Nerăbdător de tandru, timid le vei seduce. Iubește-mă departe, în adâncimi de umbre Crescute pe altare
IUBEȘTE-MĂ DEPARTE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368306_a_369635]
-
p-aici război Că taică-tu la Mateiaș e mort Că ați rămas orfani și voi Un an aveai pe-atunci Ce ajutor puteai să-mi dai? Eu mai aveam doi prunci N-aveam nici pâne nici mălai M-am veștejit de timpuriu Și chipul mi-e uscat de vânturi De câte lacrimi nu mai știu Sunt toată arsă-n gânduri Și dacă necăjită sânt Așa a fost să fie Dar am sfințit acest pământ Ca mamă cum se știe Puțină
SCRISOARE DE LA MAMA, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367359_a_368688]
-
o babă? Când ți-a intrat șrapnelul în picior de era să rămâi fără el la Cotul Donului, parcă erai mai curajos. - Dar eram și cu vreo treizeci de ani mai verde. - Lasă că după cum arăți nu te-ai prea veștejit prea tare. Văd că-ți priește aerul de munte și jintița . - Priește, nu zic ba, dar nu mă scutește de dureri acum. - Lasă că ai scăpat ușor. Nu ai mare lucru. Ai doar o entorsă, niște articulații sucite. În două
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
Toate Articolele Autorului Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Că i-ai golit de frunzele din suflet, Din ramuri cad în țărnă rând pe rând, Cum cad pe față-mi lacrimile-n plânset... Te uită, toamnă cum se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
vin în minte... Privește, toamnă, cum îmi amorțește, În suflet calda, marea mea iubire, Și plâng cu pomii care varsă frunze, Când viața toată intră-n adormire... Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Te uită, toamnă cum se veștejesc , Te uită, toamnă, cum mă plouă-n gând, Te uită, toamnă, cum îmbătrânesc... 12 octombrie 2016 Referință Bibliografică: TE UITĂ, TOAMNĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
Acasa > Strofe > Amintire > GÂNDURI NEROSTITE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate vântul în pustie, toamnele mă veștejesc Lacrima să plâng mă-mbie ...și pe tata să jelesc Nu-mi ajunge nici durerea și nici dorul ucigaș Moartea mi-a adus în casă suflul rece..Și ce laș A luat cu el căldura trupului gemând a jale Of
GÂNDURI NEROSTITE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364617_a_365946]
-
și cerurile pier. Îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. Îmi împietrește seva ce-adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau că nu sunt, o
CAMELEONICĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364744_a_366073]
-
am strigat... Ne-ncearcă azi părerile de rău Fiindcă atâtea ploi am dezlegat Și le-am lăsat să cadă peste noi Ca un potop de cântec ruginit... Ni s-a umplut povestea de noroi Iar umbrele de râs s-au veștejit Mai înainte de-a ne fi-ntâmplat Unul într-altul și de-a fi atins Un țărm măcar, de vis adevărat... Mă tem că-mi va rămâne necuprins Pentr-un alt veac și pentr-un alt destin... Iubirea mea, în
POEM MELANCOLIC de AURA POPA în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349215_a_350544]