105 matches
-
regină a lor. A doua zi, la 8 mai, la catedrala din Strasbourg, muzica tunătoare a orgilor se amestecase cu aclamațiile mulțimii, cu lumina altarelor, cu mirosul de tămâie, cu purpura și splendoarea uniformelor. Louis de Rohan, episcopul Strasbourgului, în veștmântul său violet o binecuvântase pe prințesa care avea să-i devină adversar într-o afacere celebră a vremii... La Compičgne, unde se afla curtea regală, arhiducesa Antoaneta, se prezentase îngenunchind înaintea regelui Franței, Ludovic al XV-lea, tatăl celui de
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
Când metroul iese din stația Concorde, privește cu indiferență afișul lipit pe panoul publicitar din fața sa. Citește versurile lui Basho despre primăvară și le înțelege drept versuri despre iubire, păcat, mântuire... Dragi flori de piersic din Fushimi, îmi doresc pe veștmântul meu Câteva dintre picăturile voastre roze de rouă.
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
umorul, Șerban Pavlu, servitorul lui Podkolesin, Irina Petrescu (Arina Panteleimonovna, mătușa fetei de măritat), Ana Ioana Macaria (Duniaska). Doar Răzvan Vasilescu și Doru Ana nu au jucat și în “Unchiul Vanea”. Și aici, și în celălalt spectacol, regizorul a dublat veștmîntul comediei cu o țesătură de dramatism, de sfîșietoare tristețe. Nesfîrșită cît viața și cît moartea la un loc. Și salvează montarea de la varianta unui vodevil prăfuit. Este nevoie de comedii, de regizori inspirați, care să-i conducă pe actori spre
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
ale peisajului muntos de o frumusețe sălbatică. Agrin vrea să scape de acest copil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioasă a morții se află pretutindeni, ecranată de voioșia copilărească, însă ea atinge o intensitate insuportabilă cu această fată pe care veștmîntul stacojiu o scoate în evidență ca și privirea de o enigmatică forță a personajelor de tragedie. Ghobadi a ales pentru filmul său în majoritate actori neprofesioniști care trec din realitatea care i-a ciuntit, în film, cu naturalețe, povestea este
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații fizice apăsătoare
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
pe scenă ca într-o noapte de vară obișnuită înseamnă pace, armonie sau isterie, conflict, picătura chinezească. Cine agonizează? Muribunda al cărui cap ca o mască, ieșit prin burta scenei, se mișcă, se zbate pe un corp inert îmbrăcat în veștmînt de mireasă? Doar ea? Sau toate celelalte personaje care văd lupta terifiantă a omului cu moartea? Personaje care o simt, care fug de ea sau se duc spre ea, care încearcă să țină totul sub control, care se agață de
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
sînt prizonieri, în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de crucificat al lui Lear, interpretat de un mare actor, Piotr Semak. Ochii lui, fața smeadă, părul lung, prins la spate în coadă, veștmîntul lung, alb, monahal, mirările, tăcerile lui, dansul automat din final de păpușă stricată, felul în care a trecut rampa din prima secundă, lucru dificil pe scena mare a Teatrului Național, mă urmăresc. Ca și desenul alb al trupurilor ucise, întinse
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
parcă din Sacre de Stravinski, și translări, prin glissando, în zonele extrem-orientale, acolo unde măștile și tatuajele făceau parte din ceremonialele uzuale. Dansatoarea și coregrafa Liliana Iorgulescu a întruchipat un astfel de personaj. Acoperită din cap până în picioare cu un veștmânt confecționat din hârtie imprimată cu propriul chip multiplicat, ea începe prin a executa mișcări mecanice, de marionetă, dar care conțin, în însuși mecanismul alienant, repetitiv, perspectiva dobândirii inerente a libertății de exprimare. Este momentul în care ”ascunsul” iese la lumină
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
în jur. II. Scopul reuniunei: A promova viața socială și culturală între membrii sei; a sprijini literatura, arta, cântarea și musica, a înmulți biblioteca sa; a abona foi; a ajutora după putință școlari și învățăcei seraci cu cărți scolastice și veștminte; a da sprijin material la întreprinderi culturale, folositoare și de binefaceri“...Așa începea actul care, în 1873, consfințea fondarea la Timișoara a Reuniunii Române de lectură, pe lângă care exista o bibliotecă destinată cititorilor în cartierul Fabric. Redactat bilingv, în română
Agenda2003-37-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281464_a_282793]
-
cuvinte, - Ci ‘n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni-se pară pline, - Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr’o ‘ncăpere ‘ngustă făcând un labirint. „Nuvela lui Slavici e în alb și negru ca veștmântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel înflorat din acelea vopsite cu șofran...” Nu mă gândeam, citând această frază, nemaiapucând s-o comentez, că era ultima înainte de divorț. Divorțul meu de activitatea scripturistică, vreau să zic. Cu excepția sfârșitului, tot ce urmează
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
moderne“. Dar, să privim spectacolul străzii astfel cum se înfățișa atunci, în Țările Române: în centrul atenției se afla un boier, fie călare „a la turc“, fie într-o caleașcă(...) ; poartă anteriu de mătase trandafirie peste care se desfășoară un veștmânt îmblănit cu hermină; e încins cu brâu roșu prins cu paftale; poartă șalavari roșii, ciorapi și papuci galbeni, iar pe cap un calpac, ca un borcan mare cu gura în jos, având partea de sus marcată printr-un petec de
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
francezilor. În timp ce, pentru Richelieu, posteritatea nu a păstrat decât amintirea grandorii sale, cardinalul de Retz41 a făcut în așa fel încât, în cazul lui Mazarin, să fie evidențiate, mai ales, realizările minore, chiar mediocre. Memoria a rămas impregnată de amintirea veștmintelor de brocart, a pamfletelor și a cântecelor cu care l-a urmărit tineretul "aurit", pe cel care îi înconjura pe Beaufort și pe Condé, luând în zeflemea totul și fiind incapabil să înțeleagă opera ministrului. Pe de altă parte, dacă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
năframa la gură. Din când în când scuipa sânge în șanț, participând la convoi cu o nehotărâre blândă în ochii lui albaștri. însoțit de-un dascăl chel, cu figura violentă, care cânta neașteptat de subțire, preotul oficia grav, liniștitor, în veștmânt de catifea neagră, cu cruce albă între umeri. Subțiratic și îngrijit, suferea de bătrânețe, cu bărbia începând să-i iasă în afară. Mulțimea urma carul mortului cu boi înjugați. Figuri amestecate ieșeau la iveală, după capriciile înghesuielii. O babă cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
învățase la maturitate, în București, după ce își făcuse studiile în maghiară la Cluj, și o vorbea cu o voce caldă, de piept, legănând și lungind vocalele. Avea darul de a marca locul în care apărea apărând pur și simplu. Culorile veștmintelor erau dozate în funcție de albul catifelat al tenului și de întunecimea ochilor și a părului. Râdea potolit și senzual, iar mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Era doar un evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i pe toți ceilalți cu rafalele lor. În transformarea lor ciudată: un popor schimbat În uniformă, deghizat În veștmânt militar și căști, atacând cu mașinării cu scopul de a omorî băieți, fete, bărbați, femei, făcând să curgă sânge, Îngropând și În cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un caracter moral. Anomalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moaștele...1 blid de argint poleit, cu 4 evangheliști dat de la măria ta. Le-au luat boiarii caimacani de le-au dat lui fertmarșal cu cheile porții...” „ Cred că îi deajuns, dragule. Ai văzut cam cum se pierdeau odoarele și veștmintele bisericești. Și nu era o biserică oarecare, ci chiar „biserica gospod du pă poartă”, cum scrie la începutul izvodului. Ba un protopop a luat cele cinci plăcuțe de argint de pe o Evanghelie, ba mitropolitul însuși a luat moaștele Sfântului Pantelimon
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia Anotimpurile Stau afară și gândesc Câte anotimpuri trudesc Primăvara, toamna sunt binevenite Iarna și vara sunt potrivite. Primăvara are flori Toamna
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind. Doar numai p-ici și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochi-n cer, pe șuerate, Țiindu-și mînile la spate. S-aude clopot răsunând, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preoții lin și în veștminte Cântând a cărților cuvinte. În urmă vin ca-ntr-un prohod Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod - sfințire de-apă, Pe uliți lumea să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În jur nimeni și nimic. Nici nu știa sigur dacă e vis sau realitate. Avea impresia că tremură din tot corpul. Dar din care corp? Acesta nu mai exista Nu mai avea nici picioare, nici mâini, nici trup. Până și veștmintele de pe el dispăruseră ca prin minune, chiar și pantofii sport noi ca și cum nu ar fi existat niciodată. Oare capul o mai fi la locul lui? Încercă să-l pipăie fără nici un rezultat. Locul părea gol. În prejmă nici un corp lucios
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Suilem și pe care o pomeneau cu respect cei mai norocoși călători ce petrecuseră câte o noapte în jaima sa; și când un val lung, mai îndrăzneț, înaintă impetuos pe nisip gata să-i ude sandalele și să lingă poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții“; marea ce scălda coastele senegaleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii, cel de miazănoapte, se lucrează cu aceeași râvnă. Aici, pământul apare, deodată, negru, mai negru, decât în celălalt capăt. „Aici trebue să fie capitanul” , e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și cu anevoie de purtat, și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. 5. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuți de oameni. Astfel, își fac filacteriile late, își fac poalele veștmintelor cu ciucuri lungi, 6. umblă după locurile dintîi la ospețe și după scaunele dintîi în sinagogi; 7. le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe, și să le zică: "Rabi! Rabi!" 8. Voi să nu vă numiți Rabi! Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]