561 matches
-
spune, senzația "du jamais vu". Bijuteria asta de text e scrisă cu pana muiată în suflet, întruchipează trăirile și emoțiile autorului, ființă solară, îndrăgostită de lumină și care degajă el însuși lumină prin frumusețile turnate în cuvinte - întru neuitare și vecinică aducere aminte de rosturile noastre, rostuite de Cel de Sus întru înălțătoare elevare spirituală a unui Neam făuritor de și Ctitor de Istorie - a se vedea ultimele cercetări în domeniu, care fac din ținutul dintre Carpați și Mare leagănul civilizației
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina, Pe locul în care vei umbla. RĂSUNĂ LIN COLINDUL Răsună lin colindul, din glasul omului creat, Pentru că Dumnezeu Prea Bun, nu ne-a lăsat, Pe Fiul Său ne-a dat și lumea din păcat a ridicat. Prin
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
viceversa. Domnii cei siguri despre țară. făceau tot astfel: Mircea contrapunea influența polonă celei ungare și viceversa, Ștefan asemenea. Dar acest folos, abstracție făcând de la nesiguranța lui, era cu totul întrecut de pierderile ce căta să le sufere țara prin vecinica nestabilitate dinlăuntru și contra acestui din urmă inconvenient e îndreptată Constituția noastră și domnia ereditară în orice caz însă în Constituție nu stă scris ca vechea vânătoare după puterea supremă a statului să fie înlocuită prin vânătoarea de funcții, arenzi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
justiției să alunece pe căi contrarie justiției. Prin mulțimea concurenților pe acest teren, câștigul, departe de-a mai fi lesnicios, devine greu și începu să alunece pe căi ilicite. Nu trebuie a se uita că în genere activitatea aceasta de vecinic comentator a unor texte pozitive deprinde inteligența cu sofisme. A apăra azi un lucru pe care mâine îl vei combate - în alt caz se-nțelege - a apăra o cauză nedreaptă simțind bine că este nedreaptă, a-și răzima adesea dreptatea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
feudalismul și că, fără să voiți, ne faceți cel mai mare compliment când ne numiți reacționari, un compliment pe care nu-l primim însă, pentru că nu-l merităm. Dar ce e mai ciudat în toate răspunsurile confraților de la "Romînul" e vecinica confundare a libertății cu egalitatea drepturilor politice. De câte ori organul nostru va vorbi pentru mănținerea inegalității strict constituționale a drepturilor politice, nu private, de atâtea ori sîntem numiți reacționari. Nici prin gând nu le trece onorabililor confrați ca, cerând sufrajul universal
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
compromite astfel cea dentîi, cea mai necesară din instituțiunile noastre înseamnă oare a guverna pentru binele țării? O adevărată politică de stat și-ar fi făcut o datorie sfântă din respectarea acestui lucru, superior tuturor guvernelor cari trec, din respectarea vecinicei, inviolabilei justiții. Iată ceea ce uită politica de partid în preocuparea micilor ei interese. E vorba de curățirea administrațiilor noastre? Iată iarăși un interes foarte mare al societății noastre franceze care e în joc. Daca există vro țară care să aibă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
populară. Aristofan a făcut din demagog un portret cave va rămânea adevărat în orice țară și în orice timp în care domnește democrația. În această satiră nemuritoare numai spiritul este al autorului. Tot restul nu-i decât espresia unui adevăr vecinic. Dar între arta demagogiei vechi, și arta demagogiei moderne este toată diferența care distinge democrația greacă de-a noastră. Poporul e pretutindenea un stăpân ignorant, simplu și credul, a căruia încredere e mai ușor de-a i-o câștiga dezmierdîndu-i
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
două laturi ale activității patriotice cea de-a doua e, dacă se poate, mai periculoasă încă decât cea dentîi. Nu e nici un mijloc îndestul de rău care să nu se-ntrebuințeze pentru mănținerea în permanență a unui guvern rău. Jucăria vecinică cu personalități parlamentare, schimbarea lor caleidoscopică la diferitele resorturi ale administrației publice, care umblă astfel în știrea lui Dumnezeu, e încă răul cel mai mic. Răul cel mare e că aceste personalități vin și se retrag fără nici o cauză parlamentară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vorbește de acea unitate a forțelor ne răspunde la aceste întrebări: este mișcarea; lumea este mișcare pornită și întreținută. "Mișcare - iată cuvântul cel {EminescuOpXI 408} din urmă al științei exacte - mișcare totdeuna și pretutindeni, o stare de perpetuă năzuință, de vecinic nerepaos. Aci spiritului omenesc se impune iar un șir de întrebări mari: "Mișcarea" ce e? Mișcare cătră ce și la ce? De ce mișcarea, năzuința mea proprie la cercetare? La ce știința? Pentru ce toate acestea?... În fine întrebarea care le
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ciclurilor eterne: "Dumnezeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic...". (Sărmanul Dionis). Firul de colb "lipit" pe roată pare prins într-un "joc" cosmic în care recunoaștem vârtejul horelor din sat când, prin mâinile strânse ale celor din cerc ("în om e un șir nesfârșit de oameni", îi zice "maistrul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-l suie" (Povestea magului...) Pe acest versant el trebuie să oprească înaintea răului ("să oprească gândirea celor răi"; "să domine ispita") în lume. * spre extramundan atributele sale sunt de intermediar (între /medii), de veghetor al "mersului lumii": "Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut..." sau: Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsă-i să se schimbe..." (Povestea magului...) Astfel că, în plan mundan atributele pot părea mai largi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de un blitz (blitzlicht) fotografic pentru a surprinde realitatea: "... Numai dacă vremea ar sta locului am putea vedea lămurit ce-i etern... Numai într-un punct în care s-ar naște un moratoriu între moarte și viață, căci lumea este vecinică plătire către viață, o vecinică încasare din partea morții..." (Archaeus, ms. 2269). Dar un "moratoriu" nu poate exista decât între părți, o "instanță" care a trimis o "somație". Or, omul eminescian nu are în față "preopinentul" ("Privește viața ca o comedie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pentru a surprinde realitatea: "... Numai dacă vremea ar sta locului am putea vedea lămurit ce-i etern... Numai într-un punct în care s-ar naște un moratoriu între moarte și viață, căci lumea este vecinică plătire către viață, o vecinică încasare din partea morții..." (Archaeus, ms. 2269). Dar un "moratoriu" nu poate exista decât între părți, o "instanță" care a trimis o "somație". Or, omul eminescian nu are în față "preopinentul" ("Privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
afle "cine este": "Ajung în centrul meu, / la algebra și cifrul meu / la oglinda mea. / În curând voi afla cine sunt" (Elogiul umbrei). O astfel de "algebră și cifru" gândea și Eminescu în Sărmanul Dionis, "împlinind formulele, căci formulele sunt vecinice..., formule pe care le ai toate scrise în cartea care ți-am împrumutat-o". Oare nu spre o astfel de "oglindă" se-ndreaptă regele Tlà invocând-o pe Isis? Pentru că, după o expresie fericită a lui Paolo Santarcangeli (Cartea labirinturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a societății care este nemulțumită cu starea de lucruri existentă. Ea pornește de obicei de la clasele apăsate și dezmoștenite de bunurile acestei lumi”, iar „mișcarea socialistă din vremile noastre [...] nu e mai puțin adevărat că reprezintă o nouă fază a vecinicei lupte încinsă între exploatatori și exploatați”. Mai mult, A. D. Xenopol surprinde într-o formulă lapidară, fie și împrumutată, unul din elementele esențiale ale evoluției istorice: „[...] istoria omenirii s-ar putea caracteriza prin împilarea celui slab de către cel tare”. Firește, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; / 10. pentruca domniile și stăpînirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu, / 11. după planul vecinic, pe care l-a facut în Hristos Iisus, Domnul nostru." 330 (IX, 640) Nu pentru noi, ci pentru Veșnică familie trăim: Vezi Sf. Pavel. Nu știți că [...] voi nu sînteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca atare, pentru a vedea în ce măsură aceasta a influențat filosofia personalist energetică a lui C. Rădulescu-Motru. Aflăm în Știință și energie că fenomenele naturii se reduc la o realitate primordială: energia; că ele sunt "verigile unui lanț uniform, acela al vecinicei transformări de energie"263. Ideea aceasta va fi prezentă, invariabil, în întreaga operă filosofică a lui C. Rădulescu-Motru. În fond, el va formula în aceeași termeni specificul naturii în unitatea lumii, folosindu-se de conceptul ordinii cauzale și de cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-nvingeți lumea... am învins-o. Tot ce doriți voi noi am și făcut... Noi n-am dorit nimic, ci am lucrat. Trebui să fie un punct stabil în lume De nu vrei ca popor peste popor Să se împingă în vecinic crud război. De vom cădea eu nu zic: "Vai de Roma! Ci-o spun în gura mare: "Vai de cei Ce-or răsturna-o - vai de lumea toată! " 4 2254 [DECEBAL] Astă zi mare Va fixa soarta lumei clătinate, Oastea-nvinsă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vai mie! e etern! De-aceea mân popor contra popor, De-aceea zdrobesc țară eu de țară Și secol sfarm de secol. Poate că, speriat, Sufletul lumii, - oricât de crud ar fi, Oricât nenduplecat, oricât de rece - M-a reîmpinge-n vecinicul nimic, Ca niciodat să nu mai reapar. Ah! nu știi... nu poți ști ce îmi lipsește... Căci, dac-aș ține-n mână toată lumea, Toată lumea nu mi-ar ajunge... Și să simți, Să știi mai dinainte că etern, Etern avea să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în veci să aibă mănăstirea din neam în neam a stăpâni aceste părți cu bună pace și nesupărată despre nimene în țară, din tot locul și cu tot venitul. Drept aceea iată de la Domnia Mea prin aceasta dăm și întărim vecinica stăpânire a acelor moșii. Și, spre întărirea celor de mai sus, aducem credința Noastră și a fiului Nostru Bogdan Dragoș Voievoda și a credincios boiarului Nostru Sas de pe Bistra și ai tuturor celorlalți boieri ai Domniei Mele. Dat în domnescul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
două, De curge-apoi o parte spre noi, spre soare-apune, Pe când o altă parte se varsă-n răsărit. Spre răsărit adesea îmblat-am zile-ntregi Urmând cărarea ceea ce și-au făcut pâraie Și am bătut cu ele prin codrii vechi și vecinici, Cărarea-abia îmblată. Adesea cu Siretul, cu Bistrița adesea Eu m-am tot dus la vale pe-o luntre ușurică Alăturea cu mine având o plasă, arcul... Găsii acolo oameni vorbind aceeași limbă Ca și ai noștri. - Aflat-am și munți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pradă și-nșelare tu mintea să le-ascuți Și zi viteaz la gâde, isteț [la] cel viclean Din lupi îți fă o oaste, din vulpe căpitan, Din poftele mulțimei fă-ți scară de mărire Și te-or urma cu toții în vecinică orbire; C-o frază lingușește deșertăciunea lor: Din roiuri risipite vei face un popor... Fii dinainte sigur, la rele el urma-va, Cu sânge și cenușă pământul presura-va... Păzește-te de una: să te ferească ceriul Ca-[n] ceasuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
povestea, dar fără ca să tremuri. Ea se petrece-acuma. Căci vremea e pe dos, Cum este și în basme. Ce-i sus coboară jos. Când s-o vesti în lume că Sas e-n locu-mi Domn Strămoșii mei, sărmanii, în vecinicul lor somn Întoarce-s-or în groapă cu fața spre pământ, Speriați de toate celea ce-n vremea noastră sânt Nu-i așa vere dragă?... [SAS] O, Doamne, cum să port Acest glas slab și rece, pe jumătate mort? Mantaua
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori s-arată albă, se-nclină peste gratii Duioasa arătare a vecinic adoratei, Iar luna, luna plină cu dulcea ei bătaie Pe lac în lung durează o cale de văpaie, Pe-o repede-înmiire de unde o așterne, Ea, fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i, creșteau și văi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și dulce stăpânitor de valuri. Iar Anna, înmuiată-n lumina auroasă, În părul ei cel galbăn sta naltă, mlădioasă, Din teiul plin de miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]