125 matches
-
-i hotar, Nici ochiu spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuș e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. {EminescuOpI 177} - " De greul negrei vecinicii, Părinte, mă desleagă Și lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! {EminescuOpI 200} IUBIND ÎN TAINĂ... Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel o să-ți placă ție, Căci în priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere; Vreau să mă-nnec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete Și-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întîrzie Pe-un istovit și trist izvor; De-asupra-i frunzele pustie - A mele visuri care mor. Vieața-mi pare-o nebunie Sfârșită făr-a fi-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă-n brațe te-am ținut. De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu - Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! {EminescuOpI 213} DIN VALURILE VREMII... Din valurile vremii, iubita
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
emoția și să prind curaj ( și, lucru important, să le alung neliniștea și neîncrederea care se citeau pe fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am Început să recit: „ De greul negrei vecinicii, / Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară ntreagă; ... Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire,/Și pentru toate dă-mi În schimb / O oră de iubire... Din chaos, doamne-am apărut / Și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lume și tot ce se-ntîmplă se naște în mod necesar, neapărat. Împrejurul razei în care viețuim și ne mișcăm bat și cearcă a veni în viață toate posibilitățile de existență, toate aceste forme posibile, căci posibilitatea de-a exista în fața veciniciei e certitudinea, de-a exista. Dar dacă ceea ce e posibil pus în fața veciniciei e cert. DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI ȘI A FORMEI INDIVIDUALE 2255 Este numărul formelor în natură mărginit sau nu? Aceasta e întrebarea principală care trebuiește rezolvată pentru a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în care viețuim și ne mișcăm bat și cearcă a veni în viață toate posibilitățile de existență, toate aceste forme posibile, căci posibilitatea de-a exista în fața veciniciei e certitudinea, de-a exista. Dar dacă ceea ce e posibil pus în fața veciniciei e cert. DESPRE NEMURIREA SUFLETULUI ȘI A FORMEI INDIVIDUALE 2255 Este numărul formelor în natură mărginit sau nu? Aceasta e întrebarea principală care trebuiește rezolvată pentru a servi la soluțiunea curat silogistică a tezei de mai sus. De aceea vom
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
85"A lumei istorie a lumei e județ. "Tu ai sperat, - răsplata ți-a fost dar acordată - "Speranța-i bunul care norocu-ți destina. "Putuși să-ntrebi pe-ai voștri filosofi vre odată: "Ce se refusă unei minute-ntraripată 90"Nici însu-Și vecinicia nu mai poate reda". {EminescuOpIV 17} ECTOR ȘI ANDROMACHE (de Schiller) ANDROMACHE Vrea Ector în vecie să meargă de la mine, Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi? Cine-o-nvăța copilu-ți în vremea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nor și stea. 5Unda-n plesnetul ei geme Și Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-ai pierde, 10Tu, măcar Sub noianul mărei verde Și amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, 15Te-ai simți pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate. Șterge-ți ochii blondă Marta... ochi-ți negri... două stele Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sufletul (dacă esistă) printre nori își face drum. Ai știut tu, scumpe frate, că pămîntu-i o ruină? Că-i o sarcină viața? Că-i martiriu să trăiești? Ai știut tu, cumcă moartea e un caos de lumină, Că la finea veciniciei te-aștept stelele cerești? {EminescuOpIV 46} De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus, Pe când nouă-ncă viața e o cifră nențeleasă Și-nzădar cătăm răspunsul la-ntrebarea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută. {EminescuOpIV 85} O, TE-NSENINĂ ÎNTUNERIC RECE O, te-nsenină întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca și ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuește-adînc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenită Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca Sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. {EminescuOpIV 86} Dar de asupra-astei mulțimi pestrițe Da gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu nepăsare ei privesc la toate Efemeridele ce trec în vale Cântând, vuind, certîndu-se și toate Aspirând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
visul Mării întregi, Și nu te temi că aurul din plete-ți Se va topi în stele - și că păru-ți Amestecat cu ele-ar străluci În noapte-albastră a acestei lumi; Și nu te temi că glasul tău Va-ndulci vecinicia cea amară A mării! " - "Măgulitor", ea zice, Ș-o roză ea lăsă pe a mea gură, Cu tânăr miros - roza gurei sale. - "Frumoasă ești, ca să găsesc cuvinte Spre-a îndulci ochii tăi mari albaștri, Sufletul tău cel blând, nevinovat, Aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu albe-isvoare sunt a lunei dulci amoruri, Sau palate argintoase unde zori trăiesc în coruri, Sau pădurea cea vrăjită cu frumoasele-i regini. Ăsta-i raiul Daciei veche, -a zeilor Împărăție: Într-un loc e zi eternă - sara-n altu-n vecinicie, Iar în altul zori eterne cu-aer răcoros de Mai; Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei După moarte vin în șiruri luminoase ce învie - Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la rai. Colo Dunărea bătrână, liberă-ndrăsneață, mare C-un murmur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
răsăririi care-i poarta de la rai. Colo Dunărea bătrână, liberă-ndrăsneață, mare C-un murmur rostogolește a ei valuri gânditoare Ce mișcîndu-se-adormite merg în marea de amar; Astfel miile de secoli cu vieți, gândiri o mie, Adormite și bătrăne s-adîncesc în vecinicie Și în urmă din isvoare timpi răcori și clari răsar. Dar pe-arcade negre nalte, ce molatec se-nmormăntă În a Dunării lungi valuri ce vuiesc și se frământă, Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de giganți. {EminescuOpIV 142} Când îi cugeți, cugetarea sufletu-ți divinizează. În trecut mergem, cum zeii trec în cer pe căi de raze. Peste adâncimi de secoli ne ridica, curcubei; Un popor de zei le trecem, căci prin evi de vecinicie Auzim cetatea sfântă cu-nmiita-i armonie... Și ne simțim mari, puternici, numai de-i gândim pe ei... Miază-noaptea-n visuri d-iarnă își petrece-a ei viață. Doarme-n valurile-i sfinte și-n ruinele-i de ghiață, Însoțită de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atinge tremurând - Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el să sboare-n țara steloasă și întinsă. Spun mite - zice singur - că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are o blândă stea, Ce-n cartea veciniciei e-unită cu-a lui nume, Că pentru el s-aprinde lumina ei de nea; De-aceea-ntreb gîndirea-mi ca să-mi răspund-a nume Din marea cea albastră, care e steaua mea? E-acel trandafir roșu, ce mut-duios-uimit Lucește-un gând de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vadă cum a văzut odată Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea tulburată Pîn-ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, din îngeri ori și care Odată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună-n viața lumii a mieze-nopții oră Atunci prin ceruri îmblă zâmbind amorul orb, De îngeri suflete-albe văzîndu-l se coloră Și ochii lor albaștri privirea lui o sorb; Plecând spre pământ ochii ei timizi se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața-ți greșală este, De zilele-ți nu este legat-o lume-a ta. Genii beau vinu-uitării, când se cobor din ceruri; Deschise-ți-s, nebîndu-l, a lumilor misteruri. Greșeli de astea-n lume se-ntîmplă adesea multe Și-ncurcă-a veciniciei mult înțeleptul plan. Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ființe vii, ce vesel, Cu hohot râd - serbează bachanale. {EminescuOpIV 216} Unde-s acum fantasticele șeme Prin care luna străbătea-ntr-o vreme? Acele mii risipuri din pustie Trăiesc... nici unul moartea nu și-o teme. Când ar avea moarte o vecinicie De-amor, de viață și de nebunie, Ei nu s-ar veseli atât de tare Precum o fac în astă moarte vie. Ici vezi femeia plină și bălaie 130Ce lasă-ncet să cadă a ei straie; Zâmbind rămîne-n mijlocul mulțimei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul ș-altul, Și tot una mi-este mie De-oiu trăi în veci pe lume, De-oiu muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte ? Pentru om frânturi de limbă - În zădar gândești, căci gândul, Zău, nimic în lume schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred - o, dați-mi pace! Fac astfel cum mie-mi pare Și faceți precum vă place
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de viață avui parte!! " (Fulgere) "O, fulgeră-mă numai... o, joacă comedie, Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu v-un mai mare bine "Decît pe vecinicie să mă omori pe mine? {EminescuOpIV 303} "Au crezi tu că eu tremur, dar vezi - mai cred în moarte - "Ai fi prea blând să ai tu în mînă-ți astă soarte, Aș rîde-atunci de viață, muncind-o cu dispreț, Aș omorî
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aș stinge în grămadă sistemele solare Și-n ăst mormânt te-aș pune ca pe-un mărgăritar, Iar eu, eu singuratec în lumea cea pustie, "În chaos fără stele și fără de nimic, M-aș arunca - un demon - să cad o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea, ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr să le oprească Nimic.. Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămîne-n urmă? vreme și sărăcie. Da vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alte lumi ci a legat-o de fundul cel negru a[l] pământului de care a legat gândirea geniului și cerșitura săracului - a pus pe muma vântului să toarcă viața prin viață, firul gândului și să stropiască celor de pe malul veciniciei floarea cea neagră a mormântului. În fundul pământului Unde muma vântului Toarce firul gândului La floarea mormântului Pe cărări nepricepute Sboar-a omului gândire Îngerul păcii cu floarea luminii în mâna albă Doina Floarei - Doina Dainei ca și Klage des Ceres Und
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]