1,315 matches
-
postate poeme citește-mă în zori până seara mă uită nu te întoarce fugi de orice ispită lanul acela de maci înfloriți e o vagă tristețe a câmpiei de spice rodiți în dogorile verii când așteptatele ploi se opresc în vedenii când pașii tăi nu mai ajung unde au plecat când dorul nălucă te îmbracă în formă de mac mâna mea culegător de forme astrale îți mângâie franjurii vorbei și îți sărută mâna ce scrie poeme pierdute în pocale reinventând așteptarea
BUNĂ DIMINEAŢA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384286_a_385615]
-
OCHII MEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ochii mei Își ascund vederea Sub perdeau de gînduri Tot așteaptă Din cer Să apară imaginea Cea căutată în vise Și în vedenii Apuse Așteptarea durează mai mult decât ține Iubirea Începe atunci Când o aștepți Și ea nu mai vine Ochii mei Scurtează întinderea Spre a te găsi Știu locul Doar ei îl țin secret În priviri Nici nu trebuie Să îi închid
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380111_a_381440]
-
mist - strâng Cristului avere din tot ce-a sângerat petala blândă ...învățul florilor se stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen sumbre decapitatu-m-au - cadou vitrinei străin de lumi de soartă și vârtejuri mă închinai viziunii de coșmare iar Duhu-mi înălțai prin negre vrejuri măcar să pipăi rosturile-amare dar nu priceperea îți picură în liniști căci nu ești mag - dedat
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
jăratec sau un foc abstract și cenușa lumii gura o să-și caște pe dezghețul nostru într-un ultim act... somnul din colibe s-ar muta pe sănii trase de iluzii spre un loc mai cald și în loc de ghețuri să topesc vedenii când sunt mort de sete -n ochii tăi să scald... friguri diferite ce credeau asemeni masca mea de iarnă fața ta de ger și prezentul gheții ce-a dorit să semeni orizontul iernii substitut la cer. Referință Bibliografică: Corecție (1
CORECȚIE (1) de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377150_a_378479]
-
și folosindu-și din plin marile sale calități de narator, Camil Ressu a depus, la rîndu-i, în patrimoniul genului, cîteva desene erotice pline de avînt documentar și de un indiscutabil instinct viril. Dar dacă Tonitza și-a plasat cutremurătoarele-i vedenii în spațiul mîntuitor din proximitatea altarului, dacă imaginația lui Coneliu Baba, dublată de un profund simț al realității - componente atît de bine cunoscute ale personalității sale -, se așază în-tr-un orizont care de-abia de-acum încolo urmează a fi determinat
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
în vrac" ( Foarte multe săptămâni în balon). Iată-i pe Arghezi și Dimov, îmbrățișați: "pornisem legănat în buestru/ călcând a maestru/ zâmbeam cu ochii mijiți/ cel mai senin dintre cenobiți/ făceam gesturi hieratice/ peste creștetele voastre sălbatice/ până când schimonosit de vedenie/ simții cum calea se preschimbă în tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru inima mea trufașă și imatură// (...) hipnotizați de această momâie/ când imponderabilă când lălâie/ de această brezaie/ cu glas de heruv și de gaie" (Leastaviță). Sau, ca să mai
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
fel de a fi atotștiutor în granițele propriei neînțelegeri și de a ieși din inconștientul tău ca dintr-o biserică încălzită la soare într-o dimineață de duminică, fiindcă înăuntrul unei călătorii aproape întotdeauna te cuibărești într-un cocon cu vedenii, firește, s-ar putea vorbi și despre strășnicia obsesiilor care preschimbă orice făptură în firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
un văl strălucitor, pe care, în făgașul luminii cerului se contura o biserică albă, deasupra apei întunecate. Și la biata sinucigașă se uita cu blândețe chipul copilașului nenăscut, mielul Domnului, chemat să-și salveze măicuța. Un fulger. Bubuitura unui tunet. Vedenia dispăru. Uliana Vladimirovna se prăbuși de pe scaun, peste masă, căzu pe podea. Dar, din fericire, nu și-a făcut nici un rău, în afară de o mică vânătaie, pe care i-a fost ușor s-o acopere cu pudră înainte de a veni timpul
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
mult mai lesne decît o înlănțuire cauzală de tip fizic (așa cum e big bang-ul), a cărei viziune, tocmai pentru că nu oferă consolări, motivații sau răsplăți postume, ajunge să nemulțumească pe toată lumea. Și astfel, de la artistul aflat în căutarea unor vedenii cît mai bizare și pînă la arhitectul meșterind machete edilitare pe calculator, de la teologul dornic să-și vadă religia confirmată și pînă la filozoful care privește cu invidie aventura cosmologică, nimeni nu iese în cîștig de pe urma big bang-ului. Într-
Marele cîrpaci by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7988_a_9313]
-
Simona Vasilache Probabil că pictorul Alexandru Basarab, căruia Victor Stoe îi dedică exemplarul din Vedenii (Cultura Poporului, cca. 1930) pe care-l am în față, și-a însoțit lectura poeziilor de schițe din vîrful creionului, subțiri, sumare, siluete-perechi, multiplicînd unica planșă a lui Mac Constantinescu, o Evă țîșnind din Adam într-un rai de catran
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
mult, în primăvară?/ Tu știi singur, cum toate m'au uitat./ Numai cerul să nu mă uite./ În toate l-am căutat și iubit./ În privirile păsărilor fără țară,/ Pe mările închise în corali și liane,/ În pădurile adormite cu vedenii,/ Numai în inimi nu l-am găsit,/ Prietene bun, cu ochi de căprioară." O relație a cărei actualitate n-o mai cunoaștem (este prietenul? a fost vreodată?), chemată pentru întrebări fără răspuns. O Toamnă decolorată, punînd în locul nuanțelor lumii albul
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
în crochiuri de tîrg pustiu, de oameni care visează visurile goale, neîmplinite, ale altora. Oboseala, aceea care stăpînește somnul zvîrcolit, răstignire palidă între un vis care nu te ia și o veghe care nu te lasă, e peste tot în Vedenii. Tîrîtă ca un blazon, pe-atît mai necesară, în ordinea lumii care se duce, vlăguită, la vale, pe cît e deplînsă mai mult. Iată o recunoaștere a inutilității poemului-răvaș, care nu-i supraviețuiește, așa cum o întreagă tradiție a crezut, unei iubiri
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
erau pe-o stradă/ în grădina sufletului meu,// Lăsați să-nflorească/ Floarea ce-o să nască/ Chipul zămislit de Dumnezeu.// Și când noaptea vine,/ Tu, să strigi în mine/ Și-al tău țipăt să-l aud mereu". în Ascuns, într-o vedenie, satisfacția de a-l surprinde pe Dumnezeu neputincios ca un om: "Doamne, cât de mult îți iubesc încercarea!" în fine, această "noapte de pași" din miezul celei de a doua chemări, ca și sărutul pe talpa iubitei cu care aceasta
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
de azi a tuturor clipelor repezi de mai demult. Am trece cu buretele peste eșec, peste dezamăgire, dar printre luminile timpului, este și un copil care ne ține de mână pe drumul de întoarcere. N-am ajuns să simplificăm în vedenie nesomnurile și dorurile, în nesomn și dor. Urcând spre final, generalizând, parcă nu ne mai putem îngădui starea de plural dintr-o succesiune de mărunțiri de sine de la o clipă la alta, de la un an la altul: "Inima copilului meu
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
CULTUL MOZAIC 29 aprilie - Tazria-Mețora; 2 mai - Iom Hazikaron, Israel; 3 mai - Iom Haațmaut, Israel. Duminica Tomii (Paștile Mic) Sfântul Apostol Toma n-a crezut că Iisus a înviat cu adevărat, ci a zis că ceilalți au văzut numai o vedenie. Când Iisus i s-a arătat și lui, la 8 zile după Înviere, plin de credință, Toma a căzut în genunchi și a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu! Tot la fel și noi astăzi, în fața lui Iisus din Sf
Agenda2006-17-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284940_a_286269]
-
El începe a se face cunoscut prin toleranța religioasă, cu toate că edictul de persecuție împotriva creștinilor era în vigoare. Alături de Liciniu pornește spre Italia, unde Maxențiu se considera urmaș al lui Dioclețian și neglija legiunile lui Constantin și Liciniu. După o vedenie cerească a Sfintei Cruci cu inscripția „prin acest semn vei învinge“, vedenie avută tot în părțile noastre (Dervent, Ostrov-Dunăre), pornește spre apa Tibrului, unde zdrobește pe Maxențiu la anul 312. Rămânând cu Liciniu, dau împreună Edictul de la Milan, din 313
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
persecuție împotriva creștinilor era în vigoare. Alături de Liciniu pornește spre Italia, unde Maxențiu se considera urmaș al lui Dioclețian și neglija legiunile lui Constantin și Liciniu. După o vedenie cerească a Sfintei Cruci cu inscripția „prin acest semn vei învinge“, vedenie avută tot în părțile noastre (Dervent, Ostrov-Dunăre), pornește spre apa Tibrului, unde zdrobește pe Maxențiu la anul 312. Rămânând cu Liciniu, dau împreună Edictul de la Milan, din 313, recunoscând libertatea religioasă a Bisericii creștine. Totuși, Liciniu nu respectă acest „edict
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
Rămânând cu Liciniu, dau împreună Edictul de la Milan, din 313, recunoscând libertatea religioasă a Bisericii creștine. Totuși, Liciniu nu respectă acest „edict“ și începe persecuția, mai ales a creștinilor militari, pregătind totodată ofensiva împotriva lui Constantin. Deși Liciniu are o vedenie prin care un înger i se arată sfătuindu-l să nu mai persecute Biserica, el rupe din integritatea imperiului și pornește război cu asociatul său Constantin. Din acest conflict Constantin iese învingător și anexează Iliricul de care ținea și provincia
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
dimineață a lumii" (Nimb). Puternic, stratul elegiac al liricii lui Alexandru Busuioceanu suporta el însuși un proces de transfigurare (că în ciclul Aproximații, datat 1954-1960), în sensul înseninării durerii mărturisite, deschise, cumva, spre un orizont promițător de noi lumini, catre "vedenia depărtării". Poemul devine atunci o succesiune de secvențe concentrate în câte o metaforă-emblemă, proiectată pe fundalul de o claritate difuza ("Durerea/ Din zile se desface pură/ Închid ochii O căprioară fuge-atinsă/ Își scutură săgețile"; "Sterge-ti lacrima-mi zise Nu
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
îi era atât de frică la mare și pe care-l dorea atât de mult. Îi știa timiditatea. Rămăsese la fel. O roșeață adolescentină îi coloră fața. Trecându-și palmele peste ochi, ca și cum ar fi vrut să-și alunge o vedenie ce-i izbea inima, se smulse din loc și se apropie, în grabă, de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-n moarte. Ce om! Se uită mai bine... Nu era nici un om. Își scoase basmaua. Se șterse pe față și-și făcu vânt să se răcorească. Insolația! O să capete insolație! Și-atunci mogâldeața cenușie apăru din nou. Mamă! strigă. Vedenia o auzi. Se trase înapoi. Dispăru în porumb. Ce-i? întrebă bătrâna. Vine! spuse ea. Apleacă-te și seceră. Cine să vină! gâfâi bătrâna șoptit. Nora se aplecă aprinsă-n obraji, buimacă, prostită de căldură. Continuă să secere. Strânse paiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Răzuind întunericul, salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de gură cu destulă pricepere și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; halucinație, vedenie; monstru, stafie, fantomă". Botta este un extatic. El conferă halucinațiilor sale atribute spațiale, dar nu și temporale. Tocmai acest fapt le mistuie chiar în momentul concretizării lor, le pierde din physis pentru a le regăsi în logos.) Dorința de sustragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-o ordine saturniană numai de el știută. Pentru că femeia avea gleznele legate A spus cândva poetul Mircea Ciobanul. Despuiere Nu mai sunt cuprinsă de vedeniile simțurilor; a trecut demult acea sărbătoare de dor, au apus de tot flăcările de după-amiază, au rămas tulburi în memoria mea. Fantasme și gesturi suspendate își așteaptă împlinirea dincolo; și mintea așteaptă o stare adâncă. Caii albi și negri, brocarturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Un vânt prelins domol mai adie în povestea rămasă în sertarul biroului acasă. Uitată, cu paginile ruginite, fără făptură gura mută, ce să mai spună bântuită de păcate, de plăceri și înfrângeri? Într-un colț pe copertă erau atâția îngeri, vedenii albe, în nerostite sorți, trăgeau de sunetele celor vii și celor morți; clopotele au rămas cu marginile de cer, cântec de lebădă suav sau de gheață? L-a auzit cineva în ploaia de ceață? * * * După război o duceam prost, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]