329 matches
-
două aspecte, focul ceresc, reprezentat de soare, și focul terestru, din vatra casei. Cultul focului este o caracteristică a religiilor indo-europene; numele zeului vedic Agni se regăsește în latinescul ignis, în lituanianul ugnis, dar și în paleoslavul ogni 275. Cultul vedic al focului se efectua în "casa sacrificatului" sau pe teren acoperit cu iarbă, pe care se făceau trei focuri. Agnihotra, "ofranda pentru foc", avea loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Reprezentare a divinității, în majoritatea mitologiilor, "soarele" face lucrurile manifeste, prin eterna reîntoarcere la starea dintâi a creației. Soarele prezintă alternanța viață / moarte / renaștere, fiind un "simbol al învierii și al nemuririi". Soarele este "inima" sau "ochiul lumii", în simbolismul vedic, Atmă, Spiritul universal. "Simbol cosmic", soarele a impus o adevărată religie astrală, alături de lună, impunând complementaritatea yang-yin, dar și dualitatea activ / pasiv, masculin / feminin, foc / apă.77 În mitologia primitivă, soarele era asociat adesea cu Luna, în schimb, în civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care nu poate mânca sau respira; la chinezi, dacă o pasăre își distruge cuibul, acest lucru prevestește dezordinea în Imperiu. În Orient, kinnará, care cântă din țiteră, este jumătate om și jumătate pasăre, și este asociat cu soarele. În textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică, pasărea este mesagerul zeilor și al Lumii Celeilalte, fie că este lebădă (Irlanda), cocor sau stârc (în Galia), gâscă (Marea Britanie). În unele cosmogonii, pasărea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
106. 5 lon Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 194. 1 Hugo Friedrich, "Structura liricii moderne", Editura pentru Literatura Universală, 1969, pag 12. 2 Ion Pop, "Poezia unei generații", Editura Dacia, 1973, pag. 189. 3 sau de poezia vedică ("Imn către Agni") ca și la L. Blaga. 2 Ion Pop, "Poezia unei generații, Editura Dacia, 1973, Pag. 217. 1 C. Stănescu, "Poeți și critici", p. 29. 1 Ion Pop, op. cit., pag. 180. 1 Iarba poartă în ea simbolul naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
filosofia lui Kant, este lamura vieții sau Tat twam asi (Tu ești această ființă), dătătoare de sens. Eul postkantian din poezia "Ca o făclie ..." este spirit faustic, creator intramontabil ca și timpul imaginației. Întâlnindu-se peste timp, prin frecventarea mitologiei vedice, cu T. S. Eliot, Eminescu dă în "Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de sens. Eul postkantian din poezia "Ca o făclie ..." este spirit faustic, creator intramontabil ca și timpul imaginației. Întâlnindu-se peste timp, prin frecventarea mitologiei vedice, cu T. S. Eliot, Eminescu dă în "Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
legată de procesele mentale și psiho-fizice, este un fenomen "mai mult decât natural", adică o virtute nemediată a spiritului. Astfel, linia marilor lingviști indieni Panini și Bhartrhari (secolul al VII-lea d.Ch.) este continuată în sensul eternei întoarceri la tradiția vedică. Pornind de la fenomenul imperativ Sphota, Bhartrhari scrie în cartea sa "Vakyapadia": "46). În același fel cum lumina există (virtualmente) în amnar și este deci cauza unor alte lumini, tot așa și cuvântul există (virtualmente) în intelectul-gândire și este, deci, cauza
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care a ținut seama, între europeni, doar Anton Dumitriu, așa cum precizează, cu vădită gratitudine, Angelo Morretta. Sabda circulă ca un vehicul între generații spre a face dovada lingvistic (verbală) a inițialei intuiții a Logosului întrupat în sinele-suflet-atman și în scrierile Vedice. Capitolul IV, "Cuvântul și tăcerea", are drept motto o frază din "Tractatus" de Witigenstein: "Despre ce nu se poate vorbi, trebuie păstrată tăcerea". Morretta nu pregetă să facă un rechizitoriu al semioticii moderne, conform căreia totul este "semn", "relație", "comunicare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
absolută, indiologul italo-român descifrează în AUM "un simbol lingvistic deosebit al tradiției ariano-hinduse". Expresie sonoră a sacrului, întotdeauna același, cuvântul-necuvânt se află dincolo de zei și rituri, de cultele și simbolurile noetice. Rostirea primordială ca fenomen, sunet-vibrație, este însăși rădăcina Mantrei vedice. Abolirea dualismului spirit-materie ne ajută să înțelegem că trăim într-o lume "magico-faptică" ce îșî reclamă propria metafizică și metalimbajul cuvenit. Cunoașterea exteriorității este insuficientă, căci înlăuntrul ființei noastre au loc "fapte" definitive și definitorii. Limbajul cotidian este departe de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
timpul, societatea și posteritatea, surprinzând geneza și stingerea universului. E o meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existența omului în lume și o satiră cu privire la condiția nefericită a geniului. Sursele filosofice ale cosmogoniei eminesciene: a. Imnul creației din poemele vedice; b. Poemul naturii de Lucrețiu, care explică nașterea lumii prin mișcarea atomilor; c. Stingerea Soarelui și a universului după Byron, ideea identității, de la Heraclit; d. ideea de timp și cea de veșnicie sunt antitetice, la Eminescu, eternitatea este o negație
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
afirma însă că totul e iluzoriu nu înseamnă să sacrifici iluziei, să-i recunoști de fapt un înalt grad de realitate, cel mai înalt poate, cînd realitatea umană se definește tocmai în lupta pentru sfîșierea vălului Mayei, precum în imnurile vedice, în spiritul cărora, dacă totul e iluzie, gîndul că totul e iluzie nu e și el o iluzie? O nouă dogmă "Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-Ți trebuie" (Psalmul 15-al lui David) Banalul și profanul sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
despre un amplu poem filosofic, sinteză a spiritualității indiene care prilejuiește întâlnirea contrariilor, în sensul unor teze diferite (Munteanu: 1997, 21). Filosofia Bhagavad-gitei reflectă frământările mentalității indiene în etapa de trecere de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. [...] 30. Cel întrupat în toate trupurile este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ascuns..." (p. 172) Germenul ce încă zăcea acoperit în umbră Izbucnește, o fire din căldura fierbinte". "Dar deodat-un punct se mișcă...cel întâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl..." (p. 172) Textul indian vedic Kathopanishad Odă (În metru antic) "Un înțelept trebuie să-și țină jos cuvântul și mintea, trebuie să le țină întru Sinele care este cunoaștere; trebuie să țină cunoașterea întru Sinele care este cel Mare; și trebuie să-l țină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Amita Bhose pentru susținerea ideii că Eminescu dovedea cunoașterea temeinică a limbii sanscrite, avansând către nivelurile morfologic și lexical: 6. Eminescu stăpânea regulile declinării și pe cele ale conjugării; 7. poetul cunoștea unele deosebiri dintre sanscrita clasică și cea vedică, precum și dintre sanscrită și pracrită; 8. contabilizând cuvintele din cele trei caiete emi nesciene "o indicație despre cunoștințele lui Eminescu asupra vocabularului sanscrit" se obține un total de 2630 "ceea ce nu-i prea mult în raport cu vocabularul imens al acestei limbi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
marele Spirit Colectiv, așa cum orientalii cred că li se va întîmpla. Aceste diferite dar în același complementare imagini asupra lumii pot să acredize dar și să infirme, totodată, esența proverbului libanez "Lumea este o minciună" sau esențiala aserțiune a filosofiei vedice: "Lumea este iluzie (Maya)". Acestui punct de vedere i se potrivește de minune un alt proverb, grecesc, care conchide: Dacă lumea este o minciună, Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" [Barnes, 1994:75]. * În consecință, cu privire la ancorarea minciunii în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exces de entuziasm încît, ca unealtă a analizei, conceptul își pierde aplicabilitatea. Rappaport (1979:231) este un alt scriitor care privește ideea de minciună într-o perspectivă mult prea largă. El deosebește minciunile obișnuite de cele pe care le numește "vedice"; acestea sînt "situații în care starea lucrurilor... nu corespunde celei care se pretinde că ar fi sau care ar trebui să fie". Astfel, presupun că o așa-zisă republică democratică ce n-ar fi de fapt democratică sau n-ar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu corespunde celei care se pretinde că ar fi sau care ar trebui să fie". Astfel, presupun că o așa-zisă republică democratică ce n-ar fi de fapt democratică sau n-ar fi republică este un exemplu de minciună vedică. Mai puțin inspirat, Rappaport (1979:241) vorbește de "minciuni ale constrîngerii", afirmații făcute sub presiune, cînd, susține el, persoana constrînsă nu este responsabilă pentru minciuna spusă; cel care o obligă să o spună este în acest caz, în egală măsură
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
civilizații practic au dispărut, lăsând în urma lor legende, rituri religioase, mituri și o medicină elementar populară. Structurată în agricultori, războinici și preoți, populația Indiei și-a făurit zei corespunzători. Cultura indiano-ariană interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
zei corespunzători. Cultura indiano-ariană interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000 î.Chr.), cuvântul veda însemnând, cunoaștere, știință. în cartea a 4-a a vedelor (Atharwa-Véda) întâlnim descântece și formule magice privind izgonirea duhurilor rele, medicina timpului ocupându
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ayurvedică e mai medicală prin finalitatea sa, practicile yoga sunt mai unificatoare de trup și suflet, întro sinteză funcțională purificatoare global. Milenare prin trecutul lor, tehnicile yoga s-au răspândit benefic în lume, atâta vreme cât nu sunt conduse de excroci. Principiul vedic prana = suflu este esențial în concepția yoga, în sistemul biomedical, psiho- somatic yoga. El este controlat de sakti, principiul energetic divin, luminator Complexă prin conectarea ei la realitatea spirituală și organică, medicina indiană antică, ghidată și luminată și de înțeleptul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fi sinceritatea (satya), d]ruirea (dana), abținerea (damă), austerit]țile (tapas), afecțiunea și gratitudinea, fidelitatea și evitarea r]nirii sau himsa oric]rei ființe (Rigveda 10; Atharvaveda 2.8.18-24; cf. Kane, 1969, I.1:4). Etică hindus] clasic] Autoritatea vedic] devine normativ] în urm]toarele perioade; în afar] de imnuri și ritualuri, Vedele sunt invocate că surse sau simboluri ale eticii. Apare o institutie important], ashrama, si dou] concepte semnificative din punct de vedere moral, dharma și karma, ele culminând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pedepsele sunt dispuse diferit; de asemenea, rolurile și cerințele din diferitele etape ale ciclului vieții variaz] pentru fiecare grup în parte. De exemplu, soția unuia „n]scut a doua oar]” (primele trei clase sociale superioare) poate participa la anumite rituri vedice, dar un shudra (sclav) ar putea riscă o pedeaps] fie și numai dac] ar auzi o recitare a Vedelor - nemaivorbind despre cei care nu sunt incluși în ordinea clas]-cast] sau despre str]ini asemenea nou]! (Manu, 2.16, 67
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reduce foarte mult diferența dintre intuiție și etic]. Iat] o alt] caracteristic] frapant] a eticii indiene. Etică din Upanișade Upanișadele (dup] 500 î.Hr.), probabil textele filosofice cheie ale poporului hindus, presupun, în principiu, autoritatea primelor Vede (fiind cinice în privința ritualismului vedic care promite recompense funcționale, cum ar fi vaci sau urmași), dar dezvolt] aceast] schem] alternativ] cu mult rafinament și cu o aplicabilitate mai larg]. În aceste scrieri, cunoașterea metafizic] este plasat] deasupra scopurilor lumești, ins] schemă permite în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
K.C.: „Jainia Ethics and the meta-ethical trends”, Studies în Jainism, ed. P.M. Marathe et al., (Poona: Indian Philosophical Quarterly Publication, No.7, 1984), pp. 234-47 Upanișadele, The Principal; ed. And trans. S. Radhakrishnan (New York: The Humanities Press, 1974). Vedele, The Vedic Experience Mantramanjari, Ăn anthology; compiled and trans. R. Panikkar et al. (London: Darton, Longman and Todd, 1977). Weber,M., Religia Indiei, Free Press, Illinois, 1958 Bibliografie suplimentar] Bilimoria, P.: „Gandhian Ethics of nonviolence”, Prabuddha Bharata, Vol. 93, (Calcutta: May 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pp. 1699-1702. Gusnard, D. A. & M. E. Raichle, "Searching for a baseline: Functional imaging and the resting human brain", în Nature Reviews Neuroscience, 2, 2001. Hagelin, J., "Is consciousness the unified field? A field theorist's perspective", în Modern Science and Vedic Science, 1, 1987, pp. 29-87. Harari Y.N., Sapiens, A Brief History of Humankind, Harvill Secker, Londra, 2014. Harlow J.M. Pub. Mass. Med. Soc.1868: 2, p. 327. Harlow, John Martyn, "Passage of an Iron Rod through the Head", în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]