7,581 matches
-
un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării, Rostești cu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
RamaDaNu, Jar și lebădă. Din volumul în curs de apariție, Poeme elvețiene, din care oferim cîteva cititorilor noștri. (C. B.) Poeme elvețiene Scrisoare din Negreni Azi fiind ziua mea de naștere, am fost la mormintele părinților mei. Colina ce le veghează mi-a șoptit întîia floare. V-o dăruiesc să vă vestească primăvara. Acea luminoasă tristețe a fost alungată în scurt timp de vechile întrebări: la ce bun viața cînd ea e un lanț de încercări, cum ai putea dobîndi curajul
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
ți-e dor de glasul mamei Și de cei ce-ți sunt departe. Dor nebun pieptul ți-apasă Când cei dragi nu-ți trimit carte. Știi că maica ta bătrână A urcat la cer demult. Dintre Îngeri și luceferi Te veghează pe pământ. Dor Îți este și de Țară, și de munți și de izvoare. Dor Îți e de fericire, Dor să scapi de-nstrăinare. Și-am găsit eu fericirea În sufletu-mi pur ți-o port. Ia-o când pleci În
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
lumânarea venită din cer s-a așezat În palma icoanei Maria-Sfințita. de atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat și stăm la masă În doi : eu și ursita. sfânta noastră familie este cuib de azur și pe pragul ei veghează inima mea; lumânarea MARIA ninge lumina prin jur și-L rog pe Dumnezeu să nu sufle În ea...
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
cu repeziciune mințile sărăcite de iubire. Uitarea ne va curta, dar va veni momentul creionării propriului nostru epilog, cănd sub greutatea delăsării vom fi Îndepărtați de la dreapta rânduiala. Moștenirea lăsată de Artur Silveștri ne arată că spiritul autentic cultural românesc veghează permanent, lucrează prin și pentru oameni În ritmuri pline de vitalitate, ca o punte Între cele două lumi: telurica și celesta. Dacă vom deveni antene ale undelor emise de a-l sau spirit luminat, acesta ne va Îndruma și canaliză
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
Ricketts nu e grav. Dar să nu-l citească pe Eliade"... Mea culpa! Cred că fostul Președinte al Academiei era suprasolicitat. Dar cei 11 cercetători care făceau parte din echipa sa de "coordonare și revizie" a Dicționarului, de ce nu au vegheat, comunicându-i toate observațiile critce? Să sperăm că acum... Nostimada e că, în aceeași revistă unde publicasem eu articolul (Observatorul cultural), peste câteva luni numai, un distins eliadist lua la rost pe autorul unei istorii literare că a îndrăznit să
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
În aur, măcar azi, te-au Îmbrăcat/ Cu Serafimii-n suflet, imn fierbinte/ Ai drept să cânți "Hristos a Înviat". D. Bolintineanu, În "Iisus pe cruce", unește suferința cu iubirea. Panait Cerna, În poezia "Trei zburătoare", prezintă rotirea păsărilor care veghează ultimele clipe din viața pământească a Domnului pe cruce. Maria Cunțan, În poezia "Ouă roșii" prezintă evlavioasă, simbolul eternizării vieții prin suferința Însângerată a Domnului Iisus. Spațiul nu ne mai permite decât să amintim și pe alți poeți români care
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
cu un pasaj din Plotin (IV. 8.1.1 sq.; dar mai aproape de acesta este III. 6.6.71), în care este descrisă o experiență mistică sub forma unei „treziri întru sine”. Dar oricum s-ar prezenta limbajul Sfântului Grigorie, „veghea” sa este mult departe de „trezirea” lui Plotin. A unsprezecea omilie din In Canticum canticorum are o prefață care recapitulează mai clar situația. Trezvia este acum interpretată ca o atenție neabătută față de adevăr și o conștiință transparentă<footnote C. W
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Sensul primar este „ a pune foc”În lemne, sau În altceva care arde. Focul nu se creează de către om, el trebuie păstrat, Întreținut; dacă se stinge, ca În basmul Călin Nebunul, stă timpul În loc până ce flăcăul care nu l-a vegheat aleargă tocmai pe tărâmul celălalt, ia o scânteie din focul zmeilor, și o aduce ca să-l aprindă din nou și aici . A aprinde lumina, așadar, este resimțit prin extensie de la obiceiul punerii focului, nu Înseamnă a crea, a face lumina
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
lui Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
lui Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
negrului, fiind fascinată de fiorul de mister pe care îl radiază tablourile expuse”, Maria Toacă pune punct acestor secvențe printr-o frază semnificativă, prin care ne mai oferă încă două informații demne de interes: ,,Pătrunse de o lumină ce le veghează frumosul, Doina și Dany Madlen, pe lângă bucuria sufletească prilejuită, au lăsat la Societate (n.n. ,,Mihai Eminescu” din Cernăuți) un tricolor, pentru împrospătarea roșului, galbenului și albastrului din sufletele noastre, și un ceas cu imagini ale mânăstirilor din sudul Bucovinei, ca să
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de neșters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care îi încredințase nu numai cuvântul, ci și tăcerile sale rodnice, se transforma într-un templu, unde ea oficia ca o preoteasă antică. Neîndoios, Elena făcuse din păstrarea amintirilor
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
al armatei, cât și, în general ale societății românești. Afirmația face referire șa scurgerea secretelor de stat și militare sau de a căror divulgare s-au făcut vinovați chiar unii dintre cei care, prin însăși natura profesiei, erau obligați să vegheze cu sfințenie la apărarea și protejarea lor. Corupția, neglijențele stupide , traficul de influență din „înalta societate“, ușurința condamnabilă cu care au fost tratate problemele importante pentru interesul național și, nu în ultimul rând, „ pălăvrăgeala“ au produs adevărate ravagii în societatea
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
și noi, la o vreme, adormind până când suna-vor trâmbițele Judecății de Apoi. În acea lume sunt toți cei despre care, în șoaptă sau în gând, facem adesea pomenire, căci sunt Părinții noștri, oameni buni...”. Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a alintat, l-a încurajat, l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Brăescu-Silvestri îi ține permanent aprinsă candela sufletului lui: „Cu eforturi sisife se străduia să înlăture uriașă stâncă a nepăsării, a delăsării, a ignorării valorilor
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
îmbrățișat cu căldură și suflet. Ceea ce pot spune în încheierea acestei prime părți a studiului, responsabilității și mărturisirii mele de credință ortodoxă-literară este următorul lucru: Gabriel Artur Silveștri este permanent cu noi, alături de Marii Luminători ai Neamului nostru ortodox dacoromân, veghindu-ne, călăuzindu-ne, îndrumându-ne și bucurându-se de bucuria noastră care se răspândește în tot mai mulți Ucenici ai spiritului filocalic biruitor. Bunul Dumnezeu să-i mântuiască sufletul. Amin! (Ciclul: Filocalia Suferinței și a Jertfei) Prof. dr. Gheorghe Constantin
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
mai întâi pe tânărul ce-l scrisese cândva dintr-o răsuflare, apoi pe bărbatul sceptic, cel ce nu-și mai făcea iluzii, care nu mai avea puterea să creadă că i se poate întâmpla una ca asta, că Dumnezeu îl veghea și-i pregătea o surpriză. Mereu elegant, un domn, niciodată altfel, chiar dacă un pic old fashioned, Alexandru Vona a primit gloria cărții, surpriza pe care viața i-o rezervase pentru ultimii ani din existență, ca pe un fel de bonus
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
copioasă zăpadă funerară. De veghe pe corabia-mi de carne, visez c-ai să-mi scrii într-o seară. îmi ascult viața vuind jos, la cazane, obosită, înfometată, nepăsătoare. Jură-mi că totul e spre bine și că mă vei veghea în continuare. De Crăciun De ce n-ai mai așteptat? Chiar dacă n-aș fi venit de Crăciun - cu părul sclipind de beteala a tot ce-aș fi vrut să-ți mai spun. Oricum am fi atârnat în pom, dorințele noastre vitrificate
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
existase! Iată, condamnarea Anei Pauker se putea sprijini și pe un argument literar! Pe opera unui scriitor tânăr, excelent cunoscător al vieții satului! Apărută mai întâi în "Viața Românească", 8-9/1952, nuvela poate fi bănuită de multe rele, dar șansa veghează. Provizoratul fusese depășit, pericolelele care-l amenințau pe tânărul scriitor trecuseră. Sau cum scrie N. Tertulian în concluziile la articolul său: "Nuvela Desfășurarea constituie un mare pas înainte în creația lui Marin Preda. În nuvelele sale mai vechi despre viața
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
o povară Când văd că ziua însăși din crucea ei coboară Și știu că n-o să-nvie nicicând a doua oară Cu nori de praf Cu nori de praf deprins, și nu de foc Du-ți turmele pe șesuri și veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina învârte morișca uzată
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
statut politic și să-și ridice cultura la nivelul unor țări occidentale. La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, intelectuali ca Mircea Eliade și ca Mihail Sebastian înțeleseseră că toate sacrificiile fuseseră în zadar. O nouă putere urma să „vegheze” asupra României, sufocând treptat cultura și înrăutățind condiția intelectualilor. Era abia ianuarie 1938 când Mihail Sebastian nota în jurnal: „I-am spus șlui Mircea Eliadeț că mă gândesc la o plecare din țară. A aprobat - ca și cum într-adevăr e un
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]