406 matches
-
pentru a deveni membru USR cel puțin două cronici semnate de nume de autoritate din critica literară și publicate în reviste de prestigiu (de preferință, în publicații ale USR). Mărturisim, credeam cu toții că această impunere este de nedepășit și că veleitarii se vor da bătuți. Dar de unde! A început un asediu de neimaginat asupra președinților de filiale, asupra redactorilor- șefi, asupra cronicarilor înșiși. Stupefiați vedem că doritori de atestare nemeritată nu se dau în lături de la nimic ca să reușească. Au ajuns
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2808_a_4133]
-
Suciu generației optzeci ? O soluție ar fi să-l privim ca pe un optzecist atipic. Formula s-a încetățenit, ajungând să nu mai servească autorilor înșiși (optzeciști, altminteri, cât se poate de „tipici”, dar evident, sensibili la flatări), ci nenumăraților veleitari care, „după război” au ținut să obțină un certificat de valoare prin alipirea aproape frauduloasă la o generație de care țineau numai prin vârstă. Nefiind, acesta, cazul lui Suciu, trebuie să ne prevalăm de o altă cale. Pe care, eu
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
felul următor: „Acesta trebuie să fie un filosof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului (...), spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin (...), un activist în slujba respectivelor idei”. Poetul ardelean Mihai Beniuc devine, din păcate, un „veleitar ambițios”, de cele mai multe ori din interes politic și personal, inclusiv cu acele nedrepte referiri la fostul lui profesor, poetul, filosoful, dramaturgul, romancierul și eseistul Lucian Blaga. Mihai Beniuc a uitat repede versuri pe care tot el le-a scris, precum
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
Roșiianu pentru că se înconjoară de oameni de calibru - Scheianu, Muste, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv, nume foarte cunoscute și apreciate în Maramureș acuma dumneavoastră care nu aveți un contact direct cu Maramureșul, poate că la fel ca peste tot sunt mulți veleitari. Eu chiar mă bucur că fac acest drum din nord până la Dunăre niște oameni de calibru, maramureșeni, și că Severinul are astfel parte de un contact adevărat între cultura nordică și ei cu cea de aici așa cum au avut sau
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
ale evenimentelor care ne transpun în lumea copilăriei. Vom face cunoștință cu tot felul de viețuitoare necuvântătoare...” . Daniela Tiger evidențiază ,,factura semi-populară” - probabil, ,,semi-folclorică”, deși nu am întâlnit, până acum, în nici un studiu de specialitate, în nici un comentariu cu aură veleitară, expresia ,,semi-populară” sau ,,semi-folclorică”. Cu alte cuvinte, ori e albă, ori e neagră ? Săină nu prea se poate, dragă Daniela... Dar, să penetrăm universul liric al Cristinei Mariana Bălășoiu, pornind chiar de la cea dintâi creație inclusă în fuiorul cristalin, răcoros
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
înclinații spre jongleria cu idei și cuvinte -, Cristina Mariana Bălășoiu poate face saltul necesar, devenind o poetă veritabilă, un talent în plină afirmare. Totul depinde numai și numai de truda sa, de voința de a deveni nu campioană a versificatorilor veleitari, fie ei chiar și de elită, sau ai celor obsedați să publice, în fiecare trimestru ori an, câte o așa-zisă carte, ci autoare de poezii autentice. O poate face, fiindcă a văzut lumina lumii sub aceeași constelație cu A. S
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
fiindcă, în pofida ignoranților și cârtitorilor care "nu înțeleg" rostul și rolul criticii, operele lirice și prozastice nu pot respira fără ea. În acei ani romantici ai exploziei de tipărituri, scriitorii cu adevărat buni s-au pierdut în plutonul miilor de veleitari - un fel de amestec inform, de pastă din care criticii de meserie ar fi trebuit să-i extragă. Este și cazul lui Radu Aldulescu, autor care nu a reușit să debuteze editorial înainte de Revoluție, iar când a făcut-o, în
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
insolit literatura, o glorifică, o transformă într-un monument. Și nu o face din complezență, ci numai atunci când este vorba de scriitori cu adevărat valoroși, care merită tratați astfel. N-ar fi de mirare ca, în curând, tot felul de veleitari să-l ia cu asalt, pretinzând să li se confecționeze și lor cărți-obiect. Să sperăm că Emil Stratan nu va ceda. Sau că le va confecționa cărți-obiect din pungi de plastic și coji de banane.
Cartea ca obiect (de preț) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8569_a_9894]
-
-mi sugera : "scrie oricum, fie și de rău, numai ... să scrii". Formulă obsedantă, care mă urmărește zi și noapte, lege apocrifă a existenței mele. Și să nu-și imagineze cineva că-mi e mai ușor cu autorii "buni" decît cu veleitarii. Și aceștia - de cîte ori? - nu ezită a mă trage de mînecă, nesătui de comentarii, oricîte s-ar fi acumulat pe parcurs. Mă gîndesc cu nostalgie la experiența proprie. Într-un sfert de secol, I. Negoițescu a scris despre mine
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
pe ceilalți - o abordare mai pragmatică, ei fiind conștienți că revenirea în țară nu mai era cu putință (J2, 97). După părerea jurnalistei de la Europa Liberă, martoră la sosirea celor mai mulți români la Paris, în cea din urmă tagmă intrau destui veleitari convinși... că au fost refuzați de editurile din țară fiindcă textul lor era exploziv pe plan politic, când, de fapt, nu aparținea defel literaturii (V2, 109). Alături de aceștia, au fost însă și reprezentanții acelui exil estetic din anii 70-80 (V2
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
mod oficial coordonarea artistică, dar și administrativă a manifestării. Astfel, s-a deschis cel de-al 98-lea Festspiel bayreuthian sub auspiciile dorințelor celor două strănepoate ale lui Wagner de a orienta festivalul spre o direcție și viziune nouă (Katharina, veleitară în regie de operă la 30 de ani a pus în scenă "Meistersinger von Nürnberg" care a fost atât de comentat și contestat, iar Eva se preocupă îndeosebi de îmbunătățirea calității muzicale a spectacolelor, în atragerea unor dirijori și muzicieni
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
ceasului de apoi, și datorită faptului că de la Moartea cotidiană îi fusese imposibil să mai scrie sub zodia nefastă a realismului socialist, Dinu Pillat ajunge un mare dezabuzat. în comparație cu Pia și Monica înzestrate cu vocația scrisului, el se considera "un veleitar superficial al literaturii", ceea ce l-a determinat să renunțe "cu luciditate la o impostură". Se vede că talentatul critic și eseist, planând cu atâta îndemânare deasupra lumii literelor și a artelor, căzuse într-un gol de aer, ce-l putea
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
sau în monografia Ion Barbu și în studiul Dostoievski în conștiința literară românească unde nu există nici umbră de "veleitarism" și de "impostură". Profund creștin, Dinu Pillat se autoflagela, supunându-se unui canon pentru păcate pe care nu le săvârșise. "Veleitarul" nu era sensibil numai la fizionomia și lumea interioară a oamenilor, începând cu sine, dar și la peisaj, ca la acela în care surprinde culorile toamnei din curtea umbrită de castani a casei bătrânești din strada Ion }ăranu și mai
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Își zicea, „clipa bolții“, care făcea din epoca de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În gură, altfel te calcă În picioare - și o să sufere după aia și muierea, și copiii, și rudele, de o să ajungi să ceri de pomană la „Brațele de muncă“. Gândurile Îl purtau iarăși, fără să vrea, către o tinerețe de veleitar cinic, când credea că le rupe gura alor lui, țărani cu bun-simț, dacă se duce la școala de partid, unde nu aveai voie să fii nici inteligent, nici prost, trebuia doar să știi să arăți că ești viclean, adică În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
avea chemare învăța, căci existau cărți, profesori. E o dezinformare că nu intrau în țară reviste, comunicări; intrau, dar trebuia să te pricepi să le citești, să știi engleză, franceza, nu erau la tarabă, mura în gură pentru proști sau veleitari. Vulpea când nu ajunge la struguri, îi declară acri, așa și cu plagiatorii, incapabilii, ca să își acopere tâmpenia, au început să spună că nu aveau după ce să învețe. Erau ei Tâmpi, nu că nu erau profesori, tratate, cărți, dar ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
moartea le aruncă ocheade, tați de împrumut sau copii smulși din gogoașa normalității, temperatura textului rămâne ridicată și curtează uneori incandescența. într-un peisaj literar cu multe zone aride, într-un timp în care încă scriu (și sunt publicați) atâția veleitari cu ifose, într-o țară unde eradicarea anemiei și a rahitismului literar ține de utopie, o carte cum e Miros de roșcată amară e echivalentul unui electroșoc. Iar dacă m-ar pune cineva să recomand una sau două povestiri, n-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi fost, în acești ani, o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar fi amuțit subit. Iar Brâncuși s-ar fi eliberat, în sfîrșit, dintr-o prea îndelungată captivitate.
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
literară, aceea de poet și de traducător. După cum n-a făcut prea mare caz, pînă cînd nu s-a ivit momentul, nici de calitățile sale de combatant, de om a cărui atitudine fermă nu a putut fi clintită nici de veleitarii superficiali și aroganți, așa cum s-au manifestat ei în cazul demolării Coloanei... lui Brâncuși de la Tîrgu Jiu, și nici de escrocii și de impostorii analfabeți care au infectat piața românească, sub privirile blajine ale celor care veghează la buna funcționare
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
decît ochiul unui om în al cărui suflet ura și-a ridicat metereze patologice. Ziaristul craiovean pare o marionetă trasă din umbră de sforile înmuiate ani la rînd în otrava unor frustrări și complexe tenace. Frustrări și complexe de filozofi veleitari, de discipoli închipuiți, de cărțulii și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
urma dispărutelor manuscrise". O nefericită întâmplare istorico-literară. Mai semnalăm din numărul acesta al Historiei rubrica inaugurată de Marius Sala, în care cunoscutul lingvist își propune să prezinte pe înțelesul publicului larg istoria cuvintelor românești. Un scrib jalnic din Banat Un veleitar grafoman, Nicolae Danciu Petniceanu, scoate la Mehadia pe banii lui o publicație numită EMINESCU Luceafărul românilor de pretutindeni. Revistă de cultură. O bună parte din sumar conține texte semnate de fondorul-redactor șef, cu nume propriu sau cu pseudonime, alta - articole
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
regretam că fac ceea ce făceam, aș fi preferat să fiu în partea cealaltă: dacă mă jucam, aș fi preferat să citesc, dacă citeam, aș fi preferat să mă joc". Iată niște vorbe care ar trebui să dea de gândit multor veleitari de azi în ale scrisului. Mircea Iorgulescu are toate calitățile unui mare gazetar. Întrebările sale sunt de cele mai multe ori scurte, la obiect, țintesc esențialul. Spre deosebire de unii autori de interviuri care, din dorința de a epata, formulează întrebări complicate, doldora de
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
lui doar de o comunitate locală, de un grup sau de o breaslă înseamnă scoaterea instituției Premiului Național într-un soi de faliment pe care-l ascundem de ochii executorilor pînă cînd trecerea lui în anonimat și preluarea acestuia de veleitari devin inevitabile. Cînd ai deja un astfel de premiu care s-a impus și care nu a dat rabat, cu toate presiunile politice ale momentelor în care el se impunea ca un adevărat capital de exploatat, nu trebuie decât să
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
refuzul să conceapă sau să semneze materiale de presă cu referire la politica PCR" (document din 20 iulie 1986). Toate acestea păleau pe lângă "spiritul elitist" pe care l-aș fi promovat în rândurile colegilor mei, definiți de Securitate drept "tineri veleitari" (în paranteză, "tinerii veleitari" vizați de Securitate se numeau Adriana Babeți, Ioan T. Morar, Daniel Vighi, Vasile Popovici etc.). După 1990, prin Partidul România Mare, dar și prin părți masive din formațiunile lui Ion Iliescu, bătălia împotriva "elitelor" a continuat
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
să semneze materiale de presă cu referire la politica PCR" (document din 20 iulie 1986). Toate acestea păleau pe lângă "spiritul elitist" pe care l-aș fi promovat în rândurile colegilor mei, definiți de Securitate drept "tineri veleitari" (în paranteză, "tinerii veleitari" vizați de Securitate se numeau Adriana Babeți, Ioan T. Morar, Daniel Vighi, Vasile Popovici etc.). După 1990, prin Partidul România Mare, dar și prin părți masive din formațiunile lui Ion Iliescu, bătălia împotriva "elitelor" a continuat. Am uitat de veritabilul
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]