135 matches
-
și în mustață apăruse o pată albă. Somnolarea din timpul zilei îi producea în mod firesc insomnii noaptea, și madam Pomponescu îl auzea mergând pe întuneric prin odaie. Dormitorul, foarte mare, era despărțit în două printr-o cortină albastră de velur, și fiecare dormea într-un despărțământ. Aceasta, având în vedere infirmitatea doamnei Pomponescu, care avea trebuință la culcare de asistența subretei. Zgomotul, natural, nu era mare, madam Pomponescu simțea totuși pașii soțului ei călcând cu o acustică surdă pe covorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Un alt simptom al alterării caracterului și sănătății morale fu modificarea pentru un timp a instinctului de grijă corpo G. Călinescu rală. Pomponescu, care nu ieșea niciodată din dormitorul lui nebărbierit nici spre a da la o parte cortina de velur dinspre madam Pomponescu, ședea acum zile întregi neras. Firele de barbă, în care negrul se amesteca cu albul, îi acopereau fălcile și-i dădeau un aer speriat. Nu mai cerea să se schimbe și, când i se puneau la îndemînă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi urcat în vagonul cu sarin. Mă urc întotdeauna în al treilea vagon din față, exact vagonul unde fusese pus pachetul. Când am aflat asta, mi-a înghețat inima. Îmi aduc aminte bine cu ce eram îmbrăcată: palton, cizme din velur; pe dedesubt aveam un pulover în carouri și o fustă gri. La firmă, în afară de zilele în care aveam ședințe, nu era nevoie să ne îmbrăcăm la costum. Așa cum am spus și mai devreme, se pare că am inhalat sarinul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prin sus pense. Singura mea observație : repet, pe viitor să com plice puțin schema, pentru a evita previzibilul. Al doilea text al volumului, Sistemul, ne trimite, Încă de la primele pagini, la Kafka, Orwell și Stratiev (autorului excelentei comedii Sacoul de velur, jucată cu succes prin anii ’80 ai secolului trecut). Eroul principal, numit Ics, vrea să se nsoare; dar n-are servici. Cum nici mireasa lui nu e mai Înstărită, personajul mizează totul pe Încadrarea În Sistem : misteriosul Sistem care te
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sa În domeniu. N-aveam idee de frecvența cu care numele doctorului Luce apărea În jurnalele și revistele de specialitate. Dar am observat din prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă, cu dungă (pe care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul de velur cu bogate șnururi putea fi luat drept costum de carnaval. Avea un chip împietrit de concentrare sau mai degrabă de frig și de beție, trăind poate și el senzația că nu știa unde se află. Nu aveam nici o șansă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ochiului, nu se putea să nu mă fi observat intrând. Din când în când se oprea din scris, recitea, pe tambur, o frază sau două, se uita pe fereastră... Era concret, era acolo, în pulovărul lui vișiniu, în pantalonii de velur verde închis, cu șosete crem în picioare. Mi-l amintesc în cele mai neînsemnate detalii. De pildă era puțin neras și nu purta verighetă. Unghiile îi erau tăiate scurt. Mi-am adunat tot curajul de care mă simțeam în stare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de altfel de prisos, ca și când ar fi voit s-o G. Călinescu susțină să nu cadă. Vizitiul de casă plesni ușor biciul pe deasupra cailor, și trăsura se rostogoli dulce, fiindcă avea roți cu pneuri. Era un vehicul elegant, căptușit cu velur maron, prevăzut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își arunca unele fire pe obrazul lui Stănică, gâdilat în mod plăcut. La început, Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cît talent muzical va avea Cristina, dar și-o închipuie primind "chitara cu băț", încercînd-o prima dată sub privirea lui plină de zîmbet. Asta îi dă o profundă stare de fericire. Pentru Adrian găsește la magazinul sportiv un bluzon de velur modern și practic. La agenția de voiaj vrea să cumpere bilet pentru trenul de după miezul nopții, dar se răzgîndește în ultimul moment. Alături, la "Bijuteria", stăruie îndelung în fața galantarelor. Îi reține atenția o pudrieră plată, lucrată în filigran. Oglinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
colegi și care va fi firul roșu al viitorului film: furtul intelectual. E fericit. Simte nevoia s-o spună cuiva. Aduce telefonul de pe sală și formează numărul Lilianei. Se uită apoi la ceas: trei și jumătate. Închide. Dezbracă scurta de velur îmblănită, cu care stă în casă cînd e răcoare, și se bagă sub plapumă. Dar i se face frig. Ia perna sub braț și merge să se culce lîngă Adrian. Cînd mi-am dat seama că-i atît de tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atingem! hotărăște Violeta. Iei din el pentru costum, pentru pardesiu, folosim modelul de export Canada. Sacoul, din valul care l-ai început pentru tov Iancu, iar pentru pantalon aleg eu din depozit un crem cu nuanță. Bluzonul îl facem din velur bleumarin, cu piele de căprioară la guler. Să fie gata în septembrie. Femeia spune că a înțeles și, salutînd cu respect, se retrage, arborînd un aer calm, parcă situația s-ar repeta zilnic. Fii pe pace! atinge Violeta brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Altă viață să stai la căldura sobei încinse!... Păcat că nu-i și Ana cu copiii aici!... Cînd e frig în apartament, Ana zice mereu: "De-am avea o casă cu sobă!..." Din octombrie și pînă în mai, haina de velur, îmblănită, stă în permanență pe spătarul fotoliului de la masa de scris. Aici, acum, Mihai e îmbrăcat doar într-un pulover subțire. Termină de mîncat semințele din mînă și se ridică, să se preocupe de roman. Lucrează de nouă zile. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate Împreună doar În versurile nostalgice ale lui Baudelaire... Rechinițe tulburătoare, zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu Învăpăierea atât de fertilă a amorului trupesc și spiritual... Nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
a venit binecuvântata pauză. Toamnă mai dulce ca acum, balcoanele sălii din Brașov aveau o vedere frumoasă și toată lumea se relaxa într-o pauză care parcă se prelungea nepermis. Până a venit peste noi, printre coloanele de marmură și peste velurul distinselor doamne săsoaice, un vag miros de carne friptă și mititei. Deh, o fi vreo terasă prin apropiere sau o mustărie, ne-am zis, cumva intrigați de mirosul insinuant ca un vals de Chopin. În sfârșit, am fost poftiți la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
verde-salvie cu un imprimeu cu flori maro, o geantă cu petice și multe bijuterii - mărgele de sticlă, brățări și inele de argint pe aproape fiecare deget. Pe lângă ea, Armanoush se simțea cam prost Îmbrăcată În blugi și În haină de velur. — Există și o parte proastă, a spus Asya. E extrem de solicitant să te naști Într-o casă plină de femei, unde toți te copleșesc cu atâta iubire că ajung să te sufoce În cele din urmă cu iubirea lor; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și pelea ca mezu de bulcă, da iera totuș c-un cap mai nalt. Io Îi repetam fără istov: „Don Alejandro, patroane, dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă velur, care nu-l omitea nici când se dăștepta. țiu bine minte, avea un ghiul d-ălea cu piatră mare ca ou și lustruită, și io Îmi bărbeream barba În degetu lui. Îți iau vorba dân gură și mi-o trec mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu o gogoașă mare cu ciocolată în mână. — Putem să mergem acum să ne uităm la rochiile pentru domnișoarele de onoare? Te rooog! — Asta ar trebui să fie un deliciu, promise Henrietta. Sophie visează la o bluză deasupra buricului de velur alb și Lottie înclină mai degrabă spre o combinație între Fragonard și Pocahontas. Ce-ar fi să faci nunta la Eurodisney, de fapt? Ai putea probabil să-l închiriezi pe Mickey să te treacă pragul. Oh da, mătușică Fran, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți zboare nasul vreun glonț!“. M-a însoțit tata. Călătoria cu tramvaiul am rezolvat-o fără o vorbă. Pe urmă, a trebuit să-și cumpere bilet de peron. Cu pălăria lui de velur, avea aerul îngrijit al omului din clasa de mijloc. Un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, care până atunci reușise să supraviețuiască războiului în civil. A vrut neapărat să-mi care valiza de carton. El, cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost economi până la zgârciți cu cuvintele: „Ai grijă de tine, băiete!“?, „Pe curând, papa“? Oare și-a scos pălăria când trenul a plecat din gară? Și-a netezit, încurcat, părul lui blond? Mi-a făcut semn, vânturându-și pălăria de velur? Ori chiar batista, ale cărei patru colțuri le înnoda vara, pe căldură mare - caraghios, mi se părea mie - ca acoperământ pentru cap? I-am răspuns făcându-i cu mâna prin fereastra deschisă a compartimentului și l-am văzut cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp a fiului: „dragul mamei“ avea să vină încărcat de daruri, care constau de fapt în sirop, în unt. Fiul s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama jigărită. Tatăl își salvase pălăria de velur până la sfârșitul războiului. Sora, fără codițe, nu mai era un copil. Se pare că eu aș fi salutat-o exclamând „Daddau, dar te-ai făcut ditamai domnișoara“. Iar ea care, în situații aflate sub semnul îndoielii, își amintește lucrurile întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre data nunții. Tată a trei fiice, Boris Schwarz ar fi fost bucuros să ne vadă căsătoriți, dacă nu imediat, atunci cât mai curând cu putință, încă înainte de sfârșitul anului. Eu însă nu voiam să mă însor în pantalonii de velur și cu atât mai puțin în costumul meu uzat din era Caritas, ci să câștig destui bani în timpul semestrului de iarnă încât să pot trece pragul oficiului stării civile din Lenzburg proaspăt echipat, așadar cu un costum cumpărat din magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar fi putut să simtă că este observată, Despina încetă brusc să mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scaun Empire din celălalt capăt al încăperii. Lama cuțitului zbârnâie înfiptă în catifeaua albastră, mânerul încă vibrează. Din spatele camerei lui video, Agentul Ciripel spune: — Asta așa, ca memento. Cora Reynolds linge încă lip-lip covorul lipicios cu limba ei roz de velur. Contele Calomniei scrie ceva în carnețel. — Așadar, doamnă Clark, spune Lady Zdreanță, ce-i cu Villa Diodati? — Aveau cinci pisici, spune domnul Whittier. — Cinci pisici și opt dulăi, spune doamna Clark, trei maimuțe, o acvilă, un corb și un șoim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]