604 matches
-
voi în România - îmi zice vărul meu, instalat ca un mare Vodă în capul mesei. Un singur pahar A venit și badi Nichifor și mătușa Palaghia, nepotul meu Neculai, veri, neamuri, tineret. S-au strâns ca să mă vadă - pe mine "veneticul" venit din România, cel ce-a fugit cândva din calea rușilor, atunci în 1940 și 1944, sperând că rușii nu-l vor ajunge din urmă nicicând. Degeaba. Au venit rușii după noi, au venit alde Chișinevschi, Vasile Luca, Dej, Teohari
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
se întîmple, mai degrabă, lucruri mici, mirosind necurat, scrise frumos, a mister, ca iubirea dintre grec și baba fermecătoare care-i luase mințile, apărîndu-i puberă: ,Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zînă. Locul
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
mai caută cercetătorul său ochi un suflet semen, iar dacă zilele sale de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă nu patos înalt, măcar patos rostit în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate, măcar asigurări că ar fi așa, dacă nu sentiment
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
mult decât câștigăm, astfel că ne-a mers vestea că suntem cel mai cheltuitor popor din lume. Trăim o viață de stat așa de mizerabilă, că toată lumea ne cunoaște ca o țară a tuturor posibilităților, o Californie unde străinii și veneticii trăiesc ca în sânul lui Avram pe umerii unui popor îndelung răbdător, o țară care trăiește din expediente, o țară fără viitor. România mică de ieri smulgea admirația lui Bismarck în 1878 care a numit-o ŤBelgia Orientuluiť, România Mare
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
în general și al poeziei și poetului, în România? Carei menirea și contribuția generației de azi și ale generațiilor ce vor urma? Vor continua calea deschisă de înaitașii săi, sau se vor abate de la drum, învăluiți în mantaua unui postmodernism venetic sau chiar antinațional? Ar fi prematur să decidă cineva soarta poeziei românești și a literaturii în general, în noua existență istorică, politică și culturală. Totuși, veterani rămași pe creste ai generației șaizeci și ai generațiilor imediat anticipante ne încurajează să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tare din urmă, ca un tăvălug omogenizator, gusturile lui Jul îi creează un halou de stranietate pură. Cum observă Radu Cosașu în pagina sa introductivă, ,între idiotul satului și deșteptul satului apare acum, parcă pentru prima oară, snobul, anticonformistul, diferitul, veneticul". Aș adăuga numai un element la această foarte exactă (ne)încadrare: dacă Jul e, în Băltești, veneticul, el devine în orașul Câmpeni, unde merge la liceu, metecul. Snob la țară, în lumea de extracție, scârbit de foștii tovarăși care fac
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
Cum observă Radu Cosașu în pagina sa introductivă, ,între idiotul satului și deșteptul satului apare acum, parcă pentru prima oară, snobul, anticonformistul, diferitul, veneticul". Aș adăuga numai un element la această foarte exactă (ne)încadrare: dacă Jul e, în Băltești, veneticul, el devine în orașul Câmpeni, unde merge la liceu, metecul. Snob la țară, în lumea de extracție, scârbit de foștii tovarăși care fac liceul industrial și au rămas, cu gusturile lor muzicale, sub nivelul decenței, chitaristul din trupa Sacru întâmpină
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
civilizație și evoluție. Între istorie și preistorie. La Altamira în grotă se-amestecă umbre vopsite și ciute lumea cea mută plus-minus caria cu semnele ei revolute... Mă zidesc încontinuu și travestit mă vor recunoaște doar îngerii Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare întrebându-se ce este vântul și-unde văzduhul i se închină. Lacul
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
datorie , Iară tu, cu-elucubrații, îndatorași trei generații... Cu alde Dima,Văcăroiu,”privatizași” tot portofoliu’, Lăsând pe stradă muncitorii, azi paznici la toți profitorii! În ale tale trei mandate, ai adus foamea și la sate. Și i-ai îmbogățit pe “venetici”, scutindu-i de impozit ani vreo cinci! Odă ție, politruc, ființă cu limbă de nuc, Ce-ntr-o oră de vorbire, consumi kile de gândire, Să exprimi aceeași frază, Doamne, aibe-ne în pază! Setea ta pentru putere, (spunând că
ODĂ LUI ION ILIESCU de NELU PREDA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384745_a_386074]
-
Ioana.Daca nu ...te smulge așa...orice val" Eram total dezrădăcinata și rădăcinile mele se străduiau să se prindă într-un sol nefertil. Eram niște copii neluați în seamă prea mult ,dar super-supravegheati.Neinsemnati.Existam dar nu contam.Eram străini,venetici.Mediile de intrare fuseseră mult mai mari decât ale copiilor din oraș dar la sfârșit am fost repatizati în clasele cele mai nenorocite.Nu conta ce aveai în cap.Statutul conta.Cine erai și de unde veneai. Simțeam că trăisem o
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
deși n-avea mai mult de doisprezece ani. Nu-i plăceau ciondănelile, mai ales cele zgomotoase. Era harnic la școală și-n bătătura bunică-sii, Lumânăreasa, atrăgând vorbe de prețuire de la mari și mici. Toți îl îndrăgiseră, uitând că-i venetic. Doar acum locuia în sat, împărțea același trai cu ei! Peste orice, se vădise mare născocitor de istorioare cu tâlc, bucurându-le auzul și străluminându-le mințile. La nevoie se arăta meșter la glume istețe, în stare a-mbuna omul, a
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
cunoaște noi ținuturi. Ducea cu sine o traistă înflorată, din care tot scotea o plată pentru hrană. Căzut la ei de Sf. Ilie, se bucurase tare în poienița din cătunul rudarilor, ce făcuseră în juru-i roată. Primii aflaseră chemare dinspre venetic puradeii, mai mici, mai mari. Îl priveau cu zvâc de mirare și veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
peste bordeie, ca-ntotdeauna. Poclada așternută scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de puradelul aflat mereu alături, el răspicase că-n sat se va-ntâmpla ceva... Copilul dăduse sfătos din cap, știa
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
mormânt de ce-a fost să urmeze. Ai încăput pe rele mâini, samsari de neam și țară Cu inimi aspre ca de câini care te fac de-ocară. Pământul care-a supt aici tributul greu de sânge Este vândut la venetici, iar sufletul ne plânge. Și codrii i-ați vândut pe rând, chelit-ați munții toți Petrol și gaze, până când, cozi de topor netoți!? Ați dat și aur și argint, și mine de cărbune În al minciunii labirint n-aveți dimensiune
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei: -Băieți, (așa îi alinta el), astăzi nu mai porniți moara! Faceți curățenie și... program liber. Mergeți fiecare la casele voastre! Care case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Al treilea, căruia
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
lui, cu nevastă, un copil și...o soacră. Dar astăzi, nici el nu avea chef să meargă acasă, așa cum le spusese „șefu’”. Avea poftă să joace cărți și să bea un păhărel cu vin. De fapt și el era un venetic, pripășit la casa nevesti-sii în timpul războiului, nu se știe cum. Misterioase sunt căile Domnului dar și destinele oamenilor! Neamțul, meșter priceput la motoare, se obișnuise cu traiul prin aceste locuri și își vedea de treabă, ca un om cuminte ce
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Să moștenească, ce? Ordinul Pobeda al bunicului, primită de la tătucul popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin, ca recompensă a marii trădări naționale de la 23 august 1944? Parc-am trăi într-un film cu Bonnie și Clyde. După lovitura de stat din 1989, veneticii, ca niște corbi de pradă, s-au întors să-și înfigă ghearele în țărișoara noastră. Mare pagubă că fostul monarh și-a trimis la plimbare nepotul, pe care îl adusese cu mare pompă în Țară, „rebotezîndu-l” Nicolae, din Nicholas Michael
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
soția iubitoare, de lângă copiii care-și contemplă îngroziți tații, rugându-se să scape nevătămați. Unii aleargă pe ascuns. Cursele - las carreras - sunt iuți și periculoase; localnicii experimentați știu cum să evite învălmășeala și să se refugieze în ultimul moment, dar veneticii neștiutori - patas sau descerebrados, cum îi supranumesc pamplonezii pe candidații involuntari la sinucidere - sunt surprinși adesea pe picior greșit. Poate și pentru că tind să se ridice imediat după ce sunt aruncați la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
din lupte fără răgaz împotriva asupritorilor, din munca nepregetată pentru valorificarea bogățiilor pământului, s-au dăruit cu aurul din adâncimi, pentru rodirea ogoarelor și pășunilor, pentru păstrarea cu sfințenie a credinței străbune, a datinilor, a identității naționale, mereu amenințate de veneticii năvălitori - peste toate s-a așternut uitarea, nepăsarea sau reaua voință, pentru a nu rămâne în continuare pe lista localităților cu trecut istoric. Orașul Zlatna în decursul timpului, până la evenimentele din decembrie, a fost considerat o localitate importantă în Transilvania
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
să-ți ridice cunună, Le-ai dat din a ta cultură Ei te-au lovit sub centură, Ți-au falsificat istoria Și ți-au mistificat gloria... Ți-au distus frumoasele păduri Umplând pământul cu cianuri... Obiceiuri străvechi au interzis Ascultând venetici care au zis Că îi lezează în amorul propriu, Pentru ei asta este impropriu. Ti-au interzis eroi ai culturii, Suferinzii beciurilor nomenclaturii... Te-au furat lăsându-te in sărăcie Te-au distrus ,,O BIATĂ ROMÂNIE,,! Astăzi vreau ca poporul
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei: -Băieți, (așa îi alinta el), astăzi nu mai porniți moara! Faceți curățenie și... program liber. Mergeți fiecare la casele voastre! Care case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei:-Băieți , (așa îi alinta el), astăzi nu mai porniți moara! Faceți curățenie și... program liber. Mergeți fiecare la casele voastre!Care case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Că ce-ai văzut tu putea vedea și-un turc ori un polak, ba, de se uita mai bine, și-un cazac. Eu zic că rânduiala noastră, a povestitorilor, e să păzim poveștile noastre, să nu le amestecăm cu poveștile venetice. Să povestim numai ce-i pe la noi, să știe cel ce-ascultă: asta-i curat poveste valahă! Că dacă începem a lua povești de-aiurea, se-ntâmplă ca atunci când vorbești singur: ori nu te-ascultă nimeni și-atunci ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o dată să te cred, armaș Abăluță. Acuma du-te și deschide-le poarta. Apoi se aplecă peste parapet: Cuvioșiile voastre, Vodă, cu neostoita-i înțelepciune, doarme momentan, dar sunt treaz eu. Poftiți înăuntru. O, biată țară a Moldovei! Pe mulți venetici oploșita-i la sânu-ți, multe guri venite de-aiurea îndestulat-ai și mulți și-au lăsat ciolanele pe mănosul tău pământ! Unul din aceștia, și nu ăl de pe urmă, era Frederico Ximachi, fiul unei roabe genoveze și al unui negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]