95 matches
-
Venezuelei. Acestea includ peste 320,150 bărbați și femei, fiind organizate, în conformitate cu articolul 328 din Constituție, în 5 grupări. Elementele componente ale forțelor armate naționale sunt: Armata Venezuelană, Marina Venezuelană, Forțele Aeriene Venezuelane, Garda Națională a Venezuelei și Miliția Națională Venezuelană. Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă, cunoscută sub numele de Rezerva Armatei. Președintele este comandantul-șef al forțelor armate naționale. Rolul principal ale forțelor armate este să-și apere teritoriul național
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
arhitecturale actuale. Înainte de venirea spaniolilor, literatura în Venezuela era orală. Literatura scrisă a apărut după venirea spaniolilor, fiind dominată de influența spaniolă. După Războiul de independență s-a impus romantismul, cel mai notabil reprezentant fiind Juan Vicente González. Cu toate că literatura venezuelană este reprezentată în principal de literatura narativă, ea a avansat datorită unor poeți ca Andrés Eloy Blanco și Fermín Toro. Marii scriitori și romancieri al Venezuelei sunt: Rómulo Gallegos, Teresa de la Parra, Arturo Uslar Pietri, Adriano González León, Miguel Otero
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
poeți ca Andrés Eloy Blanco și Fermín Toro. Marii scriitori și romancieri al Venezuelei sunt: Rómulo Gallegos, Teresa de la Parra, Arturo Uslar Pietri, Adriano González León, Miguel Otero Silva, Mariano Picón Salas și Andrés Bello (mare poet și umanist). Pozitivismul venezuelan este reprezentat de Laureano Vallenilla Lanz și José Gil Fortoul. Anul 1910 este considerat punctul de plecare a noii experiențe estetice ca reacție la curentul modernismului, încercând să descrie viața obișnuită printr-o expresie literară realistă. Nume relevante din literatura
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Florentino y el Diablo" (de Alberto Arvelo Torrealba), "Concierto en la Llanura" de Juan Vicente Torrealba, și" Caballo Viejo" (de Simón Díaz). "Gaita" din Zulia este, de asemenea, un stil popular de cântec, în general interpretată în timpul Crăciunului. Dansul național venezuelan este "joropo". Merengue, cumbia și salsa se dansează în toată țara de tineri și bătrâni. Teresa Carreño a fost o virtuoză a pianului din secolul al IXX-lea, celebră pe plan mondial. În ultimii ani muzica clasică a avut succese
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
în diferite instituții culturale, chiar și pe autostrăzi, în metrouri și în aeroporturi, cum ar fi aeroportul Maiquetía. Printre marii peisagiști se numără Manuel Cabré și Luis Álvarez de Lugo. Pedro León Zapata este recunoscut ca un caricaturist celebru. Sculptura Venezuelană este reprezentată de Francisco Narvaez, Alejandro Colina, Gertrud Goldschmidt, Lia Bermudez și alții. Principale lucrări de pictură și artă contemporană Venezuela : Printre cei care au contribuit în mare măsură la cinematografie au fost Carlos Cruz-Diez, Isus Soto și Juvenal Ravelo
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Isus Soto și Juvenal Ravelo. Curentul abstract și simbolismul l-a avut ca pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanți pe Armando Reveron, a cărui operă începe să fie redescoperită și recunoscută pe plan internațional. Realismul social în cinematografia Venezuelană este legat de activitatea lui César Rengifo. Posturi importante de televiziune: Venevisión (1961), Televen (1988) și RCTV Nacional (2007), marea majoritate a posturilor fiind cu sincronizare vocală. Există un canal de știri și opinii Globovisión (1994) și două canale exclusiv
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
mai redus: La Tele și Canal i. Rețeaua de televiziune Venezolana de Televisión (1964) nu are succesul posturilor comerciale, guvernul încercă să întoarcă această tendință. Guvernul a înființat un post de televiziune numit ViVe, care are ca obiectiv recuperarea culturală venezuelană. Ziarul Correo del Orinoco, fondat de Simón Bolívar în 1818 este unul din primele exemple de presă scrisă venezuelană. Exemple de ziare: Últimas Noticias, El Nacional, El Universal, Tal Cual, Líder și Meridiano(periodice sportive). Penetrarea Internetului în Venezuela este
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
guvernul încercă să întoarcă această tendință. Guvernul a înființat un post de televiziune numit ViVe, care are ca obiectiv recuperarea culturală venezuelană. Ziarul Correo del Orinoco, fondat de Simón Bolívar în 1818 este unul din primele exemple de presă scrisă venezuelană. Exemple de ziare: Últimas Noticias, El Nacional, El Universal, Tal Cual, Líder și Meridiano(periodice sportive). Penetrarea Internetului în Venezuela este de circa 8.846.535 utilizatori (date din 2009), procentul celor care folosesc uzual Internetul este estimat la circa
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
Jeffren Isaac Suarez Bermudez (n. 20 ianuarie 1988) este un jucător de fotbal spaniol de origine venezuelană care joacă la clubul belgian Eupen. Anterior a jucat la FC Barcelona și Sporting CP. El este cunoscut pentru abilitatea de trecere și "amețire" a adversarilor. Născut în Ciudad Bolivar, Venezuela, când familia a plecat în Tenerife, Jeffren a fost
Jeffrén Suárez () [Corola-website/Science/321103_a_322432]
-
este principala competiție fotbalistică din Venezuela. Liga a fost creată în 1921, dar a devenit profesionistă în 1957. Este organizată de Federația Venezuelană de Fotbal și din sezonul 2007-08 este formată din 18 echipe. Cele 18 echipe joacă două campionate într-un an:Apertura (august-decembrie), și Clausura (februarie-iunie). Clasarea se face la fel ca în Europa un punct la egal și trei la
Primera División de Venezuela () [Corola-website/Science/316966_a_318295]
-
ar fi Columbia și Ecuador s-au ridicat împotriva stăpânilor vechi câștigându-și independența. Epoca precolumbiană în Venezuela se poate împărți în patru perioade: După o serie de revolte fără succes, Venezuela, sub conducerea lui Francisco de Miranda, un mareșal venezuelan care a luptat în Revoluția americană și Revoluția franceză, și-a declarat independența la 5 iulie 1811, moment care a marcat începutul Războiului de Independență al Venezuelei. În ciuda cutremurului devastator din 1812 care a lovit Caracas-ul, Venezuela s-a
Istoria Venezuelei () [Corola-website/Science/327778_a_329107]
-
a construit pe baza beneficiilor aduse de exploatarea petrolului din Venezuela, ajutând industrializarea țării. Caracas apoi a dezvoltat un program nuclear pașnic cu ajutorul Washington-ului care i-a furnizat uraniul îmbogățit cu scopul alimentării reactorului de cercetare RV-1 de la Institutul venezuelan de cercetare științifică.. Timp de două zile, la 27 și 28 februarie 1989, poporul s-a răzvrătit în Caracas și în zonele înconjurătoare, în urma unei explozii a prețurilor, în special cele pentru transportul în comun și reformele economice inspirate de
Istoria Venezuelei () [Corola-website/Science/327778_a_329107]
-
independența și cea de a treia de pe continentul american după Statele Unite (cele 13 colonii) și Haiti. Congresul Național l-a numit pe Francisco de Miranda (1750-1816) la comanda forțelor armate revoluționare, avându-l ca locotenent-general pe Simón Bolívar. Prima Republică Venezuelană a fost însă desființată după cutremurul din 1812 din Caracas și după Bătălia din La Victoria (1812). Simón Bolívar a condus „Admirabila Campanie” de recucerire a Venezuelei și în 1813 a instituit A Doua Republică Venezuelană, care de asemenea a
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
Simón Bolívar. Prima Republică Venezuelană a fost însă desființată după cutremurul din 1812 din Caracas și după Bătălia din La Victoria (1812). Simón Bolívar a condus „Admirabila Campanie” de recucerire a Venezuelei și în 1813 a instituit A Doua Republică Venezuelană, care de asemenea a avut viață scurtă din cauza unor revolte locale și recucerirea de către roialiștii spanioli. Doar datorită campaniei lui Bolivar de eliberare a Noii Granada din anii 1819-1820 Venezuela și-a câștigat în final independența de Spania (inițial ca
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
general Vicente Emparán. Aceste fapte vor duce în curând la Declarația de indepedență față de Spania. În alte regiuni s-au păstrat autoritățile coloniale și continuau să recunoască puterea regală. Această situație a condus în mod invitabil la război civil între venezuelanii care erau în favoarea juntelor autonome și loialiștilor coroanei spaniole. La scurt timp după ce s-a format junta, s-a întors din exil Francisco de Miranda, care era "persona non grata" în Venezuela datorită încercării lui eșuate de a elibera Venezuela
Războiul de Independență al Venezuelei () [Corola-website/Science/327990_a_329319]
-
pe locul 47 mondial, a reușit surpriza la proba de spadă masculin, ajungând în sferturile de finală, unde l-a învins la limită pe francezul Yannick Borel. Apoi a trecut de sud-coreeanul Jung Jin-sun, dar a pierdut în finală cu venezuelanul Rubén Limardo și s-a mulțumit cu argint, cel mai bun rezultat al unui scrimer norvegian din istoria olimpică. A încheiat sezonul 2011-2012 pe locul 14 în clasamentul FIE, cel mai bun din carieră. Pentru realizerea sa, a primit Premiul
Bartosz Piasecki () [Corola-website/Science/334060_a_335389]
-
Silvio Fernández Briceño (n. 9 ianuarie 1979, Caracas) este un scrimer venezuelan specializat pe spadă. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. Este fiul scrimerului Silvio Fernández, care a participat la Jocurile Olimpice din 1968 de la Ciudad de México. Primele sporturi au fost fotbal și natație. S-a apucat de scrimă la vârsta
Silvio Fernández (scrimer născut în 1979) () [Corola-website/Science/334821_a_336150]
-
sferturile de finală, unde a fost bătut de americanul Weston Kelsey. S-a căsătorit în anul 2009 cu spadasina elvețiană Sophie Lamon. Împreună au o fată, Celeste, născută în octombrie 2012. Avocat de formație, lucrează ca prim secretar la ambasada venezuelană de la Berna.
Silvio Fernández (scrimer născut în 1979) () [Corola-website/Science/334821_a_336150]
-
Un juriu, compus din personalități atât de diferite, poate da peste cap orice pronostic. Nu știm care anume sensibilități comune i-ar putea uni în alegeri pe amintitul cineast american, pe actrițele Chiara Mastroianni, Nina Hoss (Phoenix, de Christian Petzold), venezuelanul Lorenzo Vigas, primul regizor latino-american câștigător al unui Leu de aur (anul trecut, cu From Afar), Giancarlo De Cataldo, regizorul specializat în genul "noir italiano", Joshua Openheimer, cineastul americano-danez, favoritul juriului în 2014 pentru documentarul The Look of Silence. Nu
Veneția 2016. Leii încep să-și arate... coada by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105271_a_106563]
-
prima oară când la Veneția sunt multe filme bune, dar palmaresuri dezamăgitoare. Atenție la jurii, scria le Monde. Așadar, nici vorbă de încoronarea Francofoniei lui Sokurov. Spre surpriza generală, să nu zic stupoare, Leul de aur a revenit unui cineast venezuelan, Lorenzo Vigas, debutant în lung metraj cu Desde Alla (De departe, în traducere), reprezentant al unei țări pentru prima oară prezente în selecția de la Lido. Filmul nu este lipsit de interes și de o a anumită emoție: povestea relațiilor dominate
Venetia 2015. Un palmares al surprizelor. Leii au luat drumul Americii Latine by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101829_a_103121]