87 matches
-
tub liber la ambele capete. La capetele tubului apar anumite perturbații care fac ca frecventa sunetului fundamental să fie mai mică decât cea dată de formulele anterioare. Am admis că la capătul tubului în care se găsește buza apare un ventru, în timp ce în realitate deoarece tubul nu este, de fapt, deschis complet (la acest capăt vibrația aerului fiind parțial stânjenită), distanța până la primul nod este mai mică de λ/4. O situație asemănătoare avem în cazul tubului deschis și la celălalt
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
sunt utilizate numai vibrațiile transversale, care, având amplitudini suficient de mari, impresionează organul auditiv și sunt astfel percepute ca sunete. Ca și coardele și coloanele de aer din tuburile sonore, barele pot forma unde staționare cu un număr variabil de ventre și noduri, adică pot vibra și parțial, pe porțiuni. Ca atare, și ele vor produce sunete parțiale, cu frecvențe mai mari decât ale sunetului fundamental (care, ca de obicei, corespunde vibrației lungimii totale a corpului sonor). Cu cât se formează
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
față de grosime, parțialele înalte au intensitate mare, de unde sunete stridente și uneori chiar țipătoare. Cea mai simplă formă de vibrație a unei vergele încastrate la un capăt este cea schițată în fig.4. La capătul liber există, ca totdeauna, un ventru de amplitudine, iar la cel fix un nod. Pe acest principiu funcționează mult populara drâmbă (sau drâng), instrument primitiv întâlnit în toată Europa și Asia. In cazul vergilor, plăcilor și membranelor, sunetele parțiale nu mai sunt sunete armonice, deoarece frecvențele
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
a da sunete prin lovire sau, mai precis, în cazul de față, prin „întrelovire". Vibrațiile obținute sunt complicate, astfel că frecvențele plăcilor nu mai pot fi stabilite prin formule simple ca acelea ale coardelor sau tuburilor. Poziția nodurilor și a ventrelor se determină practic fixând placa în centrul ei pe un suport rigid și presărând pe ea un praf foarte fin, de nisip sau de licopodiu. Frecând cu un arcuș marginea plăcii, aceasta intră în vibrație și ca urmare se constată
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
urmare se constată că nisipul fuge din unele zone și se adună în altele. Aceasta înseamnă că pe liniile unde nisipul se acumulează nu există mișcare (noduri de amplitudine), pe când în zonele de unde nisipul fuge, există vibrații de amplitudine maximă (ventre). Cu o placă subțire de metal dur sau de sticlă, de mărime suficientă, se pot obține — odată cu sunete stridente, fără farmec — variații caleidoscopice ale liniilor nodale (fig.7). Pentru aceasta, în timpul solicitării cu arcușul, ca în figura precedentă, se atinge
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Fenomenul este similar cu acela al propagării unei unde într-o coardă bine întinsă: pe aceasta se formează unde staționare caracterizate prin puncte în care amplitudinea de oscilație este nulă (noduri) și puncte în care amplitudinea de oscilație este maximă (ventre). Și în cazul membranei se formează unde staționare, fiecare dintre ele având o anumită frecvență naturală, cea mai joasă frecvență fiind frecventa modului fundamental. Celelalte frecvențe sunt frecventele modurilor superioare. Aproape totdeauna în timpul vibrației unei membrane coexistă mai multe moduri
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
o limpezime de cristal Însemnată cu eticheta politică, este abonată la premii de la debut, frumoasa japoneză Linda Lê, o experimentalistă greu lizibilă, cubaneza Zoé Valdès dau culoare unui perimetru oricum surapopulat, senegaleza Fatou Diome scrie despre experiența dezrădăcinării În Le Ventre de l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a doua nu mai poate fi comparată cu acea femeie, necunoscută firava și tandra cu pălărie roz, moartă pe străzile Parisului, al cărei sânge revoluționarul Florent în Le Ventre de Paris de Zola îl va resimți tot timpul pe mâinile sale. Această apariție, despre care el nu știe și nici nu va afla nimic concret, va rămâne pentru el simbolul libertății. Astfel de imagini ale femeilor pariziene care vin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu norme sociale și culturale. Pentru Maupassant, parizienii constituie multe clase diverse, Parisul este alcătuit din lumi diferite, iar fiecare cartier este un fel de provincie. Zola a făcut române asupra tuturor stărilor: La Curée este român al burgheziei, Le Ventre de Paris român despre negustori, Germinal român despre muncitori. Predomina însă românele mixte; astfel, în românul Nana se vede cum microbul a cărui purtător este Nana se extinde și asupra societății înalte. A adopta un anumit mod de viață și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ZOLA, Emile, L'Assomoir, Fasquelle, Paris, 1981 ZOLA, Emile, L'Œuvre, Fasquelle, Paris, 1975 ZOLA, Emile, La Bête humaine, Fasquelle, Paris, 1977 ZOLA, Emile, La Curée, Fasquelle, Paris, 1978 ZOLA, Emile, Le Român expérimental, Garnier-Flammarion, Paris, 1971 ZOLA, Emile, Le Ventre de Paris, Fasquelle, Paris, 1966 ZOLA, Emile, Nana, Librairie Générale Française, Paris, 1984 ZOLA, Emile, Pot-Bouille, Fasquelle, Paris, 1957 ZOLA, Emile, Son Excellence Eugène Rougon, Gallimard, Paris, 1982 ZOLA, Emile, Thérèse Raquin, Fasquelle, Paris, 1966 * * *, La vengeance d'une femme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
succesul scontat. Dacă adaptarea Cârciumei realizată de Busnach, în 1879, la doi ani după apariția romanului, este bine primită, adaptările ulterioare nu recoltează favoarea spectatorilor. Nana, în 1881, Pot-Bouille, în 1883, Renée (după Haita [La Curée]) și Pântecele Parisului (Le Ventre de Paris), în 1887, sunt primite modest. Cât despre Germinal, interzis de cenzură în 1885, demolat de critică în 1888, este un eșec atât de usturător încât de acum înainte Zola renunță la teatru. Edmond de Goncourt, care adaptează Germinie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1906) al lui Franz von Stück, inspirat de opera lui Richard Strauss reprezentată pentru prima oară la Dresda, în 1905 -, compozitorul utilizând la rândul lui piesa lui Oscar Wilde. Într-adevăr, dansatoarea lui von Stück "come una zingara danzatrice del ventre tra profumi d'Oriente"553 aduce foarte mult cu țigăncile travestite în Salomei ale lui Vermont, de la coregrafia unei exuberanțe erotice la expresivitatea senzuală. Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]